În Brăila a fost liniște până pe 22 decembrie, când soții Elena și Nicolae Ceaușescu au fugit cu elicopterul din Comitetul Central. Imediat după ce vestea a devenit publică prin anunțul făcut la TVR, lumea a început să iasă în număr mare pe străzi și să se îndrepte către sediul Comitetului Județean al PCR, astăzi Palatul Administrativ, Piața Independenței devenind arhiplină spre după-amiază.

22 și 23 decembrie - revolta anticomunistă

Cu două ore înainte de fuga soților Ceaușescu, înregistrată conform documentelor vremii la ora 12,09, pe platoul din fața Prefecturii Brăila se adunaseră deja 15-20 de oameni, potrivit declarației date, pentru AGERPRES, în decembrie 2019, de Lilian Dascălu, cel care a pătruns primul în sediul Casei Albe, prin spargerea geamului de la ușa de acces în clădire.

"În dimineața respectivă eram la o cafea în Grădina Mare. Am vorbit cu lumea care se agita și spunea că e revoluție. Am fugit direct la Casa Albă împreună cu câțiva prieteni, între care Stelică Bucovală și Costică Crețu. Eu am fost primul care a intrat în Casa Albă. Totul s-a întâmplat pe la orele 10,00. Eu am spart geamul ușii de la intrare, pentru că nu ne era permis accesul. Celor care se strânseseră acolo, 15-20 de persoane, le era frică, dar eu am avut curajul să merg și să sparg geamul. Când am intrat, securiștii așteptau la intrare, m-au filmat și fotografiat. M-au și amenințat, pentru că eram foarte cunoscut la vremea aceea, eram gestionar la ICRA (n.r. Întreprinderea de Comerț cu Ridicata pentru Produse Alimentare) și eram urmărit non-stop. Securiștii mi-au spus atunci, în timp ce înaintam spre treptele din interior: 'Nu te gândești ce se întâmplă mâine, poimâine, că tu ai copii?'. Cu toate amenințările lor, nu m-am oprit din drum, am mers până în biroul lui Lungu (prim secretarul județului n.red) - noroc cu Costică Crețu că l-a salvat, că îl omora lumea atunci - și apoi în sala de ședințe. Lumea care intrase cu mine era temătoare, chiar am ieșit la un moment dat și le-am spus: Să nu cumva să plecați, că ăștia ne omoară aici", își amintește Lilian Dascălu.

Deși a avut curajul de a pătrunde în sediul Județenei de Partid cu două ore înainte ca dictatorul Ceaușescu să cedeze puterea și să fugă, Lilian Dascălu nu a solicitat niciodată certificat de revoluționar.

"Nu am vrut niciodată să îmi scot certificat de revoluționar, dar acum, după 30 de ani, parcă îmi pare rău că nu am beneficiat și eu de anumite drepturi în anii ăștia. Cunosc mulți în situația mea, care nu și-au scos certificat. Atunci, în 1989, lucram la aprovizionare la ICRA, eu eram cel care aproviziona toate alimentarele, toate cofetăriile, toate restaurantele, unitățile militare, spitale. Mă cunoștea multă lume, dar și eu îi cunoșteam pe mulți. Mai spre amiază, când a început să intre mai multă lume în Casa Albă, în sala de ședințe am văzut și fețe pe care le știam bine și care nu aveau ce să caute acolo. Eu am lucrat în comerț, am fost și ospătar, și i-am văzut în diferite ipostaze, la mese, la revelioane, îi știam după numele scurt. Când am văzut ce fețe dubioase sunt acolo, în seara aceea am plecat acasă, la soție și copii, pentru că mi-am dat seama că este ceva putred", a mai spus Dascălu.

Prima structură provizorie de conducere constituită la Brăila a purtat numele de Comitetul Democratic Român, cu Vasile Datcu numit în funcția de prefect al județului, birou care și-a schimbat apoi numele în Consiliul Județean Brăila al Frontului Salvării Naționale.

Pe 22 decembrie, Casa Albă se afla în stăpânirea revoluționarilor, cu tot cu prim secretarul județului, Anton Lungu, care fusese izolat în biroul lui, dictatura comunistă căzuse, liderii revoluționarilor țineau discursuri triumfătoare din balconul Prefecturii spre admirația și bucuria miilor de brăileni strânși în Piața Independenței, se lăsa seara și în Brăila nu se trăsese niciun glonț.

"Comitetul Democratic Român din Brăila a ocupat sediul politico-administrativ fără vărsare de sânge", s-a anunțat la microfon, de la balconul Prefecturii, veste care a fost primită cu urale de mulțimea care umpluse Piața Independenței.

Miliția din Brăila depusese deja armele pe 22 decembrie și se pusese sub controlul Armatei, care instalase dispozitive de pază în cele mai importante clădiri din oraș, în Casa Albă comandant de dispozitiv militar fiind numit maiorul Nicolae Simion, din cadrul U.M. 01030 Brăila. Comandantul Garnizoanei Brăila, generalul Nicolae Rizea Nicolae, dispusese ca în zona Pieței Independenței, unde se aflau pe lângă Prefectură, Casa Agronomului, Casa Tineretului, Blocul Continental, Blocul Romarta și Liceul Murgoci să trimită pentru asigurarea pazei și ordinii efective din cadrul U.M. 01478 Brăila, U.M. 01763 Brăila, U.M. 01294 Brăila și U.M. 01267 Brăila. Șeful de stat major al formațiunii de Gărzi Patriotice, Mihăilescu Gabriel, a dispus instalarea unor formațiuni de gărzi patriotice înarmate în clădirile Casei Agronomului și Poștei Centrale.

În noaptea de 22 decembrie, miile de oameni strânse în Piața Independenței au cerut insistent ca Anton Lungu să vină la balcon și să le vorbească, potrivit unor imagini video filmate în acea zi. Atunci, Lungu a fost adus la microfon și le-a transmis brăilenilor următorul mesaj: "Eu sunt muncitor și nu am făcut decât să muncesc pentru Brăila și brăileni. Vă rog să mă ascultați pe mine, dacă vreți să meargă lucrurile cum trebuie".

Anton Lungu a rămas în Casa Albă până pe 23 decembrie, în jurul orei 12,00, când a fost luat de militari și dus, pentru protecția lui, în căminul de Garnizoană, situat în zona Gării. În aceeași zi, în jurul orei 16,00, s-a petrecut un fapt oarecum ciudat, dar înspăimântător pentru revoluționarii care se bucurau de căderea Regimului, potrivit declarației date, pentru AGERPRES, de Dorin Uzun, unul dintre revoluționarii care au intrat primii în Casa Albă, în dimineața de 22 decembrie: Anton Lungu a fost repus pe funcție! Pentru 10 minute, e drept, timp suficient cât cei care îl dăduseră jos să se teamă pentru viețile lor.

