Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg

Campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate scoate de la naftalină toate hibele mai noi și mai vechi ale Republicii Moldova. Una dintre acestea este participarea transnistrenilor la alegerile naționale. Nimeni nu pune la îndoială că cetățenii moldoveni domiciliați în stânga Nistrului trebuie să aibă posibilitatea să participe la alegerile naționale. Totuși, există un șir de probleme, create de liderii transnistreni, care îngreunează participarea cetățenilor din regiune la alegeri. Printre impedimente figurează neadmiterea deschiderii secțiilor de votare în stânga Nistrului și îndoctrinarea propagandistică extrem de agresivă a cetățenilor împotriva Republicii Moldova. În aceeași ordine de idei, pentru ca efectul spălării pe creier să nu fie cumva afectat, concurenților electorali, înregistrați de Comisia Electorală Centrală (CEC) a Republicii Moldova, le este interzisă comunicarea directă cu alegătorii din stânga Nistrului.

Recent, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), înregistrată în calitate de concurent electoral, a realizat un experiment de elucidare a problemei menționate mai sus. Experimentul a scos la iveală ceea ce era de așteptat – militarii transnistreni nu au permis intrarea autocarului AUR cu candidații formațiunii pe teritoriul din stânga Nistrului. În astfel de circumstanțe, AUR a sesizat CEC pe motiv că i-a fost îngrădit dreptul de a comunica cu alegătorii: „Acest incident reprezintă o încălcare flagrantă a legii, or, în condițiile în care CEC a decis deschiderea a 41 de secții de vot pentru alegătorii din regiunea transnistreană, aceștia trebuie să aibă dreptul să fie informați cu privire la candidații electorali și programele lor electorale. În caz contrar, acești alegători sunt privați de dreptul de a cunoaște cu cine votează și sunt ostaticii unui regim autoritar, nedemocratic și ilegal”.   

Într-adevăr, oriunde există cetățeni moldoveni, de la Tokio la Vanсouver, concurenții electorali înscriși în campania electorale pot să se întâlnească liber cu alegătorii, excepție fiind malul stâng al Nistrului. În astfel de circumstanțe sesizarea AUR e cât se poate de oportună. Mai ales că liderul filialei moldovenești a Clubului de la Isborsk, adică a frontului imperialist rusesc, deputatul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) și candidatul Blocului electoral al comuniștilor și socialiștilor (BECS), Bogdat Țîrdea, a dezvăluit auditoriului rusesc planul BECS de a câștiga alegerile parlamentare cu suportul voturilor din Transnistria: „Rezultatele finale ale alegerilor depind de participarea moldovenilor din Rusia și Transnistria. În Rusia sunt 17 secții de votare, înmulțim cu 5, respectiv ar putea participa 70-80 mii. În Transnistria sunt 200 mii de cetățeni, și vom face totul pentru a le asigura condiții pentru a vota”. Așa arată calcule optimiste ale BECS pe fundalul imposibilității celorlalți concurenți electorali de a face campanie în stânga Nistrului.

După cum bine se știe, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Până mai recent, de-a lungul a vreo 20 de ani, transnistrenii votau la alegerile naționale din Republica Moldova în proporție infimă – sub un procent din totalul voturilor exprimate pentru toți concurenții electorali. Astfel, până la alegerile parlamentare din februarie 2019, votarea transnistrenilor reprezenta o problemă de rutină. Primul care și-a propus să exploreze masivul de voturi transnistrene a fost ex-coordonatorul executiv al puterii din Republica Moldova, Vlad Plahotniuc. Eforturile acestuia au făcut ca la alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 participarea transnistrenilor să crească de aproximativ 4 ori, până la peste 37 mii! Acest lucru s-a întâmplat datorită diplomației oligarhice (pag. 261), care i-a permis să înregimenteze doi deputați independenți, cvasianonimi, aleși cu votul masiv al transnistrenilor. Pentru a realiza această performanță, alegătorii au fost transportați organizat la secțiile de votare, existând dovezi că au fost și plătiți. PSRM a încercat să dezvolte inovația electorală a lui Plahotniuc la alegerile prezidențiale din noiembrie 2020, dar asta nu l-a ajutat pe Igor Dodon. Și în actuala campania electorală miza pe transnistreni este foarte mare, potrivit relatărilor șefului filialei moldovenești a Clubului de la Isborsk.

Râde hârbul de oala spartă

Intenția AUR de a face campanie în stânga Nistrului a fost comentată cu malițiozitate de către presa afiliată BECS: „Faptul că autocarului AUR nu i s-a permis să intre în Transnistria ar trebui perceput de către unioniști drept manifestare de bunăvoință. Altminteri, ar fi fost amuzant să urmărim cum transnistrenii reacționează… la apelurile unioniștilor de unire cu patria lor – România. Li-ar fi dat șuturi în fund… Există suspiciunea că AUR nici nu intenționau să ajungă la Râbnița. Și-au dorit să facă zgomot”.

