Potrivit analiștilor companiei de analiza politica si strategica, pe termen scurt, acest lucru va conduce la faptul că aceste zone vor „utiliza tot mai puțin și mai puțin limba rusă“, iar populația „statelor post-sovietice“ va deveni din ce în ce intolerantă fata de „moștenirea erei sovietice“ – corupția guvernamentala și brutalitatea forțelor de securitate, notează Pagina de Rusia.

Această combinație de „schimbările demografice, culturale, politice și tehnologice“  în fostele republici sovietice va împiedica Rusia sa-și „arate puterea“ și sa răspândeasca influența printre vecinii săi, se subliniază în articol.

Colapsul Uniunii Sovietice din urma cu un sfert de secol a marcat nu numai sfârșitul erei sovietice, dar si începutul unei „noi ere“ pentru Eurasia. Pe ruinele Uniunii Sovietice au aparut 15 state care ocupă un teritoriu imens. 14 foste republici sovietice au obtinut dintr-o dată capacitatea, cel puțin teoretic, să efectueze o politica internă și externă independenta fata de Rusia, spune Stratfor.

Cu toate acestea, problema constă în faptul că „vechile obiceiuri mor greu”. Cetățenii sovietici sunt obișnuiți să trăiască într-un sistem politic centralizat cu nivel de trai scăzut și cel al corptiei ridicat, iar aceste caracteristici ale Uniunii Sovietice, parțial moștenite de la Imperiul Rus – au persistat si după prăbușirea URSS. În ciuda respingerii formale a comunismului, adoptarii „economiei de piata“ și trecerii la „democrație și capitalism“, cele mai multe dintre fostele republici sovietice, cu excepția statelor baltice, au păstrat un sistem centralizat de guvernare, adoptand parțial modelul „capitalist în formă prescurtată”.

În plus, limba rusă în Eurasia rămâne în continuare „lingua franca“. După recuperarea din haosul care a prevalat în anii 1990, Moscova a recăpătat legăturile sale tradiționale cu regiunea. Ea continuă să folosească în mod activ o paleta foarte diversa de tactici pentru a demonstra „puterea și influența în spațiul post-sovietic“, de la plasarea trupelor și pana la manipularea politică.

Cu toate acestea, situația din Eurasia va fi afectata în mod inevitabil de schimbarea de generații: în fiecare an apar tot mai mulți oameni care s-au născut în perioada post-sovietică. Ca urmare, vestigiile erei sovietice au început să dispara. În special, vârsta medie a populației din Rusia, Ucraina și Belarus este acum un pic sub 40 de ani – ceea ce înseamnă că „cetățeanul mediu” din aceste țări a trăit sub dominația sovietică mai puțin de jumătate din viața sa. În timp ce în Asia Centrală, unde vârsta medie este sub 30 de ani, doar jumătate dintre oamenii mai știu ce e „viața sovietică“. În câteva zeci de ani, cea mai mare parte a populației din Eurasia nu va mai avea amintiri directe despre URSS, iar astfel de schimbări demografice vor transforma radical fostele state sovietice,  în ciuda influenței rusești din aceste țări, prezice Stratfor.

Astfel, sub influența schimbării de generații, în Eurasia începe să devină tot mai puțin utilizata limba rusa, care în epoca sovietică era învățata si predata peste tot. În cele mai multe instituții de învățământ superior din regiune nu se mai cer de la studenti cunoștințe de gramatică rusă, deoarece studiul se face in limba naționala, iar ca limbi străine de înavata, in locul celei ruse se studiaza franceză, germană, engleză sau chineză. În plus, utilizarea limbii ruse în ansamblu este în declin în cele mai multe părți ale fostei Uniuni Sovietice. Și, deși majoritatea populației din aceste țări în continuare înțelege limba rusă, o vorbeste tot mai puțin și mai puțin.

Potrivit ONU și oficiilor naționale de statistică, în 2016, mai puțin de un sfert din cetățenii Ucrainei foloseau limba rusă ca limbă principală – fata de 1994, când procentul era de aproape 34%. În Kazahstan, pentru aceeași perioadă, această cifră a scăzut de la 33,7% la 20,7%. În Georgia, limba rusă este folosita ca principala doar de 1,1% din populație, în timp ce în 1994 această cifră era de 6,4%, potrivit Stratfor.

În plus, ca parte a acestei tendințe, unele țări din Asia Centrală și Caucaz renunta la alfabetul chirilic în favoarea celui latin. Prima a facut-o Turkmenistanul, imediat după obținerea independenței. La fel, deși cu mai puțin succes, a făcut si Uzbekistanul, unde acum sunt utilizate două sisteme de scriere. Acestor tari urmeaza sa li se alature si Kazahstanul. Recent, președintele Nursultan Nazarbaev a decretat ca, până în 2025, toate cărțile și documentele oficiale din țară sa fie tipărite în alfabetul latin.

