„30 de ani e destul de mult pentru un popor, ca să zacă în dezamăgire”. Mărturiile sătenilor din Ruseștii Noi despre participarea la Marea Adunare Națională, într-un reportaj din Ziardul de Gardă. Acum 30 de ani, oamenii din Ruseștii Noi, raionul Ialoveni, treceau în coloane pe drumul principal și își lăsau în urmă ogrăzile pustii. Mergeau, care și cum reușea, până la Chișinău, unde se alăturau mulțumii din Piața Marii Adunări Naționale (PMAN). Știau că acolo se ascultă discursuri cu capul sus și se scandează, printre altele, „Noi suntem acasă!”. Cu prilejul aniversării din acest an, Ziarul de Gardă a mers să-i întrebe pe localnicii unuia dintre cele mai active sate de la acea vreme despre speranțele lor de acum 30 de ani, despre schimbările care au avut sau nu au avut loc și, mai ales, dacă cred că statul pe care atunci l-au declarat independent este anume așa în prezent. „Totul era stihinic”, spune Pavel Codreanu, un pensionar din Ruseștii Noi. Își amintește despre cenaclurile din tinerețea sa, despre cum a crescut printre cărți și treptat a început să se întrebe dacă oare „nu suntem noi totuna cu cei de peste Prut”. Ca dânsul erau mulți, zice. În acea perioadă euforică, pentru ei era o mare bucurie să se afle alături de Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi. Făceau totul fără un plan – pur și simplu, se întâmpla să afle că are loc un eveniment. Așa a fost și cu Adunarea. El și fratele său geamăn au zbughit-o în acea zi de la fotbal direct spre oraș. Acolo – lume peste lume. Și dânșii s-au amestecat în mulțime. „Acel entuziasm a rămas în noi și cred că acum se transmite tinerilor”, spune bărbatul. Consideră că nu degeaba a trăit, odată ce a participat la acele evenimente, mai ales că tot ce a făcut, spune că e pentru copii și nepoți, iar azi „suntem mulți români – de jure, nu de facto, respectiv, dacă nu erau acele adunări, cine știe unde ne aflam”. În opinia sa, oamenii înțelegeau ce lasă în urmă – o doctrină a fricii: „că noi eram oameni speriați, oameni care ne temeam să ieșim din sat, ne temeam să spunem ceva deschis”. Treptat, acestea se dizolvau. După Marea Adunare, oamenii nu se mai temeau să se ridice în picioare, să întrebe, să ceară. Se simțea o mândrie generală, scrie Ziarul de Gardă.

După 30 de ani de independență, Moldova încă are probleme identitare, titrează Veridica.ro. La 30 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova, țara încă se confruntă cu probleme de identitate, cetățenii săi fiind împărțiți între cei care se consideră moldoveni vorbitori de limba moldovenească – tributari, așadar, teoriilor sovietice – și cei care spun că sunt români, vorbitori de română, între cei care se raportează la lumea rusă și tind către aceasta și cei care se uită spre România și Uniunea Europeană... Relațiile cu România – și cu românitatea – au fost, în cei 30 de ani de la proclamarea independenței, oscilante. România a fost prima țară care a recunoscut independența Republicii Moldova, i-a oferit acesteia asistență de-a lungul timpului și de mai bine de un deceniu este principalul avocat al integrării europene a Moldovei. Pe de altă parte, România a fost și o țintă pentru politicieni pro-ruși sau doar populiști, care au căutat să exploateze problemele identitare ale moldovenilor și temerile sădite de deceniile de propagandă sovietică. În ultimii ani, însă, sondajele de opinie arată o creștere a numărului susținătorilor unirii cu România – între 40 și 50%. Această creștere este determinată nu doar de recunoașterea unui adevăr istoric, ci în mare parte de sărăcie, dezamăgirea populației față de clasa politică moldovenească care a fost la putere timp de 30 de ani, coruptă și incapabilă să administreze și să rezolve problemele elementare ale societății, de lipsa de securitate și de frica pentru ziua de mâine. Valorile promovate în perioada mișcării de eliberare națională se regăsesc și în valorile europene – respectarea drepturilor fundamentale ale omului, libertatea de exprimare, securitate, justiție, bunăstare. Acest lucru a fost înțeles, chiar dacă uneori și indirect, de sutele de mii de cetățeni moldoveni care au ales să muncească, să facă studii, să locuiască și să-și crească copii în statele Uniunii Europene, majoritatea având un pașaport românesc. Această opțiune a fost exprimată și la ultimele alegeri din Republica Moldova, când majoritatea alegătorilor votat un președinte și un partid proeuropean la conducerea statului. Votul proeuropean reprezintă inclusiv opțiunea românească a cetățenilor moldoveni.