Referitor la acest episod, potrivit revoluționarului Uzun, s-au vehiculat două variante: fie s-ar fi dat la radio un decret prin care toți prim-secretarii de județ trebuiau repuși în funcție, fie ar fi fost chemat pentru a i se cere sfatul în anumite treburi administrative. Cert este că el a stat pe funcție doar 10 minute, până când revoluționarii s-au răsculat din nou, Lungu fiind arestat astfel de două ori, în decurs de două zile, potrivit rechizitoriului întocmit în acest caz.

"Este filmat momentul în care tataia Lungu își scoate pieptănul, se piaptănă și apoi spune: 'Da, trecem la treabă!' Noi atunci eram pe undeva prin Casa Albă, nu știam nimic din ce se întâmplase și a venit un coleg și a spus: 'Băi, l-au pus din nou pe Lungu pe funcție!'. Atunci am sărit toți și nu a mai putut să facă nimic. În 1989, eram lăcătuș mecanic la Cooperativa Metalochimica. Am fost printre primii care au intrat în Consiliu. Toată lumea era fugită. Am ajuns în birou la Lungu, săracul, Dumnezeu să îl ierte. S-a ridicat în picioare și a spus: 'Domnilor, eu nu am făcut nimic!' Lungu s-a pus la dispoziția noastră, nu l-am bătut, cum s-a întâmplat în alte orașe. Știu că i-a dat un coleg o palmă, dar nu pe față, undeva pe spate", își amintește Dorin Uzun.

În seara de 23 decembrie a început ''botezul focului''

Primele focuri au fost trase la Brăila în seara lui 23 decembrie, după ce la Casa Albă s-a primit un telefon suspect, prin care se anunța că obiectivul va fi atacat de elicoptere cu teroriști. "În seara de 23 decembrie, s-a primit un telefon la care am răspuns eu. S-a prezentat un ofițer, nu îi mai rețin numele, și a spus că deasupra orașului Brăila sunt văzute șapte puncte pe radar, era vorba de radarul de la Ianca. Imediat s-a dat alarma. Deasupra, pe clădirea Consiliului, se aflau cadre militare cu mitraliere și au început să tragă. Au tras în același timp cu cei de la antiaeriană de la Vărsătura", spune Uzun.

În seara de 23 decembrie, maiorul Nicolae Simion, comandantul de dispozitiv din Casa Albă, a ieșit la balconul clădirii și le-a spus celor adunați în Piața Independenței să părăsească locul, pentru că aici se va deschide focul, mai spune Uzun. La câteva minute, iluminatul public a fost întrerupt în zonă, iar militarii aflați în Casa Albă și în celelalte clădiri din piață, Casa Agronomului, Casa Tineretului, Blocul Continental, Blocul Romarta, Liceul Murgoci, Poșta Centrală, au luat poziție de luptă.

"Trageți, copiii mei!" a fost mesajul de luptă care s-a auzit mai apoi în stația de amplificare adusă de la Cinematografie și montată în Casa Albă, iar militarii aflați în și pe clădirile din jurul Prefecturii, pe care le luaseră în pază, au deschis focul către presupusul inamic.

Potrivit concluziilor anchetelor făcute publice de procurorul militar Teodoru Ungureanu, cel care a anchetat după 1990 dosarele Revoluției din Brăila, pe 23 decembrie, în "noaptea botezului focului", cum a fost numită ulterior, sub rafalele încrucișate de gloanțe trase în Piața Independenței și-au pierdut viața12 oameni, iar alți 20 au fost răniți. Au murit: Apostol Aurelian (muncitor, împușcat în cap), Bălan Nicolae (mecanic, plăgi multiple), Boeru Ștefan (fără ocupație, împușcat în picioare), Cochirleanu Mihaiță (elev, 16 ani, împușcat în cap), Dobre Florin (muncitor, plăgi multiple), Killinger Leonard (elev, 17 ani, împușcat în picioare), Luca Georgel (zidar, împușcat în torace), Mușat Eugen (muncitor, împușcat în spate), Nechita Parasca (muncitoare, împușcată în inimă), Păun Adrian Ion (fără ocupație, împușcat în cap), Sarnachi Costel (muncitor, plăgi multiple) și Vasilache Leonard (muncitor, plăgi multiple).

Tot în noaptea de 23 decembrie, potrivit procurorului militar, după deschiderea focului în Piața Independenței, un pluton specializat în luptă antiteroristă din cadrul Companiei Securitate Brăila, condus de lt.maj. Balaban Gheorghe, a mers la sediul Prefecturii, pentru a executa o misiune de scotocire a clădirii, în vederea capturării eventualelor elemente terorist-diversioniste infiltrate în dispozitiv.

"La scurt timp, ofițerul a plecat, împreună cu subunitatea, la Centrul de Recoltare a Sângelui Brăila, pentru a verifica informațiile potrivit cărora în acea zonă se trăgeau focuri de armă. După executarea acestei misiuni, ofițerul s-a reîntors la sediul Prefecturii, încercând să intre în clădire pe la intrarea B. La acest post executa misiunea un pluton comandat de lt. maj. Ștefan Costică, din U.M. 01478 Brăila, care nu avea cunoștință de prezența în zonă a militarilor conduși de lt. maj. Balaban Gheorghe. Militarii din dispozitivul de pază al intrării B au somat verbal și prin foc de avertisment plutonul antiterorist, însă aceștia nu s-au oprit și, mai mult de atât, au încercat să pătrundă în clădire. În aceste condiții, s-a executat foc asupra plutonului de securitate, foc în urma căruia a rezultat împușcarea mortală a lt. maj. Balaban Gheorghe", potrivit concluziilor anchetelor făcute publice de procurorul militar Teodoru Ungureanu.

El susține că, potrivit cercetărilor făcute în dosarul Revoluției din Brăila, liniștea din Piața Independenței ar fi fost spartă în noaptea de 23 decembrie de zgomotul unei arme blocate declanșată întâmplător.

