Atunci presa rusă a răspândit frica și a creat un teren fertil pentru războiul de astăzi din partea de est a Ucrainei.

"Ucraina. Acolo este o asemenea situație încât am putea vorbi despre sfârșitul statalității". Prezentatorul și jurnalistul Dmitri Kiselev lasă în jos degetul mare de la mâna dreaptă. Acest gest ar trebui să însemne: Ucraina este pe moarte. Așa a început duminică seara, pe 23 februarie 2014, emisiunea "Știrile săptămânii" de la televiziunea rusă de stat, "Rossia-1". Dacă statul nu garantează siguranța cetățenilor săi, atunci acea țară este, practic, inexistentă, spune Kiseliov.

Este clar că Ucraina a depășit granița spre războiul civil, a comentat renumitul jurnalist rus. Va curge încă mult sânge. Kiseliov avea dreptate. Războiul dintre separatiștii pro-ruși și armata ucraineană din regiunile Donețk și Luhansk a luat deja mii de vieți. Dar acest război cu mașini și tancuri blindate nu a început în stepa estic-ucraineană, ci pe un alt câmp de luptă. Acesta a fost un război pentru a câștiga capetele, pentru a câștiga mințile oamenilor.
 
Marea influență a mass-media ruse

La sfârșitul lunii februarie anul trecut, victoria a fost sărbătorită de mișcare pro-occidentală Maidan, numită așa după Piața Independenței din Kiev. După mai multe luni de proteste, violențele au escaladat la Kiev pe 18 februarie. Câteva zeci de activiști au fost uciși în lupte de stradă cu poliția. Împrejurările în care au fost comise aceste crime încă nu au fost clarificate. La 21 februarie, miniștrii de externe din trei state ale Uniunii Europene, inclusiv cel al Germaniei, au reușit să medieze un acord între opoziție și președintele Viktor Ianukovici. Dar în aceași seară Ianukovici, brusc, a fugit. Ceva mai târziu a apărut în Rusia.

În timpul anului 2014, programul televiziunii ruse putea să fie urmărit în toată Ucraina. Pentru locuitorii din estul țării, conform sondajelor, a fost sursa cea mai importantă de informații.

Mass-media rusă a început să raporteze cu privire la schisma din Ucraina încă înainte de evenimentele din Maidan și estul Ucrainei - spune pentru DW Diana Duzik, șefa organizaiei neguvernamentale din Kiev "Telekritika" ("critica TV"). Ea a adăugat că Ucraina a ignorat mult timp acest lucru.

Și astfel revoluția din Kiev a fost văzută de mulți locuitori din estul Ucrainei prin camerele de televiziune care relatau că a fost o lovitură de stat dirijată de Occident și care este făcută de naționaliștii ucraineni. "Exista o influență otrăvită atât a mass-media pro-ruse din Ucraina cât și a mass-media din Rusia", își amintește Andreas Umland de la Institutul pentru cooperare euro-atlantică de la Kiev. El crede că această retorică a creat o fundație pentru a se sprijini separatiștii din Crimeea și Donețk.

Acest lucru este confirmat și de Volodimir Kipen, sociolog din Donețk, care acum trăiește la Kiev, și care spune că impactul pe termen lung al mass-media ruse în partea de est a Ucrainei a creat baza pentru acceptarea astăzi a amestecului rus în regiune.
 
Un amestec între fapte și ficțiune

Jurnaliștii ruși, în relatările lor despre Ucraina, adesea amestecau realitatea și ficțiunea. Astfel, Kiseliov a spus în emisiunea sa că noii conducători de la Kiev vor sancționa folosirea limbii ruse. Aceasta a fost o știre falsă.

În plus, s-a afirmat că extremiștii de drepta ucraineni reprezintă o amenințare pentru viața locuitorilor din estul Ucrainei. Dar adevărul este că nu au existat "acte de răzbunare din partea extremei-dreapta ucrainene despre care a vorbit media rusă. Andreas Umland acuză mass-media rusă că a distorsionat realitatea. El explică că la protestul din Maidan au fost membri ai grupurilor de dreapta "din sectorul pe dreapta", dar că importanța acestora a fost supraevaluată în mod semnificativ. Acest lucru este demonstrat și de rezultatele alegerilor prezidențiale și parlamentare anticipate, în care naționaliștii ucraineni au câștigat foarte puține voturi.
 
Dilema Kievului

Sămânța neîncrederii în estul Ucrainei este clar că a căzut pe teren fertil. În aprilie 2014, aproape trei sferturi din cetățenii din Donețk (circa 70%) au considerat schimbarea puterii de la Kiev o lovitură de stat care a fost organizată de Occident. Acesta este rezultatul unui sondaj de opinie al Institutului Internațional de Sociologie din Kiev. În zona Luhansk această cifră a fost de 61%. Aproape fiecare al cincilea locuitor a fost pregătit să-i salute pe soldații ruși și să le ureze bun venit.

Noul guvern ucrainean a recunoscut acest pericol. La sfârșitul lunii martie 2014, un tribunal de la Kiev a interzis difuzarea a patru posturi de televiziune ruse, inclusiv "Rossia-1". Dar mulți alții au continuat să difuzeze programe. Numai în septembrie 2014, la o jumătate de an de la începerea conflictului din estul Ucrainei, autoritățile care controlează mass-media au împiedicat emiterea programelor la 15 stații rusești. Diana Duzik atrage atenția asupra dilemei: "Noi încercăm sa fim democratici și ne aflăm în fața unei decizii dificile - între libertatea de opinie și securitatea informațiilor." Ea crede că interdicția de difuzare a unor programe rusești a fost corectă: "Acestea nu sunt mass-media de informare în masă, ci instrumente de propagandă."

Dar Kievul a reacționat prea târziu, consideră Diana Duzik. Separatiștii pro-ruși au oprit foarte repede stațiile ucrainene și le-au conectat pe cele rusești. "Când separatiștii au preluat controlul asupra ultimelor emițătoare de televiziune, mi-a fost clar că impactul mass-media din Ucraina în regiune este aproape de zero", spune sociologul Kipen. La sfârșitul verii pentru el a fost, de asemenea, clar că Ucraina a pierdut bătălia pentru mintea, capetele multor rezidenți din estul țării.