Jurnal.md reține aprecierea fostului ministru de externe al României, Cristian Diaconescu: Prezența la Chișinău a celor trei șefi de stat reprezintă mai mult decât simple vizite oficiale, a spus el în cadrul emisiunii „Punctul pe Azi” de la TVR Moldova. ”Prezența la Chișinău a celor trei șefi de stat din aceeași regiune, din vecinătatea apropiată, din state care, la rândul lor, au experimentat gulagul comunist, reprezintă ceva mai mult decât simple vizite oficiale într-un moment de aniversare. Reprezintă conștintizarea faptului că acel trecut nu trebuie să se mai repete, reprezintă înțelegerea momentului în care ne aflăm, pentru că astăzi, în Republica Moldova, pentru prima dată în ultimii zeci de ani există un președinte pro european, un Guvern cu o majoritate în Parlament, pro europeană. Din acest punct de vedere, avem în acest moment toate condițiile create pentru ca dincolo de fraze, dincolo de intenții mai bine inspirate, să avem acea decizie politică ce ne-am fi dorit să fie prezentă și în 1991”, a spus Cristian Diaconescu.

Secretele judecătoarei Mazur: Casa surorii și viața luxoasă a fiicei – o investigație pe portalul Anticorupție.md. Magistrata Nadejda Mazur de la Judecătoria Chișinău locuiește de 23 de ani într-o casă înregistrată pe numele surorii sale. Faptul că nu a avut o locuință înregistrată pe numele său i-a permis să beneficieze de un apartament la preț preferențial, dintr-un bloc construit special pentru magistrații care nu dispun de loc de trai. Totodată, magistrsta Mazur a reușit să acopere cheltuielile pentru studiile din afara țării și călătoriile fiicei sale, Daniela. Tânăra a postat pe rețelele de socializare poze despre vacanțele de lux de care a avut parte. Nadejda Mazur lucrează în Judecătoria Chișinău începând cu 1 august 1990. Nadejda Mazur locuiește într-o casă cu două nivele, înregistrată pe numele soților Emil și Valentina Macovețchi, cumnatul și sora magistratei. Cei doi locuiesc în orașul Bălți și nu au trăit nicio zi în casa din Chișinău, scrie Anticorupție.md. În Declarația de avere și interese personale, Nadejda Mazur susține că imobilul i-a fost oferit în folosință gratută de către Valentina Macovețchi în 1998. Documentele cadastrale arată că imobilul a fost cumpărat în septembrie 1998. Imobilul este amplasat pe un teren de aproape 9 ari, care a fost privatizat, conform înregistrărilor cadastrale, în 2005. Solicitată de reporterii portalului Anticorupție.md, magistrata Mazur a declarat că proprietara imobilului este sora sa, dar a contribuit și ea cu bani. „Am vândut partea mea de apartament care îmi revenise după divorț și am contribuit cu bani la procurarea casei. Eu achit serviciile comunale, impozitele pentru imobil. Sora nu a trăit în această casă pentru că nu poate lăsa Bălțul”, a spus judecătoarea. Nadejda Mazur susține că locuința sa este în stare deplorabilă. „Casa nu costă nici cât un apartament. Veniți să vedeți în ce stare este casa. Numai cârpeli peste tot”. La 17 august 2017, Nadejda Mazur a devenit proprietara unui apartament de 66,3 metri pătrați dintr-un bloc de pe strada Ceucari din Chișinău. Locunța a fost procurată în baza unui contract de investiții, semnat în 2014, în blocul construit special pentru magistrați. Magistrata a vândut în scurt timp locuința, declarând un venit de 406.447 de lei. „Tocmai atunci am fost diagnosticată cu o boală grea. Mi-am dat seama că nu-mi vor ajunge bani ca să fac reparație și l-am vândut”, ne-a explicat Nadejda Mazur.