1906 - 1910
Devine doctor în filosofie și doctor în teologie. În ultimul an de studii la Roma, la 27 martie 1910, este hirotonit preot de către episcopul Vasile Hossu, unchiul său. Revenit în țară, a activat la Lugoj pe rând ca protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi ca vicar și secretar episcopesc, scrie TVR Moldova. 

1917
La 3 martie 1917 a fost numit episcop în scaunul Episcopiei Gherla, rămas vacant, ca urmare a decesului episcopului Vasile Hossu. Episcopul de Gherla, prin atitudinea sa profund patriotică și deosebit de curajoasă de a rupe orice legătură de supunere față de autoritățile austro-ungare, s-a dedicat cu toate puterile și autoritatea sa clericală luptei politice pentru realizarea Marii Uniri.

26 octombrie 1918
Cu trei săptămâni înainte de declararea Unirii cu România, episcopul Iuliu Hossu a trimis clerului și credincioșilor din propria eparhie o circulară prin care le cere tuturor să nu mai recunoască guvernul maghiar de la Budapesta, ci numai Sfatul Național Român din Arad, singurul reprezentant legal al neamului românesc.

1 decembrie 1918
În fața Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, episcopul Iuliu Hossu s-a îmbrățișat cu episcopul ortodox Miron Cristea, spunând următorul mesaj memorabil: „Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români! Fraților, (...) astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara-Mamă, România! 
Vă amintiți când prin sutele de spitale, în zilele de întuneric, vă vesteam: Va învinge dreptatea! Vă arătam că vine ceasul când toți factorii nedreptății vor plânge lacrimi de sânge în ziua bucuriei noastre. A biruit dreptatea. Acesta-i ceasul dreptății lui Dumnezeu și al răsplătirii Lui. Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg, pentru suferințele veacurilor, purtate de un neam cu credință în Dumnezeu și cu nădejdea în dreptatea Lui”.

2 decembrie 1918
Marele Sfat Național, ales cu o zi înaintea Adunării Naționale, sub președinția lui Gh. Pop de Băsești, a desemnat, la propunerea lui Iuliu Maniu, delegația care a dus la București declarația de Unire, în Parlamentul României. Membrii delegației erau: episcopul Iuliu Hossu, episcopul ortodox Miron Cristea – viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș.

1948 – 1970
După 1948, pentru că s-a opus prigoanei comuniste împotriva greco-catolicilor, obligați să revină la ortodoxie, episcopul a fost arestat la domiciliu și apoi întemnițat la Sighet și Curtea de Argeș. În cele din urmă a avut domiciliu forțat la Mănăstirea Căldărușani. A murit în 1970, la Spitalul Colentina. Ultimele sale cuvinte au fost: „Lupta mea s-a sfârșit, a voastră continuă”. Mormântul lui Iuliu Hossu se află în Cimitirul Bellu catolic.