"Începând cu orele 18,00, pe fondul unor zvonuri alarmiste privind iminența unor atacuri aeriene asupra zonei, s-a solicitat manifestanților să părăsească Piața Independenței. În jurul orelor 19,30-19,40, cap. Chițoiu Sorin, din cadrul U.M. 01267 Brăila, component al unei grupe de militari amplasată în dispozitiv de luptă în apropierea intrării A a sediului Prefecturii, a încercat să încarce arma din dotare, însă port închizătorul s-a blocat. Cpt. Hanganu Radu, care se afla lângă militar, a luat arma acestuia și a procedat la efectuarea unor manevre de deblocare a pistolului mitralieră. Ofițerul nu a observat că arma prezenta un defect de 'dublă-alimentare', astfel încât s-a rezumat la extragerea din armă doar a celui de-al doilea cartuș, fără să realizeze că un alt cartuș a fost introdus pe țeavă. În momentul efectuării percuției de control, s-a produs tragerea accidentală a cartușului rămas pe țeavă, glonț trasor, care a lovit caldarâmul din fața Prefecturii, a ricoșat în fațada Casei Agronomului și apoi a ricoșat în sus. Instantaneu, fără niciun ordin expres transmis de comandanții de subunități sau de comandantul dispozitivului, majoritatea militarilor au deschis focul în mod haotic, nedirijat și fără o țintă precisă, fiecare dintre ei având reprezentarea că este atacat de elemente ostile", spune procurorul Ungureanu.

Zvonuri, panică și teama de teroriști. Și foc în rafale prelungite

În aceeași noapte de 23 decembrie, comandantul Garnizoanei Brăila, generalul Nicolae Rizea, a decis înlocuirea maiorului Nicolae Simion de la comanda Casei Albe și numirea în locul lui a șefului de stat major al Diviziei de la Brăila, maiorul Vasile Apostol. "Această schimbare produsă la comanda Casei Albe avea să aibă consecințe grave în mai puțin de o oră. Maiorul Dumitru Milea, specialist pentru arma Tancuri la Biroul Operații și Pregătire de Luptă, primise misiune de a aduce mai multe lanterne la Prefectură, care rămăsese în beznă. A venit cu un ARO și a oprit în dreptul scărilor de la Prefectură. Santinela i-a cerut să spună parola, dar maiorul Milea nu a știut-o, pentru că tocmai fusese schimbată odată cu schimbarea șefului de obiectiv al Casei Albe. A coborât din mașină și a vrut să își aprindă o țigară, dar când a dus mâna la buzunar să își ia pachetul de țigări, santinela a executat foc automat asupra sa. Un glonț i-a pătruns în inimă prin stilou și l-a omorât pe loc. Rafala de gloanțe trase la foc automat a făcut ciur mașina cu care maiorul venise în misiune și în care se mai aflau și alți militari, care, din fericire, au scăpat cu viață", potrivit declarației date, pentru AGERPRES, în 2018, de un ofițer care a făcut parte din echipa de intervenție condusă de maiorul Milea.

Presa vremii, respectiv ziarul "Libertatea", fost "Înainte", relata astfel acest eveniment: "Era a doua dimineață a libertății. Elemente zănatice, ucigași cu simbrie în slujba dementului criminal începuseră să împrăștie foc și groază în Brăila. Se trăgea la Consiliu, la Romarta, la Gară, în cartierele Viziru și Obor din cele mai neașteptate locuri în armată și în oameni nevinovați. Între apărătorii bravei noastre armate se aflau și tineri ostași comandați de maiorul Dumitru Milea. 'Atenția mare, flăcăi!', le-a spus ostașilor din subordine. Foc concentrat doar asupra punctelor de unde se trage. La distanțe mici de teroriști se află oameni pașnici! Apoi și-a îndreptat el însuși focul asupra unui cuib de vipere, pe care l-a asmuțit. A îndreptat câțiva ostași spre o nouă poziție de luptă, în apropierea Liceului Gh. Murgoci. Pe când își orânduia cu grijă ostașii, o rafală ucigașă l-a secerat. Iar o inimă vitează de erou a încetat să mai bată. Maiorul Dumitru Milea, erou brăilean pe frontul libertății, avea 41 de ani și doi copii. Îi vom cinsti de-a pururi, cu pioșenie, memoria...".

Un alt eveniment se petrece tot în noaptea de 23 decembrie, în zona Tribunalului Brăila. Procurorul Ichim Costică, plecat să aducă apă și mâncare pentru soldații aflați de pază în clădirea Tribunalului, se întoarce și pătrunde cu Dacia cu farurile deschise pe aleea din fața instituției. Potrivit rechizitoriului procurorului Ungureanu, mai mulți soldați cred că au de-a face cu un terorist și deschid foc automat. În urma focului tras, mașina este făcută ciur, magistratul moare pe loc, iar mai multe gloanțe ajung în casa soților Copaciu, Georgeta și Dumitru, aflată în vecinătatea Tribunalului, și îi omoară pe loc.

În aceeași noapte de 23 decembrie, Marin Ștefan, șofer pe salvare, este împușcat mortal la volan, în timp ce încerca să transporte cu ambulanța o gravidă la spital, potrivit procurorului Ungureanu. În rechizitoriu se mai arată că, tot pe 23 decembrie, Gheorghe Gheorghe, maistru CFR, moare în autoturismul pe care îl conduce, după ce doi luptători de la Gărzile Patriotice deschid foc asupra autoturismului, pe motiv că șoferul nu vrea să oprească.

Pe 24 decembrie, la Brăila se înregistrează, potrivit anchetelor la care a lucrat și procurorul Ungureanu, încă nouă decese în diferite locuri din municipiul Brăila: Iorcic Lucian (muncitor - împușcat pe scara blocului în care locuia), Girba Scarlat (muncitor - împușcat pe terasa blocului în care locuia), Chiriță Vasai Adriana (elevă, 13 ani - împușcată în cap în balconul blocului Romarta), Pirosca Răducu (muncitor - împușcat în zona blocului Romarta), Preoteasa, Dunose Neculai (muncitor - împușcat în blocul Romarta), Custurp Petrișor (muncitor - împușcat în cap locuința sa din Cartierul Hipodrom), Bratu Roman Filică (muncitor - împușcat în balconul locuinței sale din Șoseaua Călărașilor), Prioteasa Dumitru (pensionar MI - împușcat în propriul apartament) și David Răducanu (marinar - împușcat în cap în timp într-o șalupă pe Dunără, cu misiunea de patrulare în zona Uzinei de Apă Brăila).

Tot pe 24 decembrie, conform anchetei procurorilor militari, comandantul Gărzilor Patriotice Brăila, col. Mihăilescu Gabriel, solicită să fie trimisă de la Șantierul Naval Brăila o subunitate de gărzi patriotice, pentru asigurarea pazei la Prefectură. Astfel, 14 membri ai Gărzilor Patriotice sunt îmbarcați într-un autobuz și trimiși spre Casa Albă, unde ajung în jurul orei 18:00. Potrivit procurorului Ungureanu, automobilele aveau farurile stinse când au ajuns în fața Prefecturii, afară era deja întuneric, iar militarii care asigurau paza Casei Albe le-au cerut să aprindă farurile. În momentul în care farurile s-au aprins, câțiva militari din unitățile care asigurau paza Prefecturii au deschis focul către autobuzul în care se aflau gărzile patriotice. Au murit prin împușcare Răducanu Piroșcă și Nicolae Dunose, iar alți nouă membri ai din Gărzi au fost răniți.

