Aceasta afirma că:

1) “nu am cerut să formez eu Cabinetul de miniștri. Realizez că e dreptul partidelor să înainteze persoane conform acordului încheiat. Cred, totuși, ca trebuie să pot să "am un cuvînt de spus" asupra componenței.

2) Nu pot să-mi asum responsabilitatea pentru politica economică și financiară a statului și să fiu sigură că voi putea realiza toate măsurile pentru obținerea unui program cu Fondul Monetar Internațional atîta timp cît Guvernul nu are un partener de încredere la Banca Națională. Evenimentele din ultimele luni ne-au demonstrat că nu putem fi siguri că managementul actual al Băncii face tot posibilul pentru a asigura integritatea și stabilitatea sistemului bancar.

3) În primele zile ale activității sale, noul Guvern va trebui să vină cu un plan de măsuri anticriză, care va include și reducerea semnificativă a cheltuielilor publice. Este evident că, cel puțin pe termen scurt, aceste măsuri nu vor contribui la creșterea standardelor de viață ale populației. Pentru ca să avem obraz să cerem populației ca să ne sprijine să putem depăși această situație, care este o consecință directă a furtului din sistemul bancar, trebuie, cel puțin, să transmitem un semnal clar că instituțiile statului, în sarcina cărora este tocmai prevenirea unor asemenea ilegalități, sînt sancționate. De asemenea, am solicitat ca, înainte să inițiez orice discuție cu deputații, să am o întîlnire cu conducerea partidelor, cu participarea partenerilor de dezvoltare, pentru a mă asigura că avem aceeași înțelegere și același nivel de angajament cu privire la acțiunile pe care trebuie să le întreprindem în vederea deblocării finanțării externe, dar și pentru a exprima solicitările la care m-am referit mai sus”.