Cum arată noul pol al lumii multipolare?

Invazia Rusiei împotriva Ucrainei a urmărit instaurarea unei noi epoci, adică a unei noi ordini mondiale. Această nouă ordine are la bază o ideologie elaborată de-a lungul aflării timp de aproximativ un sfert de veac a lui Vladimir Putin la cârma Federației Ruse. Esența ideologiei este îndreptată spre fundamentarea necesității „restabilirii unității teritoriale, pentru a depăși catastrofa teribilă a anului 1991”. Abordarea respectivă are o denumire bine cunoscută – revanșism. În acest context, ideologii lui Putin recunosc că Rusia este pregătită să achite un preț mare pentru restabilirea așa-zisei lumi ruse. Prima etapă a noii epoci se rezumă la restabilirea integrității poporului rus, constituit din ruși, belaruși și ucraineni.

Cea de a doua etapă ar putea cuprinde readucerea întreg spațiul ex-URSS sub controlul Rusiei. Nu e o glumă, e punctul de vedere al ex-consilierului lui Putin, care adesea prefigurează acțiunile Kremlinului. Recent, anticipând invazia Rusiei în Ucraina, în contextul apropierii aniversării Păcii obscene de la Brest, acesta a invocat iminența refacerii imperiului. Nimeni nu trebuie să-și facă iluzii. Potrivit lui Vladimir Putin, lumea rusă cuprinde și lipovenii din România și toți vorbitorii de limbă rusă, oriunde s-ar afla aceștia. De aceea, noua ordine mondială ar putea avea contururi geografice foarte ciudate.

Actualmente, războiul Rusiei împotriva Ucrainei este condamnat de aproximativ ¾ din statele lumii. Votarea din 2 marte 2022 a Rezoluției Adunării Generale a ONU ne-a arătat cum arată, deocamdată, contururile polului rusesc al lumii multipolare – Rusia, Belarus, Coreea de Nord, Eritreea, Siria și Venezuela. Acest pol reprezintă aproximativ 3% din populația lumii și 2% din economia mondială. Însă regimurile din aceste state, fie autoritare, fie totalitare, sunt agresive față pe propriile popoare și cele din preajmă. Un viitor prosper pentru statele afiliate acestui pretins pol al lumii multipolare este imposibil de imaginat. 

Rătăcirea printre polii lumii

În timp ce Ucraina luptă cu îndârjire pentru propria libertate și împotriva planurilor Kremlinului de  reparare a greșelilor istoriei, autoritățile Republicii Moldova și clasa politică se comportă prudent, evitând să deranjeze Kremlinul prin fapte și vorbe. Cum s-ar zice, după Juan și sombrero. De fapt, Republica Moldova face ceea ce poate – ajută refugiații ucraineni și prin aceasta își câștigă dreptul moral de a beneficia, eventual, de fereastra oportunităților pe care ar deschide-o eșecul invaziunii rusești în Ucraina. E mult încă până departe, dar devine tot mai evident că forțele armate ale Rusiei s-au împotmolit în războiul din Ucraina. Invazia rusească a demonstrat unitatea națiunii ucrainene, lucru care face practic imposibilă stabilirea unui control de durată al Rusiei asupra aceste țări, oricare ar fi bilanțul agresiunii militare.

În acest context, Ucraina a reușit să obțină o atitudine binevoitoare a Uniunii Europene (UE) pentru depunerea cererii de aderare la această comunitate. Republica Moldova și Georgia au devenit beneficiari ai demersului ucrainean, ambele state depunând, la rândul lor, cereri de aderare la UE. Nu ar trebui să ne îmbătăm cu apă rece. Nu se știe când și dacă UE va da undă verde acestor cereri de aderare. Dar un lucru este cert – politica UE de vecinătate, anunțată în 2003 și oficializată în 2004, și-a epuizat demult potențialul. Țările vecine din estul Europei nu au devenit parte a presupusei centuri de securitate de-a lungul hotarelor UE. Dimpotrivă, republicile ex-sovietice, care s-au pomenit între UE și Rusia, precum și cele din Caucazul de Sud, au devenit măr al discordie.

De bună seamă, după semnarea acordurilor de asociere cu UE, în urma summit-ului UE de la Vilnius, din noiembrie 2013, statele Parteneriatului Estic (PE) au fost supuse presiunilor și sancțiunilor din partea Rusiei. Ucraina a avut de suferit cel mai mult. Acesteia i s-a confiscat o parte a teritoriului – Crimeea, și i s-au creat artificial conflicte separatiste, menținute în stare de mocnire timp de 8 ani, pentru a fi utilizate recent drept pretext pentru agresiune militară directă. În astfel de circumstanțe, în special după incorporarea de facto a Belarusului în așa-zisul Uniune statală Rusia-Belarus și războiul Rusiei împotriva Ucrainei, strategia Parteneriatului Estic nu-și mai are menirea.

Belarus este parte a războiului Rusiei împotriva Ucrainei. De pe teritoriului acestei țări au fost lansate aproximativ 15% din atacurile cu rachete asupra Ucrainei. Alte două state ale PE – Armenia și Azerbaidjan, de asemenea, s-au decis în privința traiectoriilor de mai departe. Armenia este parte a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), alături de Rusia. Azerbaidjanul este foarte bogat în hidrocarburi și se simte protejat alături de Turcia, în cadrul formatului: două state - un singur popor. De acea, inclusiv din considerente de securitate, se impune o nouă strategie, care ar înlocui PE și care ar prevedea un parcurs clar și ordonat de integrare în UE al celor trei state semnatare de curând ale cererilor de aderare.

Concluzii

Promovarea ideii noii ordini mondiale și implementarea acesteia de către președintele rus Vladimir Putin, a destabilizat securitatea internațională pentru o perioadă îndelungată. Pachetul de sancțiuni, de o duritate fără precedent, impuse Rusiei de către comunitatea internațională, are menire să-i potolească elanul revanșard. Potențialul economic foarte modest și înapoierea tehnologică a Rusiei o fac extrem de vulnerabilă și, de aceea, periculoasă. În astfel de circumstanțe, pentru autoritățile și cetățenii Republicii Moldova este important să se determine clar, fără echivocuri, pe orbita cărui pol de atracție își doresc să navigheze – cel european sau cel rusesc. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu ne lasă câmp de manevre și traiectorii intermediare.

Dacă guvernarea Republicii Moldova, fie că e vorba despre cea actuală sau alta care o va înlocui la un moment, va decide să se îndrepte spre polul rusesc, atunci va trebui să accepte că majoritatea cetățenilor tineri, capabili și ambițioși vor alege să părăsească țara, care va fi lipsită de viitor și, cu certitudine, va luneca spre un regim oligarhic, autoritar sau dictatorial, precum sunt cele din Belarus și Rusia. Altminteri nu se poate. Pașaportul românesc este la îndemâna majorității cetățenilor.

În condițiile războiului Rusiei împotriva Ucrainei, cetățenii trebuie să-și învingă frica de o eventuală invazie și în Republicii Moldova. La fel, trebuie combătute activ propaganda și fake news-urile, la care suntem supuși. Nu e nevoie de nimic extraordinar, doar de minimă decență. Adevărul este că Republica Moldova nu a oferit niciun pretext pentru a fi “eliberată”, deși înțelegem că pretexte pot fi inventate și fabricate. E suficient ca potențialul invadator să se convingă de determinarea societății și a clasei politice de a nu renunța la idealurile libertății și integrării europene ca să înțeleagă că nu va avea sorți de izbândă.

Sursa IPN.