În același timp, Moscova a fost forțata să ia în considerare unele schimbări politice, fiind confruntată cu noi amenințări urgente, nu numai în  „sfera tradiționala de influență“, dar, de asemenea, pe propriul teritoriu. Tinerii ruși, la fel ca toate generațiile post-sovietice de-a lungul Eurasiei, au o atitudine mult mai critica fata de autorități comparativ cu parintii si mai ales bunicii lor. Înainte de începutul erei lui Gorbaciov – cu „glasnost și perestroika“, în URSS nu a existat aproape deloc critică publică la adresa autorităților, statul practicand pe larg arestări, deportări și execuții. După prăbușirea URSS, noile autorități ale statelor independente au trebuit să reactioneze cumva în raport cu disidența deschisa și expresiile de nemulțumire, și multe guverne au continuat să reprime sever protestele și opoziția până în 2000, când în Eurasia a avut loc un val de „revolutii de culoare”.

Protestele de masă împotriva guvernului nepopular și rezultatele controversate ale alegerilor din 2003 au dus la o schimbare pașnică a puterii în Georgia. Apoi, dupa doi ani, a urmat si Ucraina și Kârgâzstanul, unde nemulțumirea populară a dus la necesitatea unor reforme guvernamentale.

Au mai trecut câțiva ani, iar protestatarii au început deja să aplice metode de forță. În 2010 au izbucnit revolte în Kârgâzstan. În 2014, sute de mii de protestatari au ieșit pe străzile din Kiev pentru a protesta împotriva deciziei guvernului ucrainean de a abandona Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, iar după acțiunile „dure“ ale forțelor de securitate au început lupte de strada, care în cele din urmă au dus la răsturnarea președintelui Viktor Ianukovici.

„Demonstrațiile din Ucraina și Kârgâzstan au arătat că oamenii din aceste țări nu mai sunt dispuși să tolereze corupția flagrantă și măsurile brutale ale forțelor de securitate, caracteristice epocii sovietice. Au trecut câțiva ani, iar aceste sentimente de revolta s-au răspândit în alte țări din fosta Uniune Sovietică. În Eurasia, există tot mai multe proteste împotriva stagnării economice și a corupției în guvern, – sustine Stratfor. Ca exemplu, autorii citează recentele proteste din Belarus, menționând că demonstrațiile în masă împotriva politicii de Lukasenko s-au prelungit câteva luni, deși autoritățile au încercat să împiedice demonstranți și au folosit măsuri dure împotriva activiștilor și grupurilor de opoziție. „Aceste demonstrații la scară mare și perseverența membrilor lor ar fi fost de neconceput în urmă cu câțiva ani“, – se subliniaza in articol.

Nu este imuna la tulburari sociale nici Rusia, unde încetinirea creșterii economice și scandalurile de corupție din ultimii ani au devenit din ce în ce mai inacceptabile pentru populație, și în special pentru tineri, scrie Stratfor.

Potrivit autorilor, după „circa 20 de ani de stabilitate politică și prosperitate economică“, sub presedintele Vladimir Putin, poporul rus continuă să spere un anumit nivel de viață. Însă lipsa contradictia acestor așteptări cu realitatea din ce în ce mai dura, face ca nemultumirile sa rabufneasca sub forma unor proteste în masă peste tot în Rusia.

În același timp, cea mai mare parte a conducerii fostelor republici sovietice încă se simte „atașata de epoca sovietică și regimul său“, iar acest lucru conduce la faptul că relațiile dintre autorități și cetățenii tineri devin din ce în ce mai tensionate și instabile. Deosebit de puternica va fi aceasta lupta în Rusia, care se confruntă cu un declin demografic pe un fond de schimbări politice și culturale. Declinul populației va duce la slăbirea poziției sale economice și militare, în comparație cu alte puteri care se luptă pentru influență în Eurasia.

Conform previziunilor ONU, până în 2050, populația Rusiei va scădea de la 143 la 129 de milioane de oameni – adica aproape cu 10%. În acelasi timp, populația din SUA în aceeași perioadă va creste cu mai mult de 20%. Populația va crește în mod semnificativ în Turcia și Iran, în timp ce în cele mai importante țări din Europa aceasta crestere va fi undeva pe la mijloc, intre procentele rusești și cele americane. Mai mult decât atât, pe măsura reducerii numărului total de persoane din Rusia, ponderea populației slave va scadea de asemenea, fapt care va avea un impact suplimentar asupra constiintei culturale și politice a rușilor, prezice Stratfor.

Ca rezultat, toate aceste provocări cu care Rusia se confruntă acasă și în străinătate, o vor împiedica sa proiecteze in continure putere și influența în fosta periferie sovietică, precum și sa mențina ordinea și stabilitatea în interiorul frontierelor sale, se subliniază în articol. Desigur, în timp, Rusia se va adapta la unele dintre schimbările culturale, sociale și tehnologice. Cu toate acestea, schimbările demografice și lingvistice vor fi în detrimentul Rusiei, oricare ar fi politica urmărita de conducerea ei, avertizează autorii. Astfel, odata cu creșterea ponderii generațiilor „post-sovietice“ în Eurasia, hegemonia Rusiei în regiune va slăbi din ce în ce mai mult, conchide Stratfor.