Putem admite că AUR și-a planificat acțiunea, obținând rezultatul scontat. În acest sens, comentariile susținătorilor BECS sunt ridicole. Ironia sorții e că exact asta i s-a întâmplat, pe bune, actualului lider BECS, Vladimir Voronin. Diferența dintre statutul fruntașilor AUR și cel al liderului BECS este că ultimul deținea funcția de președinte al statului suveran și independent Republicii Moldova, care include și teritoriile din stânga Nistrului. Vorba e că recent s-au împlinit exact 20 de ani de când președintelui Vladimir Voronin i-a căzut bariera drept în față, când a dorit să viziteze mănăstirea Noul Neamț de pe teritoriul suveran al țării pe care o conducea.  Și asta se întâmpla la o lună de zile după semnarea unor protocoale, care recunoșteau un șir de competențe ale regimului separatist în raporturile sale cu Republica Moldova. Mai mult, lui Voronin nu i s-a permis să intre pe teritoriul din stânga Nistrului în pofida demersurilor și rugăciunilor Patriarhului Moscovei și întregii Rusii. În acest context, pentru a-l umili pe președintele Voronin, securiștii transnistreni au emis un comunicat de presă în care l-au acuzat de provocarea intenționată a incidentului, fără să fi cerut permisiunea liderilor transnistreni de intrarea pe teritoriul controlat de aceștia.

Dar culmea umilinței la care a fost supus președintele Voronin a avut loc câțiva ani mai târziu, în 2008, când transnistrenii i-au interzis accesul în satul lui de baștină – Corjova. Atunci vizita chiar fusese negociată, dar bariera oricum î-i căzuse în față a doua oară. Incidentele menționate au avut un impact major după un șir de inițiative ale lui Voronin:

• au fost retrase ștampilele vamale moldovenești cu care regimul neconstituțional din stânga Nistrului făcea comerț internațional;
• a fost anunțată schimbarea vectorul eurasiatic pe cel european și introducerea misiunii EUBAM la hotarul cu Ucraina;
• a fost realizată înghețarea profundă a conflictului transnistrean sub supravegherea formatului internațional “5+2”.

Toate cele menționate s-au întâmplat după ce formulele de reglementare transnistreană a președintelui Voronin s-au dovedit a fi irealizabile, inclusiv cele 3 proiecte de federalizare a Moldovei. Având asigurat suportul total al Rusiei, liderii transnistreni au preferat să transforme regiunea într-o enclavă autoritară, închisă, fără șanse de dezvoltare. În astfel de circumstanțe, raison d'être pentru Transnistria este să mențină Republica Moldova ancorată în zona de interese a Rusiei. Această strategie a fost promovată și de ex-președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, cel de-al doilea lider actual al BECS, care și-a prefigurat începutul mandatului prezidențial cu un nou proiect de federalizare a Moldovei, apoi a continuat cu așa-zisul Pachet comprehensiv etc. Dar, la fel ca și în cazul lui Voronin, nu a putut soluționa nicio problemă referitoare la reglementarea transnistreană.

În general, în ultimii 10 ani singurul progres în reglementarea transnistreană a fost obținut în cadrul așa-zisei diplomații oligarhice a lui Vlad Plahotniuc: restabilirea comunicării telefonice directe, repararea unuia dintre podurile din Nistru, recunoașterea documentelor privind învățământul superior etc. S-a menționat deja că în schimb Plahotniuc a obținut două mandate de deputați independenți.

Concluzii

Experimentul AUR privind accesul pe teritoriul din stânga Nistrului este un gen de remake, care după 20 de ani evocă umilința la care a fost supus actualului lider al BECS de către liderii transnistreni. Din acest unghi de vedere, comentariile malițioase ale presei afiliate BECS doar dăunează acestuia, arătând că nici Vladimir Voronin și nici discipolul acestuia – Igor Dodon, nu au fost în stare să soluționeze problema transnistreană. 

Acțiunile hotărâte ale ex-președintelui Vladimir Voronin împotriva liderilor transnistreni, după i-au trântit bariera în față, sugerează că și actualmente se impun acțiuni concrete de pe urma cărora liderii transnistreni ar avea de învățat ceva. Este vorba despre reglementarea minuțioasă a modalității de votare a cetățenilor domiciliați în Transnistria pentru a da peste cap eventualele înțelegeri obscure în cadrul diplomației oligarhice, la care aspiră șeful filialei locale a frontului imperialist rusesc.

Cetățenii moldoveni din stânga Nistrului trebuie tratați cu respect, asigurându-li-se toate drepturile, inclusiv cel de a vota la alegerile naționale. În același timp, este inacceptabilă practica de mituire a alegătorilor în timpul transportării lor organizate la secțiile de votare.

Pentru că cetățenii transnistreni nu pot comunica cu candidații la alegerile parlamentare din țară, ei nu au o altă soluție decât să se documenteze despre ofertele electorale ale concurenților prin intermediul internetului. Tot în internet cetățenii din Transnistria pot găsi materialele relevante despre soarta altor enclave separatiste – cadouri ale poporului rus, care au fost create pentru a ancora și Georgia și Ucraina la interesele frontului imperialist.