În ziua de 25 decembrie, în Brăila nu se înregistrează niciun deces prin împușcare, semn că lumea era concentrată pe execuția soților Ceaușescu. Pe 26 decembrie, Roadevin Cristache, tehnician constructor, este împușcat mortal în spate, în drum spre Inspectoratul de Miliție, de un luptător al Gărzilor Patriotice, care nu își asigurase arma, potrivit rechizitoriului.

Pe 27 decembrie, când Revoluția deja învinsese în întreaga țară, Brăila mai înregistrează șapte morți, între care patru soldați în termen de la U.M. 01763, care mor împușcați chiar în fața U.M. 01478 Brăila, potrivit anchetei procurorilor militari.

"Știubei Costică, Căldăraru Ion, Szabo Anton, Sofalvi Gyorgy, Antal Eugen, Galt Zotan, foști militari în termen la U.M. 01763 Brăila, au fost împușcați pe 27 decembrie, în urma tirurilor de armă executate de militari din cadrul U.M. 01478 Brăila. Din actele dosarului a rezultat că în ziua de 27.12.1989, lt. maj. Marin Costel, din cadrul U.M.01763 Brăila, a dispus amplasarea grupei din subordine în fața dispozitivului de apărare a U.M. 01478 Brăila, fără a anunța această unitate despre prezența sa în zonă. În aceste condiții, militarii din U.M. 01478 Brăila au deschis focul asupra grupei comandate de lt. maj. Marin Costel, ceea ce a cauzat împușcarea mortală a numiților Sofalvi Gyorgy, Știubei Costică, Szabo Anton, și Antal Eugen, precum și rănirea prin împușcare a numiților Căldăraru Ion și Galt Zotan, toți militari în termen la U.M. 01763 Brăila", afirmă procurorul Ungureanu.

Ceilalți trei morți ai zilei de 27 decembrie sunt, potrivit anchetei militare, Frunză Mihail (recepționer hotel - plăgi multiple), Duțu Ivanciu (pensionar - împușcat în cap în fața blocului în care locuia) și Constantinescu George Cristian (muncitor - plăgi multiple).

Potrivit procurorului militar, tot pe 27 decembrie, s-a primit vestea că într-un bloc situat pe Calea Călărașilor se află teroriști înarmați, iar un pluton de soldați din cadrul U.M. 01763 a fost trimis să cerceteze blocul cu pricina. După ce au făcut verificări și s-a constatat că a fost doar un zvon, soldații au primit misiunea de a verifica și restaurantul Ciocârlia, din apropierea statuii caporalului Mușat. "Când a ajuns în zonă, patrula a fost atacată cu focuri de armă dinspre UM 01478, având în vedere că unii soldați, fiind de origine maghiară, vorbeau în ungurește și au fost percepuți ca teroriști străini. Au murit împușcați Gabor Sofalvi, Eugen Antal, Anton Szabo, Raimond Lorincz și Costică Ștubei", precizează procurorul Ungureanu.

Cu o zi înainte de sfârșitul anului, pe 30 decembrie, pe platoul din fața Prefecturii Brăila, Șoiman Angela Elisabeta, elevă, în vârstă de 18 ani, este împușcată în cap de fratele ei militar, care a descărcat accidental o armă încărcată, potrivit anchetei procurorilor militari.

Diversiuni? Mărturii și controverse

Marian Ghiorghiu, președinte al Uniunii Revoluționarilor "Brăila 1989" și fost ofițer în Armata Română, rănit în timpul Revoluției din 1989, a declarat în decembrie 1989, pentru AGERPRES, unde l-a prins "botezul focului" din noaptea de 23 decembrie și cum s-au derulat secvențele sângeroase din Brăila în următoarele zile.

"În 1989, eram ofițer în cadrul Armatei Române, eram la un batalion de geniu și aveam o funcție care îmi permitea ieșirea, chiar dacă pe timpul indicativului 'Radu cel Frumos' toate efectivele erau comasate în cazărmi. Datorită funcției pe care o aveam - aceea de ofițer cu minarea și deminarea pe Garnizoana Brăila - ieșeam la diferite intervenții sau informații. Au fost foarte multe informații, marea majoritate, bineînțeles, false, gen mașină capcană și altele. Începând din 21 decembrie, chiar și în 22, am intervenit în fața magazinului Dunărea, apoi la sediul Teatrului Maria Filotti, unde avuseseră loc cu ceva vreme în urmă lucrări de reparații și s-a spus că subsolul ar fi minat. Noaptea 'botezului focului', 23 spre 24 decembrie, m-a prins în Teatrul Maria Filotti, cu întreaga echipă pe care o aveam în subordine. Toată noaptea, din cauza bruiajului, nu am mai putut ține legătura cu unitatea. Singura modalitate de a ține legătura atunci era telefonul fix. Toată noaptea am rămas în teatru, de unde am văzut foarte multe: persoane deosebite în trenciuri care plecau din Hotelul Traian, se strecurau pe lângă Muzeul de Istorie, mergeau pe Calea Galați și, după maxim 10 minute, începea să se tragă din zona unde era Miliția Municipală. Puteam să văd astfel de lucruri, pentru că aveam un dispozitiv de vedere pe timp de noapte. La Hotelul Traian, la etajele 7 și 11, pe rândul de geamuri de la jumătate, erau două camere ocupate de persoane 'deosebite', care supravegheau zona. Din fața Hotelului Traian a plecat acel Aro alb, din care, ulterior, am aflat că s-a tras în fața Consiliului", spune Ghiorghiu.

În timpul unei misiuni în care fusese trimis într-un bloc de pe Calea Călărașilor, unde fusese omorâtă o persoană, lt.maj. Marian Ghiorghiu a fost la rândul lui împușcat.

