Compania Națională de Asigurări în Medicină afirmă că toate normele legale cu privire la acest drept, inclusiv cel privind protecția datelor cu caracter personal, au fost respectate, chiar dacă în procesul de distribuire a fost implicată o instituție din afara sistemului medical, căreia i-au fost oferite pe tavă date despre diagnosticul și starea de sănătate a pacienților, numele și prenumele acestora, adresă, telefon sau loc de trai. Pe de altă parte, ne întrebăm dacă pacienții înțeleg că le-a fost violat dreptul la confidențialitate și cel cu privire la protecția datelor cu caracter personal și, în general, de ce este important ca oamenii să se gândească nu doar la actul medical atunci când pășesc pragul unei instituții medicale, dar și la respectarea drepturilor lor. Am rugat-o pe Olesea Doronceanu, avocat in cadrul Programului Litigare si Advocacy, la Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova să ne explice aceste lucruri. Iată pe scurt rezumatul discuției.

„Pacienții trebuie să înțeleagă în primul rând ce sunt astea date cu caracter personal, ce înseamnă confidențialitate sau informație medicală secretă, cum ajunge informația medicală în vizorul instituțiilor medicale, cum se transmite și în ce situația poate fi oferită fără acordul pacientului. Dincolo că nici medicii nu cunosc acest lucru, nici pacienții nu știu și astfel nu sesizează violarea dreptului.

Diagnosticul unei persoane, starea ei de sănătate este o informație protejată de lege, atât de Legea privind drepturile și responsabilitățile pacientului, cât și de Legea cu privire la datele cu caracter personal. Cum se transmite informația? Cu acordul pacientului – scris sau verbal. Dacă există acest acord, atunci poți să transmiți aceste date, adică numele, prenumele, adresa, starea de sănătate, diagnosticul, pronosticul.

Dacă nu ai acest acord, legea prevede în ce situații poate fi transmisă informația. Situațiile sunt limitate și sunt reglementate de lege. Acest lucru se poate întâmpla pentru a implica alți specialiști curativi în domeniu, inclusiv pentru examinare și tratament urgent al persoanei incapabile de a-și exprima voința din cauza stării sale, dar numai în volumul necesar pentru luarea unei decizii adecvate. Nu cred că e cazul pacienților cu diabet.

O altă situație când informația confidențială poate fi transmisă fără acordul pacientului are loc în momentul în care trebuie informate instituțiile de supraveghere și control a sănătății publice, în cazuri de pericole reale de răspândire a bolilor infecțioase. Nici o asemenea situație nu a fost. Mai pot fi oferite la solicitarea avocatului poporului, a membrilor Consiliului pentru prevenirea torturii, la solicitarea motivată a organului de probațiune, pentru informarea părinților sau reprezentanților legali a copiilor de până la 18 ani în legătură cu acordarea asistenței medicale, la existența temeiului de a crede că prejudiciul adus sănătății persoanelor sunt rezultatul unei acțiuni ilegale sau criminale”.