Fenomenul are rădăcini în rețelele de criminalitate cibernetică dezvoltate în spațiul ex-sovietic încă din anii 1990 și 2000. Aceste structuri au evoluat odată cu tehnologia și au ajuns să opereze peste granițe, folosind centre de apeluri și metode sofisticate de manipulare a victimelor, mai constată expertul Watchdog, transmite Radio Chișinău.

Analiza susține că Rusia a fost atât un centru de dezvoltare al acestei industrii, cât și una dintre principalele ținte ale fraudelor. Autoritățile ruse au raportat sute de mii de cazuri de fraudă telefonică în ultimii ani, cu pierderi estimate la sute de miliarde de ruble. După declanșarea războiului din Ucraina, o parte dintre aceste activități s-ar fi mutat în alte state. Analiza citează rapoarte internaționale care indică extinderea rețelelor în Europa de Est și în alte regiuni.

Republica Moldova este prezentată în analiză atât ca victimă a acestor scheme, cât și ca posibil punct de tranzit pentru unele rețele. Potrivit datelor citate de autor, utilizatorii de telefonie mobilă din Moldova au primit aproximativ 2,4 milioane de apeluri frauduloase în 2024, cu aproape 150% mai multe decât în anul precedent.

În 2025, Inspectoratul General al Poliției ar fi înregistrat 1.760 de cazuri de fraudă online, cu prejudicii de aproximativ 211 milioane de lei, o creștere semnificativă față de anul anterior. În unele cazuri, victimele au pierdut sute de mii sau chiar milioane de lei. Autorul notează că infractorii aleg victimele nu întâmplător, ci urmăresc persoane cu economii disponibile și vulnerabile la presiunea exercitată de apelanți.

Metoda folosită cel mai des se bazează pe inginerie socială. Escrocii se prezintă drept angajați ai băncilor, poliției, instituțiilor statului sau companiilor private. Victimelor li se spune că există o problemă urgentă: un cont compromis, un dosar penal, o datorie sau o tentativă de fraudă. Sub presiunea timpului, acestea sunt convinse să ofere date confidențiale, să transfere bani sau să predea numerar unor intermediari.

Analiza arată că rețelele folosesc o structură complexă: operatori care contactează victimele, curieri care colectează bani, persoane care convertesc fondurile în criptomonede și canale pentru transferarea acestora peste hotare.

Autorul susține că autoritățile trebuie să trateze frauda telefonică drept criminalitate organizată și nu doar drept o serie de incidente separate.

Printre măsurile recomandate se numără introducerea unor mecanisme obligatorii pentru blocarea apelurilor falsificate, publicarea datelor despre amploarea fenomenului, crearea unor platforme de raportare și consolidarea cooperării internaționale.

O altă recomandare vizează sectorul bancar: introducerea unor verificări suplimentare pentru transferurile mari efectuate după apeluri telefonice suspecte.