"Am fost rănit în șoldul stâng în urma unei intervenții pe care am avut-o pe Călărași. Am fost trimis în misiune, pentru că la Blocul C1, scara 5, fusese împușcată o persoană la etajul 10 și nu se știa dacă murise sau era rănită. A fost văzută de către soldatul observator când, în urma unui foc de armă, s-a prăbușit cu tot cu draperie. Am fost trimis să văd dacă persoana este rănită, situație în care trebuia să ies la geam și să fac flutur o cârpă albă, pentru a se trimite salvarea. Am intrat în apartamentul respectiv, unde în dreptul ușii, curios, era pusă o canapea în picioare și ușa se deschidea exact cât să se poată strecura un om, iar persoana care fusese împușcată era în pat, învelită. Dubios, nu? Din blocul aflat vizavi de C1, de la etajul 10, se trăgea de la geamul de la bucătărie. Aici e ceva foarte dubios, pentru că nu se trăgea asupra populației, totul era pentru creare de panică. Puteam să nu mai fiu, pentru că un glonț trasor mi-a trecut pe sub nas și mi-a atins vestonul, iar un al doilea, din ricoșeu, s-a dus direct în coapsă. Am simțit că se prelinge ceva cald pe picior, m-am uitat și am văzut că vestonul era găurit. Am văzut glonțul și am strigat la cei doi soldați care erau cu mine și mi-au spus că sunt bine. M-am dezbrăcat, am băgat mâna, am scos glonțul și l-am băgat în buzunar, apoi am coborât 10 etaje pe jos. Am glonțul acasă", afirmă Ghiorghiu.

Deși au trecut 30 de ani de la evenimentele din 1989, Marian Ghiorghiu este în continuare nemulțumit de ancheta făcută de procurorul militar Ungureanu în cazul său. Potrivit procurorului Ungureanu, "în timp ce lt. maj. Ghiorghiu Marian executa o misiune de scotocire a blocului C1, situat pe Șos. Călărașilor, asupra sa a tras un foc de armă plt. maj. Rogoz Marian, care nu cunoștea de prezența ofițerului în acea zonă" și că, "în timp ce plt. maj. Rogoz Marian executa o misiune de scotocire a blocului A10, situat pe Șos. Călărașilor, asupra sa a tras un foc de armă lt. maj. Ghiorghiu Marian, care nu cunoștea de prezența subofițerului în acea zonă".

"Dosarul meu este cuplat cu cel al lui Rogoz, s-a spus că ne-am împușcat unul pe altul, ceea ce nu este adevărat. În 2007, aveam nevoie de o adeverință pentru eliberarea certificatului pe Legea 341, precum nu am făcut poliție politică sau acțiuni teroriste. La vremea aceea, prim-procurorul general, Dan Voinea, avea toate dosarele cadrelor militare din timpul Revoluției. M-am înscris în audiență și când m-a văzut mi-a spus că de când mă așteaptă să îi spun cum l-am împușcat eu pe Rogoz. Spre norocul meu, Rogoz era pe hol, venisem toți de la Brăila, pentru eliberarea acestor adeverințe. În 2007 eram colegi de unitate, în 1989 eram la unități diferite, nici nu ne cunoșteam atunci. Din discuții cu el am aflat că fusese împușcat la 8,30, iar la 8,50 era la Spitalul 3, iar eu abia plecam în misiune la 11,30. Atunci i-am spus prim-procurorului general Dan Voinea că mă las în voia sorții, dar să îmi răspundă la o întrebare: 'Cum se face că noi doi ne-am împușcat, atâta timp cât Rogoz la ora 9 era în spital împușcat, iar eu la 11,30 abia plecam în misiune. A luat apoi dosarul cu declarațiile date în 1990, care erau adevărate și curate, și în momentul în care a citit mi-a spus zâmbind: 'am vrut să te pun la încercare'. După ce am ieșit eu, l-a chemat pe Rogoz. La ieșire, l-am întrebat pe Rogoz ce a făcut atâta timp înăuntru și mi-a spus că a fost pus să mai dea o declarație cu ce s-a întâmplat în 1989, în care să nu mai treacă ora. Și i-am spus: 'Tu știi că acum m-ai băgat pe mine în belea?' Mă supărasem și pe el că a putut face asta. Când prim-procurorul general m-a chemat iar înăuntru i-am spus doar atât: 'Și considerați că veți schimba toate declarațiile și actele care sunt și la spital și peste tot?' și am plecat. De asta nu am încredere în rechizitoriul procurorului Ungureanu, pentru că e fapt concret, persoana mea. Nu i-a interesat să vadă cum s-a întâmplat, au făcut anchetele pe genunchi, din birou", afirmă Ghiorghiu.

Procurorul Ungureanu vorbește despre mai multe "gafe de proporții" făcute de armată în timpul evenimentelor din 1989, între care amintește de episodul din noaptea de 23 spre 24 decembrie, când Comandamentul Marinei Militare a dispus deplasarea pe Dunăre, de la Galați la Brăila, a unui divizion de vedete-dragoare, "fără cea mai elementară înștiințare a forțelor militare terestre brăilene".

"Marșul astfel efectuat a generat cele mai fanteziste scenarii în mințile apărătorilor Casei Albe. S-a afirmat atunci că teroriștii atacau cu ambarcațiuni gonflabile ori mini-submarine, venind din baze situate în Insula Mare a Brăilei. Sau cum poate fi apreciată situația în care un pluton de tancuri chemat prin ordin al generalului Rizea de la o unitate din Galați, pentru întărirea dispozitivului de apărare de la Casa Albă, era apreciat la nivelul comandanților acelui dispozitiv ca fiind 'atac terorist' și așteptat cu blindate lansatoare de rachete. O a treia gafă de proporții, derivată din antecedenta, dar cu asemenea efecte încât trebuie menționată distinct, este constituită de întreaga activitate a Comandamentului Aviației Militare și acela al Apărării Antiaeriene. Lansarea unor zvonuri total neverificate asupra iminenței unor atacuri aeriene masive avea să instaureze o adevărată stare de teroare în unitățile terestre, atacurile aeriene fiind cele mai periculoase în condițiile în care trupele ar fi fost surprinse în cazărmi", mai spune procurorul Ungureanu.

Revoluționarul Dorin Uzun a precizat, pentru AGERPRES, că a rămas în Casa Albă mult timp după data de 22 decembrie, intrând în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională ca reprezentat al Cooperativei Metalochimica și primind ca misiune distribuirea de alimente, cafea și ceai filtrelor militare mixte și civile de pe raza municipiului Brăila.

