Filmul ”O scenă a memoriei  – 100 de ani de Teatru Național la Chișinău”, este produsul a circa zece ani de cercetare. Prezintă imagini inedite din arhivele naționale ale Rep. Moldova și România, începând cu anul 1924, a declarat regizorului filmului Petru Hadârcă în cadrul unei conferințe, organizate înainte de proiecție.

”Timp de 10 ani s-a lucrat la cercetare și am găsit, o să vedeți și în film, imagini inedite cu anul 1924, cu spectatorii aici în fața teatrului, în fața Clubului Nobilimii, în fața Teatrului Național de atunci. Am găsit în Arhivele de la București, vocea marelui actor Costache Antoniu care a fost nouă ani actor la Teatrul Național, și povestește cum a fost invitat în 1926, de directorul George Topârceanu să facă parte din trupa teatrului național din Chișinău. Am găsit imagini cu Miluță Gheorghiu în rolul Chiriței jucat pe scena sediului teatrului nostru actual, în 1957, și actorul Constantin Dinulescu care a fost prezent atunci ne-a acordat un interviu”

Filmul face o incursiune în istorie și demonstrează cu documente de arhivă înființarea Teatrului Național din Chișinău de către mari personalități ale teatrului românesc, la doar câțiva ani după Unirea Basarabiei cu România în 1918. Demonstrează faptul că Teatrul Național de la Chișinău are o identitate românească, contrar propagandei sovietice, comuniste care a susținut că edificiul a fost construit grație sovieticilor Alexandrov și Smirnov.

”În 1954 a fost inaugurat noul sediu și a fost oficializată falsa narațiune istorică despre ”fericitul popor moldovenesc” care a primit de la regimul sovietic și alfabet, și cultură, și teatru… ” declară Petru Hadârcă în film.

Documentarul trece în revistă cei mai importanți ani ai istoriei Basarabiei în cei 100 de ani.

”În 56, după Congresul 20 și dezavuarea cultului personalității au fost câțiva ani de liberalizare, de unificare a literaturii, a teatrului, a culturii, a spiritualității. Era una, românească!”  susține scriitorul Vladimir Beșleagă, protagonist și el în film.

Documentarul face referire la perioada sovietică, la valurile de deportări și la încercarea de a induce în mentalul colectiv a ideii de limbă și cultură moldovenească. Unii actori au avut de suferit pentru că vorbeau ”prea românește” în condițiile în care limba română în varianta ei literară a fost interzisă.

”Românii din Basarabia erau considerați ca trădători, ca popor rău. Stalin a ținut un discurs și a zis că ”închin acest pahar pentru marele popor rus”, apoi i-a numit și pe ucraineni și a zis că de rând cu acestea popoare sunt și popoare rele. În categoria acestor popoare rele bineînțeles că erau și românii. ” susține istoricul Elena Negru.

Printre protagoniștii documentarului sunt și actori ai Teatrului Național Mihai Eminescu, dar și academicianul Mihai Cimpoi.

Filmul, care este realizat de OWH studio cu suportul Centrului Național al Cinematografiei Moldova, va avea premiera duminică, 22 mai și la București iar pe 26 mai la Buzău.