Expoziția muzeului și operele expuse reprezintă un spațiu în care convețuiesc personajele lui Mihai Eminescu – Luceafărul, Călin, Sărmanul Dionis, Făt-Frumos din tei, Pajul Cupidon și mulți alții, oferind o dimensiune cosmică, universală.

Dintre lucrările de referință în pictura basarabeană consacrate Luceafărului fac parte operele lui Mihai Grecu Și eu voi fi pământ (1973- 1985), Luceafărul Elenei Bontei (1989), pictura După scrisoarea a III-a  de Eleonora Romanescu (1988) și Dedicație de Vasile Nașcu (1989). 

Ecouri eminesciene regăsim și în creația unor pictori din mai tânăra generație a artiștilor plastici: Andrei Sârbu (Sonet; De treci codrii de aramă..., 1989), Ghenadie Jalbã  (Pe lângă plopii fără soț (1989), Vasile Moșanu (Sărmanul Dionis, 1989), Ghenadie Tâciuc (Metamorfoze,1989), Ilie Cojocaru (Închinare poetului, 1989), Tudor Zbârnea (Iar când voi fi pământ, 1989), Maria Mardare-Fusu cu pânza Au ieșit Luceferii la mal (1985).

Lucrări de valoare referitoare la opera eminesciană în domeniul graficii de carte sunt considerate ilustrațiile consacrate poeziei lui Mihai Eminescu semnate de Boris Nesvedov (Călin nebunul, 1957), Igor Vieru (Din străinătate, 1964; Lacul, 1964), Aurel David (Arborele Eminescu, 1966), Emil Childescu (Povestea codrilor, 1986), Isai Cârmu (Sărmanul Dionis, 1993), Gheorghe Vrabie (Luceafărul, 1974), Compozițiile I și II. Dedicație lui Mlhai Eminescu (1989) de Eudochia Zavtur, suplimentate de grafica lui Vasile Movileanu, Simion Zamșa, Mihail Mireanu, Petru Balan și Oleg Cojocaru.

Din colecția Muzeului Național de Artă în domeniul sculpturii sunt expuse lucrările lui Vladimir Novicov (ciclul de ceramică Interferențe culturale (6 obiecte), Bustul lui Mihai Eminescu de cunoscutul sculptor român Ion Jalea, alături de Bustul lui Mihai Eminescu al lui Dumitru Scvorțov-Rusu și Mihai Eminescu (1956) de Lazăr Dubinovschi, cu una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, precum și relieful Luceafărul turnat de Ion Zderciuc.