"În data de 24 decembrie, am primit din partea prefectului Vasile Datcu și a lui Gabi Dămăroiu misiunea ca, împreună cu un subofițer de la armată, să distribuim alimente, cafea și ceai filtrelor militare mixte și civile de pe raza municipiului Brăila. Luam alimentele de la Hotelul Tineretului, bucătar acolo era Nelu Sip. La un moment dat, ajungând în zona Viziru, în zona unității militare 01267, unde aveam un astfel de filtru, la mașina cu care eram au venit doi bărbați și o femeie. Unul dintre bărbați a început să bage mâinile printre feliile de salam pe care eu urma să îl împart cu câte o bucată de pâine și să spună: 'Ia, uite, ce-i aici!' Mașina cu care eram, un ARO cu numărul 1 BR 106, era mașina lui Sandu Coadă, care se ocupa cu propaganda la partid. Femeia a băgat mâna în partea dreaptă, unde șoferul avea sculele. Când a scos mâna, a ridicat ceva învelit și a spus: 'Ia, uitați-vă, fraților, pistoale!' În acel moment, lumea a tăbărât pe mine, au venit mulți oameni, chiar și cei cunoscuți, l-am văzut pe băiatul finului tatălui meu, care era de-o seamă cu mine, inclusiv ăla a dat în mine. Am fost bătut de mama mea se uita la mine și nu m-a cunoscut. Am avut fracturi multiple, ruptură de piramidă nazală, buza spartă în vreo trei locuri, dinții sparți. Unul din colegii mei a reușit să fugă și a anunțat Consiliul. A ieșit din unitatea militară un pluton care a descărcat un sector în aer, de a speriat lumea și a fugit de lângă noi și eu am fost băgat în unitatea militară ca terorist cu mâinile la ceafă", își amintește Dorin Uzun.

Între timp, colegul care scăpase de furia mulțimii ajunsese la Casa Albă și raportase ce se întâmplase, motiv pentru care Dorin Uzun a reușit să scape de anatema de "terorist".

"Atunci dacă aveai boală pe cineva și spuneai că ăla e terorist, lumea îl linșa, atât de pornită era. Numele meu este unul rar, Uzun, tatăl meu era basarabean, noi am fost deportați în Brăila. Cum stăteam cu mâinile pe comandament, ca terorist, a ieșit un ofițer și a întrebat: 'Care ești Uzun?'. Așa am scăpat, m-au lăsat să intru în unitate, m-am spălat pe față și, când m-am văzut în oglindă, îmi venea mie să îmi plâng de milă. Mă învinețisem și mă umflasem, de nu puteam să mă uit decât cu coada ochiului. Am înțeles că în ARO 1 BR 106 se dăduse ordin să se tragă fără somație. Gabi Dănăroiu ne-a spus să nu mai plecăm cu ARO, pentru că eu mi-am continuat misiunea cu împărțirea alimentelor, deși fusesem bătut", a completat Uzun.

Dorin Uzun își mai amintește că, într-una din zile, ajungând la Spitalul nr.3, unde se împrietenise cu șeful de obiectiv pe perioada cât a cărat o parte din morți și răniți, l-a rugat să îi arate morga spitalului.

"La un moment dat, l-am rugat pe cel care luase în comandă Spitalul 3 să îmi arate și mie ce este la Morgă. Eu în noaptea de 23 decembrie am cărat morții și răniții la spital. Țin minte că pe unul am încercat să îl iau în brațe și mi-a intrat mâna până la încheietură în el. Era mort, avea o rană mică în față și o rană mare în spate. Am fost și am văzut ce era în Morgă și când ne-am întors mi-a arătat gloanțele care au fost scoase din morții și din răniții din Brăila. A pus o coală A4 pe masă, avea un săculeț de pânză și a deșertat gloanțele pe masă și a început să îmi spună: 'ăsta e 7,62, ăsta e 7,65, ăsta nu îi știu calibru' și s-au făcut două grămezi. Gloanțe de 7,62 și 7,65 aveau armata, miliția, securitatea. Când le-a separat, grămada de gloanțe extrase de alte calibre era de două ori și ceva mai mare decât cea de 7,62, și 7,65. Atunci l-am întrebat: Ești de acord să filmăm aceste lucruri? 'Bineînțeles', mi-a spus", povestește Uzun.

Ca să facă rost de o cameră video, care era o raritate în 1989, Dorin Uzun a mers la La Cinematograful Central, unde era un centru de înregistrări audio, care aparținea de Cooperativa Metalochimica, unde el lucra, și l-a convins pe președintele cooperativei să îi dea pe proces verbal o cameră video nouă, cumpărată în urmă cu trei săptămâni, cu scopul de a se face filmări la nunți.

"Când am mers la spital cu camera să filmez gloanțele, cel cu care vorbisem cu o zi înainte mi-a spus că am nevoie de o aprobare de la Consiliu. Am mers la Gabi Dămăroiu, i-am spus despre ce este vorba, am mers împreună la Vasile Datcu, cel pe care îl numisem prefect, mi-a făcut imediat hârtia la mașină, mi-a pus ștampila și m-am întors cu ea la spital. Când i-am dat hârtia, mi-a spus: 'Dar nu le mai am'. De ce? 'Păi acum au fost doi civili cu ordin scris și le-am predat'. Nemaiavând ce gloanțe să filmez, am mers în spital și am filmat toți răniții, am stat de vorbă cu ei, totul era sub formă de interviuri. Pe caseta asta apărea și cum a luat foc Romarta. Pe data de 27 decembrie, așa bătut cum eram, am mers la București și am predat caseta la Televiziunea Română, domnului Cacoveanu și domnului Marinescu și am mâncat bătaie încă o dată, pe motiv că acea casetă era făcută în studiouri în străinătate. Caseta aceea s-a pierdut, deși noi am lăsat-o în televiziune, de asta Brăila nu apare nicăieri, zici că este ciuma României", spune Uzun.

Incendierea Casei Albe

Procurorul Ungureanu mai precizează că, din primele zile ale anchetei, a cerut să fie condus în interiorul Casei Albe, sediul fostului Comitet județean al PCR, loc "în care se produseseră cele mai numeroase morți și răniri".

"Ajuns aici am fost un pic șocat. Interiorul parterului și mezaninului monumentalei și modernei construcții erau făcute 'sită' și prezentau pregnantele urmări ale unui violent incendiu. De pe podele fuseseră îndepărtate toate urmele materiale ce ar fi putut 'spune' câte ceva. Mai mulți ofițeri ne explicau cu aer de maximă seriozitate cum, nopți la rând, clădirea eroic apărată de militarii din subordinea lor fusese atacată în mod repetat de către teroriști, din exterior, dinspre Dunăre și Insula Mare a Brăilei, din subsol, din canalizări. Am cerut să mi se prezinte toate elementele de muniție recuperate din interiorul clădirii, aducându-mi-se vreo două-trei plicuri în care se găseau, după spusele lor, și gloanțe-widia. Le-au întins pe o masă dintr-un birou al mezaninului și am constatat de la prima vedere că nu era vorba decât despre elemente de muniție destinată armamentului autohton: proiectile deformate, cămăși și miezuri de oțel din componența proiectilelor calibrul 7,62 mm. Nu se deosebeau cu nimic față de elementele de muniție recoltate de criminaliștii miliției, atașate la planșele foto executate anterior alterării sustanțiale a 'locului faptelor', ori de sutele și miile de proiectile văzute ori expertizate în ani de meserie. (...) Tot interiorul parterului și mezaninului construcției purta urmele pregnante ale unor acerbe trageri din interior. Pereții și caloriferele erau ciuruite, podeaua și pereții de la una din scările de serviciu purtau urmele exploziilor unor grenade, ferestrele primelor două niveluri erau în majoritate distruse, tocurile metalice ale acestora și ale ușii de la intrarea A prezentând urme de proiectile trase doar din interior", declară procurorul Ungureanu.

