Potrivit sursei citate, dispozitivul acționat manual, cu o vechime de circa 2.000 de ani, afișa mișcarea universului, trasând deplasarea celor cinci planete cunoscute la acea vreme, fazele lunii și eclipsele solare și lunare. Modul exact în care mecanismul reușea să realizeze aceste performanțe s-a dovedit însă greu de deslușit.

Oamenii de știință de la UCL cred că au rezolvat - cel puțin parțial - misterul și au început să reconstruiască dispozitivul, cu toate roțile sale dințate, pentru a testa dacă teoria pe care au avansat-o funcționează.

"Credem că reconstrucția noastră se potrivește cu toate dovezile pe care oamenii de știință le-au adunat din rămășițele existente până în prezent", a declarat Adam Wojcik, specialist în știința materialelor la UCL.

Alți cercetători au încercat anterior să reconstruiască mecanismul, însă faptul că două treimi dintre piesele sale lipsesc a îngreunat descifrarea modului de funcționare al acestuia.

Primul calculator din lume

Mecanismul, adesea descris drept primul calculator analogic din lume, a fost descoperit în anul 1901 de scufundătorii aflați în căutare de bureți, printre obiectele aduse la suprafață de pe epava unei corăbii comerciale care s-a scufundat în largul insulei grecești Antikythera. Se crede că ambarcațiunea și-a găsit sfârșitul într-o furtună în secolul I e.n. între Creta și Peloponez, în timpul unei călătorii către Roma din Anatolia.

Fragmentele uzate din alamă corodată abia au fost remarcate la început, însă decenii de activitate științifică au dezvăluit faptul că obiectul este o capodoperă a ingineriei mecanice.

Găsit într-o cutie de lemn cu o o înălțime de circa 30 de centimetri, mecanismul era acoperit cu inscripții - un manual de utilizare încorporat - și conținea peste treizeci de roți dințate din bronz conectate la cadrane și indicatoare. Întoarcerea mânerului declanșa mișcarea cerului, așa cum era cunoscut la acea vreme de greci.

Michael Wright, fost curator de inginerie mecanică la Muzeul Științei din Londra, a pus cap la cap mare parte din mecanism și a construit o replică funcțională. Însă cercetătorii nu au reușit niciodată să înțeleagă pe deplin modul de funcționare al dispozitivului. Eforturile lor nu au fost ajutate de rămășițele care au supraviețuit sub forma a 82 de fragmente separate, reconstruirea mecanismului fiind astfel echivalentă cu rezolvarea unui puzzle 3D uzat din care cele mai multe piese lipsesc.

Citiți continuarea pe DIGI24.ro