Dar lipsă de sensibilitate la pericolul ce vine dinspre Rusia, pe care o observăm și în comportamentul partidelor proeuropene îi nedumerește pe adepții aderării la UE. Rivalitatea politică, frustrările acumulate în relația cu Maia Sandu și PAS se manifestă mai curând (s-a observat până și în textul Pactului pentru Europa), decât solidaritatea necesară în fața acțiunilor ce le întreprinde în Republica Moldova Rusia rănită în sentimentele ei imperiale. Atitudinea „apatică” manifestată față de referendumul din 20 octombrie, ca și cum acesta ar fi irelevant, e unul din exemplele când, din punctul nostru de vedere, rațiunea pierde în fața resentimentelor.

Atunci când pentru unii dintre politicienii noștri nu pare să existe nici războiul din Ucraina, nici războiul hibrid împotriva Republicii Moldova, când alții se comportă de parcă nu le-a rămas nimic de făcut, decât să-și continue netulburați intrigile, meschinăriile, reglările de conturi și tot ce mai consideră ei „politică”, lucrul acesta nu trece neobservat în societate și sondajele o confirmă. Semnarea Pactului pentru Europa este singura excepție într-o direcție corectă. Dar dacă nu vor urma pași concreți spre consolidarea coeziunii sociale și a solidarității naționale, pentru a asigura reușita referendumului din 20 octombrie, Pactul va rămâne încă un exemplu de vorbe goale. Și să nu se mire ei că reacția alegătorilor va fi corespunzătoare.

„Zarurile au fost aruncate. Ce facem?” se întreabă într-un editorial din Ziarul de Gardă, Petru Grozavu.

Pe 21 iunie 1995, pe malul lacului Snagov (România), 14 dintre cele mai reprezentative partide politice, cu diferențe aproape ireconciliabile între ele, alături de societatea civilă și Biserică, semnau o Declarație, intrată mai târziu în uzul public ca Declarația de la Snagov, prin care își asumau să aducă România în UE și NATO până în anul 2000.

A doua zi, la Bruxelles, Bucureștiul depunea cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană. În 2007, pe 1 ianuarie, România devenea stat membru UE.

17 ani mai târziu, pe 26 mai 2024, la Chișinău, 13 partide de orientare pro-europeană semnau Pactul „Pentru Europa”, angajându-se să aducă R. Moldova până în 2030 în Uniunea Europeană. Două evenimente cu același obiectiv. România a reușit. Republica Moldova? La toamnă ne așteaptă o nouă „probă de foc” constată Petru Grozavu.

„În toamnă, pe 20 octombrie, ne așteaptă un referendum, finalitatea căruia ar putea fi includerea în Constituție a unei clauze privind ireversibilitatea cursului pro-UE pentru R. Moldova. Depinde ce vrem. Un nou mandat pentru Maia Sandu ar fi, cel mult, pentru 4 ani. Un mandat european pentru R. Moldova ar putea fi până se decide Unirea.

Zarurile au fost aruncate. Ce facem?

„Voința Rusiei de a ține R. Moldova pe loc este mai mare decât putința sa” spune euro deputatul Siegfried Mureșan, șeful Delegației Parlamentului European la Comitetul de Asociere Republica Moldova – UE, într-un interviu pentru Deschide.md.

Potrivit lui, Uniunea Europeană ajută Chișinăul să reducă influența rusă și să combată războiul hibrid lansat de Moscova și a reiterat faptul că aderarea R. Moldova la UE va fi benefică pentru toți cetățenii R. Moldova, indiferent de etnie, limba vorbită sau pe ce mal al Nistrului locuiesc.

Eurodeputatul a subliniat că UE oferă toată asistența necesară ca R. Moldova să combată ingerințele Rusiei și ajută Chișinăul să-și consolideze securitatea cibernetică și informațională mai ales în contextul alegerilor prezidențiale și referendumului din această toamnă.

Potrivit lui Siegfried Mureșan regiunea transnistreană, folosită de Rusia pentru a pune presiuni pe R. Moldova și pentru a zădărnici dorința Chișinăului de a ieși de sub influența Moscovei, nu reprezintă un pericol pentru integrarea noastră în Uniunea Europeană.

„Politicieni bogați și politicieni săraci: ce averi au declarat principalii lideri politici” titrează într-un articol jurnaliștii de la Europa Liberă care despre averile unora din cei mai vizibili politicieni din Rep. Moldova.

Asta în condițiile în care astăzi 31 mai expiră răgazul de o lună acordat politicienilor de ANI pentru a-și pune în ordine declarațiile de avere și interese.

Au fost selectat politicieni cu cele mai înalte funcții, cu cele mai mari scoruri la ultimele alegeri, localele din 2023, cu cele mai pronunțate ambiții pentru prezidențialele din octombrie 2024, sau cu cea mai controversată reputație: în timp ce unii declară venituri consistente, alții spun că trăiesc mai mult din cadouri și donații, iar câțiva - chiar că o duc de azi de azi pe mâine, acumulând datorii.

Nu au fost analizate  averile celor pe care legislația nouă nu-i obligă să și le declare, deși sunt și figuri notorii, au și ambiții mari, ca Natalia Morari, Veaceslav Platon, Irina Vlah sau Ilan Șor... notează jurnaliștii Eurppei Libere.