Potrivit unor înregistrări video din acea perioadă, până în data de 23 decembrie, Sala Mare a Prefecturii nu fusese încă incendiată, iar interiorul Casei Albe nu fusese devastat de revoluționari sau de țigani, așa cum se lansaseră anumite zvonuri false. În ziua de 24 decembrie, potrivit declarației date AGERPRES de un militar în termen la acea dată, aflat în Casa Albă, mai multe gloanțe trasoare au fost trase în Sala Mare a Prefecturii, ceea ce a dus la izbucnirea unui incendiu puternic, prin aprinderea materialului textil care acoperea scaunele din sală. Fumul gros se întindea pe toate etajele Prefecturii, iar pentru stingerea incendiului au fost chemați pompierii.

La etajul I al Prefecturii, unde Anton Lungu își avea biroul, exista și o bucătărie, iar un subofițer și-a dat seama că geamurile de aici sunt securizate, având în vedere că gloanțele trase de afară s-au oprit în primul rând de sticlă. "O chestie foarte curioasă, Lungu avea o bucătărie la etajul I și, când s-a tras din exterior spre Consiliu, glonțul nu a pătruns prin geamuri. Avem niște imagini făcute atunci, în care apare un subofițer care scoate mâna afară pe geam și arată pe unde a intrat glonțul și cum el nu a mai ieșit pe partea cealaltă. Geamurile erau duble, securizate", mai spune Uzun.

Mitralierea 'teroriștilor' din blocurile 9 și 10 din zona Gării, pe 26 decembrie

Deși soții Ceaușescu fuseseră împușcați și Revoluția învinsese, pe 26 decembrie, în a doua zi de Crăciun, blocurile 9 și 10 din zona Gării, situate pe Aleea Nada Florilor, au căzut pradă mai multor rafale de gloanțe, care au fost trase pe toată durata zilei, potrivit declarațiilor date AGERPRES în decembrie 2019 de mai mulți martori la evenimentele petrecute în 1989. Locatarii care au trăit acele momente spun că armata, care se afla gard în gard cu blocurile respective, "ar fi fost provocată de anumite semnale luminoase făcute din apartamente" și că existau informații potrivit cărora în unele locuințe din aceste blocuri s-ar fi aflat securiști.

Astfel s-a ajuns ca, în apartamentul 44 de la etajul IV al Blocului 9, să se tragă cu mitraliera de pe un tanc aflat în curtea unității militare, care blocase una din intrările în unitate. Mai multe gloanțe trasoare de 14,5 mm au ajuns în apartamentul familiei Șerbănescu, care a luat foc.

"S-a tras mult la etajul patru, pentru că, eu acum bănuiesc, că au fost mulți 'lătrăi', turnători, în blocul ăsta și probabil a fost vreun pont, nu a fost tras degeaba. Aveam aici armata. Începuse să se tragă de la 12 ziua și până la 6-7 seara. Oamenilor le era frică să stea în casă, le era frică să iasă și afară. Eu pusesem niște bulion în borcane și, când au început să tragă, mi-au distrus geamurile și mi-au împrăștiat bulionul în toată bucătăria", a declarat, pentru AGERPRES, în decembrie 2019, o locatară din Blocul 9, care nu a dorit să își dezvăluie identitatea.

O altă vecină își amintește cum nu a mai putut pleca la muncă în data de 26 decembrie și spune că a păstrat multă vreme cartușele găsite după aceste rafale de gloanțe trase în Blocul 9.

"Pe 26 decembrie, imediat după moartea lui Ceaușescu, am vrut să merg la serviciu. Când să ies din bloc, a început să se tragă din mai multe direcții spre noi. Au început să tragă și militarii. Sus la etajul 4 a fost făcut totul praf. Eu am o explicație: la etajul 4, în cele două apartamente care dau spre unitatea militară au fost puse simulatoare sau a fost cineva înăuntru care a tras în militari. De ce nu a tras în noi și a tras în etajul 4? Apartamentul 44 a luat foc. Noi, vecinii, ne-am mobilizat și ne-am dus până la etajul 4, unde stătea familia Șerbănescu. Luase foc patul și ieșea fum din șifonier. Nu era nimeni acasă, domnul Șerbănescu era plecat în gară, iar doamna era vizavi, la vecini. După aceea a venit o echipă, ca să caute teroriștii. Au controlat peste tot. Eu am ieșit pe scară și unul din brigada aceea mi-a tras o palmă și mi-a spus: 'Ați ascuns teroriștii!'. Am păstrat mult timp și cartușele pe care le-am găsit după această rafală asupra blocului nostru, care a durat o zi întreagă. Sub aceste rafale, un băiat aflat pe alee în dreptul Blocului 10 a fost împușcat în picior. Nu o să se afle în vecii vecilor adevărul. Adevărul umblă cu capul spart", a declarat, pentru AGERPRES, în decembrie 2019, o altă locatară din Blocul 9, care nu a dorit să își dezvăluie identitatea.

Sub rafalele de gloanțe a căzut și Blocul 10, bloc în care se bănuia că s-ar afla în vizită fratele unei vecine, care lucra la București ca gardă a lui Ceaușescu și care l-ar fi însoțit pe Nicolae Ceaușescu în vizita pe care acesta o făcuse la Brăila cu o săptămână înainte.

"Eu eram destul de mică atunci, prin clasa a VIII-a, dar îmi aduc bine aminte momentul când s-a tras în apartament la noi. M-am trezit din somn de zgomotul unor păcănituri, nu știam ce e, m-am ridicat din pat, iar mama și tata mi-au spus să mă arunc pe jos. Am stat cu toții pe jos pe holul casei, pentru că holul nu avea niciun geam înspre gară, pentru că din partea aceea se trăgea. Toate geamurile noastre, de la bucătărie, sufragerie și dormitor au fost sparte, ciururite de gloanțe. Țin minte că aveam trei rânduri de geamuri, pentru că era foarte frig. Am stat tot acel decembrie cu vată în găurile făcute de gloanțe în cele trei rânduri de geamuri. Nu aveai cum să le schimbi atât de repede, nu aveam bani să schimbăm atât de multe geamuri. Bineînțeles că au fost ciururite și perdelele și draperiile, care erau trase, pentru că ni se spusese să ne camuflăm. Ne-au distrus mobila, tablourile, am găsit un glonț și într-o icoană cu Sfânta Parascheva. În spatele icoanei era tabloul electric și sfânta ne-a apărat, pentru că glonțul s-a oprit în icoană, altfel ar fi provocat un scurt-circuit și am fi luat foc", a declarat, pentru AGERPRES, în decembrie 2019, o locatară din Blocul 10, care nu a dorit să își dezvăluie identitatea.

