De ce nu se grăbesc partidele să intre în cursa electorală din 28 septembrie, explică Europa Liberă Moldova.

La nouă zile de la deschiderea perioadei de depunere a candidaturilor la parlamentarele din 28 septembrie, doar două partide au mers cu listele de candidați la Comisia Electorală Centrală. Regulile noi din campanie, dar și lupta pentru un loc mai în față pe liste fac parte din explicație. Alte aspecte tehnice, cum ar fi alegerea siglei și denumirii oficiale în cazul unor blocuri, de rând cu alcătuirea programului electoral, complică și ele procesul. Dar cea mai delicată este alcătuirea listelor de candidați - cine și pe ce loc de pe listă este plasat, având în vedere că cei de pe primele locuri au și șansele cele mai mari să devină deputați.

Analistul Curăraru se așteaptă și la surprize. El crede că pe listele unor partide ar putea să apară și „oameni ai lui Șor”, ceea ce ar ridica semne de întrebare privind intențiile unor formațiuni și ar îngreuna validarea listelor.

În schimb, a crescut spectaculos numărul doritorilor de a candida ca independenți. Până pe 28 iulie, 12 persoane a cerut de la CEC liste de subscripție pentru a putea aduna semnături în sprijinul candidaturii lor. Pentru Andrei Curăraru de la Watchdog, explicația este că intrarea în cursă le aduce candidaților independenți vizibilitate datorită accesului la dezbateri la televiziuni sau radio, deși pragul electoral pentru independenți de 2% din voturi nu a fost niciodată atins în vreun scrutin de până acum. Andrei Curăraru mai crede că unii independenți ar putea face parte dintr-o strategie a partidelor pro-ruse, menită să deruteze alegătorii de dreapta.

Sfârșitul de mandat al actualei guvernări este marcat de promovarea în spațiul public a unor date statistice eronate și manipulatorii, atât de către reprezentanții puterii, cât și de către politicieni de opoziție, atenționează jurnalistul economic Ion Preașcă într-un editorial pentru Veridica.

Expertul susține că unele dintre datele oferite de reprezentanții puterii sunt greu de verificat, pentru că nu totdeauna oferă bază pentru comparație, iar altele sunt contrazise de rapoartele unor instituții de stat. Însă nu rămân în urma guvernării nici criticii acesteia. De exemplu, fostul premier Vladimir Filat deja de mai mult timp critică actuala guvernare pentru declinul demografic, deși acest fenomen nu este unul nou și care s-ar fi accentuat doar în ultimii ani. Ion Preașcă conchide că șirul manipulărilor pe subiecte economice „se va extinde în continuare, în special că suntem în preajma unei campanii electorale care ia turații din ce în ce mai mari”.

După autoritățile de la Chișinău, și Rusia cere extrădarea lui Vladimir Plahotniuc. Despre cine are prioritate în acest caz, explică Ziarul de Gardă, cu ajutorul experților de la Chișinău.

De exemplu, avocatul Vadim Vieru, director de program al Asociației Promo-LEX, afirmă că autoritățile din Grecia vor alege între cererile de extrădare depuse de Republica Moldova și Federația Rusă, aplicând articolul 17 din Convenția Europeană de Extrădare, „care privilegiază statul care a solicitat primul (reținerea), unde s-au comis faptele și al cărui cetățean este urmăritul”.

Pe de altă parte, expertul în justiție de la WatchDog Alexandru Bot susține că decizia autorităților elene ar putea fi influențată și de modul în care vor fi motivate anumite cereri legate de extrădarea lui Plahotniuc. Avocatul consideră că prima miză a oligarhului este să tergiverseze acest proces.

Șeful Poliției, Viorel Cernăuțeanu, a explicat că Plahotniuc a fost arestat de poliția elenă în urma solicitării de căutare făcută de autoritățile din R. Moldova, iar din acest motiv țara noastră are prioritate. Însă, în opinia lui Cernăuțeanu, în adresa autorităților din Grecia ar putea parveni și cereri din partea organelor de drept din alte țări.

Sfinții ortodocși români din Basarabia sunt o „pavăză împotriva reimperializării politicii religioase a Kremlinului”, opinează Mihai Isac la Deschide.MD.

Mihai Isac scrie că Patriarhia Rusă a desfășurat în Basarabia și în alte teritorii disputate o veritabilă „campanie simbolică”, un arsenal de decizii și acțiuni menite să rescrie memoria colectivă prin prisma mitologiei rusești. De la schimbarea hramurilor bisericilor și până la proclamarea războiului ca „Sfântă Cruciadă”, aceste strategii urmăresc același țel, și anume afirmarea identității ruse ca singura moștenitoare legitimă a Ortodoxiei locale. În acest context, deciziile luate de autoritățile bisericești românești de a canoniza martirii uitați, de a reînvia istoria adevărată a Bisericii locale și de a se delimita de sfinții instrumentalizați politic, sunt gesturi cruciale de recuperare a memoriei și de rezistență identitară. „Ele scot la lumină jertfele uitate ale ortodocșilor români din Basarabia și repun adevărul istoric în drepturi, contracarând pe frontul spiritual ofensiva „russkii mir” care, altminteri, riscă să șteargă rând pe rând urmele trecutului românesc din conștiința credincioșilor”, se mai arată în editorialul semnat de Mihai Isac.