”Plâng pentru că e o tragedie. Nu trebuie să fie așa ceva. Oamenii trebuie să se împace pentru ca mamele, bunicile să nu plângă. Copiii să nu fie nevoiți să fugă din țară. La ce bun toate astea? Cine are nevoie de asta? Doamne, nu trebuie! Cel mai bine e să fie pace. Vrem să fie bine pe pământ, pentru toți oamenii. Nouă ne-a mers puțin.

• A mai rămas acasă, în Ucraina, cineva?
• Da, a rămas fiul meu de 28 de ani.
• A rămas să lupte?
• Da, a rămas. Cineva trebuie să rămână să apere patria, ce să facem…

La vamă e multă lume, mulți copii foarte mici, bebeluși. Nu înțeleg toate astea. La anii mei nu înțeleg aceste lucruri. Să fie pace... ”

Cu lacrimi în ochi, Ludmila Iermurache, orginiară din Republica Moldova dar care locuia în Odessa, s-a refugiat împreună cu fiica și cele două nepoate. Fiul ei,  cetățean ucrainean, a rămas acasă să lupte.

Pentru Olga, originară din Lugansk, regiune ocupată în 2014, este a doua oară când fuge din calea războiului:

”Este foarte trist, să fug din calea războiului și să dau iar peste război. Pentru a doua oară sunt nevoită să plec undeva. Nu am un pronostic prea optimist. Noi o  am trecut deja prin așa ceva, în 2014, din păcate, și nimic pozitiv nu s-a întâmplat în opt ani. Nu cred că va fi o finalitate pozitivă la acest război” a spus pentru Radio Chișinău, cu lacrimi în ochi Olga.

”E dureros și frustrant. Iar explicații nu există. Pentru ce? O singură întrebare… Pentru ce?” se întreabă și Ludmila, în vârstă de vreo 60 de ani care ne-a spus că vrea să ajungă la copiii săi stabiliți în Germania.

La Palanca, unde vremea i-a întâmpinat pe refugiați cu lapoviță și ninsoare, zeci de voluntari îi întâmpină pe refugiați cu ceai cald, pături și mâncare. Printre ei și Andrei care a venit să transporte cu mașina personală femeile cu copii, din vamă spre centrele de cazare temporară.

„Am adus aici la vama un cetățean din Ucraina. El e din Odessa. Un băiat foarte bun. A stat la noi în familie câteva zile. Dar s-a hotărât să plece acasă, la război. Și acum aștept să iau patru persoane și să plec la Chișinău. Este o platformă online unde te înregistrezi, organizată de guvernul nostru, pagina ”Moldova pentru Pace”. Aici îți pui toate detaliile. Iar odată ajunși în vamă te apropii de voluntarii în vestă și ei te ghidează spre persoanele care au nevoie de ajutor”, a spus Andrei. 

Printre refugiați am întâlnit și membrii unei organizații umanitare din Israel, ”Istra Aid”. Ei au venit să-și ofere asistența. Ethan Schwartz, purtătorul de cuvânt al organizației.

”Credem că va fi nevoie de concentrare asupra nevoilor de protecție pentru femei și copii, oferirea de suport post traumatic, ajutarea oamenilor să depășească experiențele prin care au trecut. Sunt o mulțime de voluntari locali minunați aici care oferă mâncare, cazare și alte lucruri. Ceea ce putem noi adaugă aste să ne asigurăm că oamenii sunt în siguranță, suport psihologic pentru cei care trec prin asemenea traumă și experiențe”, a menționat  Ethan Schwartz. 

Zeci de mii de ucraineni au traversat frontiera cu Rep. Moldova de la începutul războiului. Majoritatea sunt femei și copii. Bărbații au rămas acasă să lupte pentru libertatea Ucrainei.