După 30 de ani

Dorin Uzun recunoaște că, deși au trecut 30 de ani de la Revoluție, încă mai are o teamă legată de implicarea sa în evenimentele din 1989, mai ales că are cunoștințe de anumite "morți suspecte" în rândul colegilor revoluționari. "Încă mai am o teamă, nu pentru mine, ci pentru familie, pentru copil. Am avut colegi din Brăila care au avut morți suspecte, unul din exemple este profesorul Buzoianu. Un alt exempu este cel al liderul tineretului de atunci, Gabi Dămăroiu. Peste copilul său, în vârstă de 8-9 ani la vremea respectivă, a dat un TIR, de a stat multă vreme în Terapie Intensivă. Între noi a intervenit atunci o teamă de genul: 'nu vorbim, pentru că ăștia ne achită'. Oricum, în acești 30 de ani, nu s-a făcut altceva decât să se arunce cu noroi asupra noastră", spune cu tristețe Uzun.

Și fostul ofițer Marian Ghiorghiu susține că îi este "și frică și rușine" să spună că este revoluționar, deși a fost rănit în timpul Revoluției.

"Mi-e jenă să pronunț cuvântul drepturi, pentru că nu noi le-am cerut, nu noi le-am trecut în lege, nu noi am făcut legea. Conform legii, indemnizația pe care o primim este de gratitudine și este în valoare de 1,10 din câștigul salarial mediu brut. Noi, în momentul de față, suntem plătiți la nivelul anului 2010, de când a tăiat Boc salariile și pensiile. Câștigul salarial mediu brut este acum de 5.300 lei, iar noi suntem plătiți la nivelul de 1.836 lei, sub 30%. Noi suntem singura categorie unde nu s-au făcut niciodată măriri. Noi nu cerem măriri, ci vrem să se respecte legea. Indemnizația lunară este acum de 2.020 lei pe lună. În Brăila, din 232 de revoluționari în anul 1990, am rămas sub 160. Numai anul trecut au plecat 15 din rândul nostru. Timpul nu iartă pe nimeni. La vreme aceea, au fost mai multe persoane implicate în Revoluția din 1989, dar nu toate au depus documentele care le atesta calitatea de revoluționar. Și când eram în activitate, am trecut prin situații triste: 'Lasă-l pe ăsta, nu îi mai dăm primă!', deși o meritam, 'că are indemnizație de revoluționar'. Partea tristă e că cel care zicea 'Nu!' era chiar comandantul", afirmă Ghiorghiu.

Revoluționarul Dorin Uzun susține că a tot "scotocit" în acești 30 de ani, pentru a afla cine a stat în spatele diversiunilor care s-au creat la Brăila în decembrie 1989 și are câteva teorii.

"Au fost foarte multe diversiuni, telefoane suspecte cu vești alarmante, simulatoare care imitau zgomotul armelor. Simulatoarele erau puse, de regulă, în casele lifturilor în blocurile cu 10 etaje. Eu am făcut mai multe cercetări și, din câte am înțeles, în spatele acestor diversiuni s-ar fi aflat 'Rețeaua R'. Această rețea era formată din cadre în rezervă de la Securitate, Miliție și PCR, care aveau armament, case conspirative, locuri de adunare. Această rețea ar fi fost făcută după 1968, după invadarea Cehoslovaciei, Ceaușescu a încercat să își ia o măsură de prevedere, în afară de Gărzile Patriotice. Ei trebuia să acționeze la o parolă. S-a făcut mult tam-tam imediat după Revoluție despre un ziar național, în care apăruse un articol, în care cifrat se vorbea despre modul în care trebuiau să intervină. Un cercetător angajat al CNSAS mi-a confirmat existența acestei Rețele R. Prin ordinul pe care îl aveau, ei trebuiau să îl apere pe Ceaușescu, din acest motiv după data de 25 decembrie nu au mai fost decât niște focuri sporadice", susține Uzun.

Analistul militar Florin Marin susține, într-o declarație dată pentru AGERPRES în august 2019, că "diversiunile din timpul evenimentelor din decembrie 1989 au fost create de ofițerii de contra-informații din armată și de subunitățile de cercetare în adâncime", cei care erau ași în diversiuni și știau din interior cum reacționează armata și cât de bine pregătiți erau soldații, care reveniseră în unități pe data de 17 decembrie, când s-a dat indicativul "Radu cel frumos", direct de la Canalul Dunăre-București, unde se lucra zi-lumină pentru realizarea acestui proiect.

Spre deosebire de Brăila, unde Revoluția a fost "înecată în sânge", la Galați, unde șef al nou-înființatului Front al Salvării Naționale a fost ales un cadru militar, în persoana locțiitorului comandantului Regimentului Mecanizat, maiorul Ilie Plătică Vidovici, s-a optat pentru un mod diferit de apărare a Revoluției, care s-a dovedit a fi salvator pentru populație și pentru armată, dovadă că nu a existat niciun mort.

"Vorbim despre două orașe apropiate, care au avut două metode diferite de a apăra Revoluția. La Brăila armele au fost scăpate de sub control, armata a fost înarmată ca pentru război, la fel și Gărzile Patriotice. La Galați, Plătică a dat dispoziție ca toate depozitele de arme ale Armatei și ale Gărzilor Patriotice să fie închise, sigilate și puse sub pază. Nu a fost scoasă o armă, nici măcar un cartuș nu a ieșit. La Brăila, FSN-ul nu a cooptat în conducere niciun militar în primele zile ale Revoluției, iar armata a acționat de capul ei. Nu a fost o conducere unitară, așa cum s-a întâmplat la Galați, care a avut avantajul de a avea chiar la vârful FSN-ului un cadru militar, un strateg de meserie, care a știut să gestioneze criza fără vărsare de sânge", mai spune analistul militar Florin Marin.

 Pentru cinstirea memoriei eroilor căzuți în decembrie 1989 în Brăila a fost ridicat un monument comemorativ exact în Piața Independenței, locul unde a fost cea mai mare vărsare de sânge, și alte trei monumente în trei unități militare, respectiv Batalionul 285 Artilerie "Vlaicu Vodă", Regimentul 72 Geniu "General Constantin Savu" și Batalionul 110 Sprijin Logistic "Mareșal Constantin Prezan", unde există un complex comemorativ.