Numele edificiului este asociat inginerului Gustave Eiffel, cel care l-a proiectat și construit, după o tehnologie patentată de inginerul român Gheorghe Pănculescu, care a utilizat pentru prima dată procedeul pre-asamblării elementelor metalice la proiectul căii ferate București – Predeal, cu 10 ani în urma construcției Turnului Eiffel. Obiectivul este vizitat de peste 7 milioane de turiști în fiecare an, fiind cel mai vizitat monument din lume.

Turnul Eiffel a reprezentat unul din cele 107 proiecte de arhitectură prezentate în fața unei comisii care avea ca misiune selectarea unui câștigător care să creeze o operă reprezentativă pentru Expoziția Universală de la Paris din anul 1889. Proiectul realizat de antreprenorul-inginer Gustave Eiffel, împreună cu inginerii Maurice Koechlin și Emile Nouguier și arhitectul Stephen Sauvestre, prevedea un turn din metal înalt în zona Champ-de-Mars, în vecinătatea Grădinilor Trocadero, care să servească drept poartă de intrare la expoziția mondială.

Însă proiectul ar fi fost imposibil de realizat fără tehnologia brevetată de inginerul român Gheorghe Pănculescu (1844-1924), care în 1878, s-a întors în România, după absolvirea studiilor superioare la Universitatea Politehnică din Zürich, pentru a proiecta și realiza calea ferată București – Predeal. Deși i s-a aprobat ca realizarea proiectului să dureze cinci ani, Pănculescu a reușit să îl finalizeze în numai un an, folosind o tehnică revoluționară: folsirea de subansambluri prefabricate și asamblate între ele la sol. Tehnologia a fost adaptată pentru proiectul lui Eiffel, astfel că pentru construcția edificiului parizian s-au folosit subansambluri metalice confecționate la sol și asamblate progresiv, pe măsura înălțării construcției.

Însuși inginerul francez recunoștea în studiul “Communication sur les travaux de la tour de 300 m”, datat 1887, că turnul care îi poartă numele ar fi fost imposibil de ridicat fără tehnica inovatoare a inginerului Pănculescu, care astfel a avut ocazia să lucreze la compania lui Gustave Eiffel – ”Société des Établissements Eiffel”.

Proiectul Turnului de fier însemna o construcție de peste 300 de metri înalțime, cu o bază pătrată cu diagonala de 125 de metri.

Construcția turnului a început la 26 ianuarie 1887 și a durat doi ani, două luni și cinci zile, reprezentând o demonstrație de inginerie franceză, cu elemente din import – subansamble din oțel și nituri fiind aduse de la Reșița – pe fondul unor critici virulente venite din partea unor intelectuali francezi care susțineau că această construcție este total nepotrivită arhitecturii pariziene. Se pare însă că unele dintre aceste voci nu reprezentau altceva decât ecouri ale unor frustrări venite de la colegi ai inginerului Eiffel, care din invidie, încercau să minimalizeze realizarea colegului lor de breaslă.

Etapa construcției turnului a însemnat, în date tehnice, mii de schițe și desene, personal uman format din 50 de ingineri și desenatori, 150 de lucrători de la fabrica Levallois-Perret, și până la 300 de muncitori pe șantier, iar constructiv, 7.300 de tone de oțel, peste 18.000 de subansamble metalice, circa 2.500.000 de nituri, 60 de tone de vopsea. De asemenea construcția inițială era deservită de 5 lifturi, care funcționau cu propulsie hidraulică. Turnul a fost conceput pe trei nivele, la primul (57 m) și al doilea nivel (115 m) se poate ajunge atât pe scări cât și cu liftul, iar la ultimul nivel (276 m) se poate ajunge, în prezent, doar cu liftul.

Turnul Eiffel a fost inaugurat la 31 martie 1889, la ora 13:30, când Gustave Eiffel a urcat cele 1710 trepte care duceau la cel de-al treilea etaj, a desfășurat drapelul francez care a fost salutat de 21 de salve de tun, iar Gustave Eiffel a fost decorat, chiar pe îngusta platformă din vârful turnului, cu Legiunea de Onoare.

La 6 mai în același an Turnul Eiffel a fost deschis publicului larg, iar succesul noului obiectiv turistic este impresionant, până la închiderea, la 6 noiembrie 1889, a Expoziției Universale, fiind vizitat de peste 32 de milioane de persoane dar și de personalități de marcă – familia regală britanică, fizicianul Thomas Edison sau Buffalo Bill.

Construcția fusese proiectată să dureze doar 20 de ani, după care urma să fie dezasamblată, însă Eiffel își dă seama că o asemenea construcție trebuie salvată fiindcă, pe lângă atracția turistică, poate oferi un suport important pentru diferite cercetări și pentru telecomunicații, iar inginerul francez începe un efort semnificativ pentru a da construcției un caracter indispensabil.

Astfel, la 15 mai 1889, la nivelul 2 al turnului era instalată o redacție a cotidianului Le Figaro, iar cei care urcau aici primeau pe lângă ediția ziarului și un certificat de ascensiune în turn.

La 5 noiembrie 1898 de aici s-a făcut prima transmie radio în Franța, semnalul emis din turn fiind recepționat la Panthéon, la 4 km distanță, iar în anul 1903 aici a fost amplasat un post de radio militar.

În timpul Primului Război mondial turnul a fost închis, iar în anul 1921 aici s-a realizat prima emisiune radio din Franța, în direct.

În anul 1923 au loc aici primele filmări, pentru filmul mut „Parisul care doarme”, al regizorului Renee Clair, iar în anul 1925, celebrul escroc internațional Victor Lustig a încercat chiar să vândă Turnul Eiffel unor negustori de fier vechi, explicându-le că urma să fie dezmembrat, aceștia au plătit cu “bani gheață”, însă atunci când au dorit să înceapă demontarea au realizat că au fost „diși de nas”.

Tot în anul 1925, de aici s-a făcut prima transmisiune a postului public de radio francez, iar în anul 1935 aici s-a instalat un studio de televiziune, iar mai apoi o antenă.

În anul 1930, când a fost finalizată clădirea Chrysler din New York, Turnul Eiffel a fost detronat din poziția de cea mai înaltă clădire din lume.

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, lifturile au fost dezafectate pentru nu putea fi folosite de trupele de ocupație, iar în august 1944, Hitler a dispus ca turnul sa fie distrus, însă generalul von Choltitz, cel care trebuia să execute ordinul, a avut milă față de acest monument, refuzând să urmeze indicațiile comandantului său.

În 1964, Turnul Eiffel este înscris pe lista monumentelor istorice, în 1980, la construcție au început lucrări de renovare, și reamenajare, inclusiv la sitemul de iluminare, iar din anul 1991 face parte din patrimoniul mondial al UNESCO.

Personalul care deservește în prezent turnul este de peste 500 de persoane, iar obiectivul este deschis turiștilor pe întreg parcursul anului.