După ce a fost clasat inițial, dosarul Revoluției a fost redeschis în acest an după ce judecătorii au constatat, în iunie, superficialitatea cu care s-au făcut cercetările. În noiembrie, procurorii militari au anunțat extinderea urmăririi penale, in rem, cu privire la infracțiuni contra umanității. Magistrații arată că „pentru păstrarea puterii, noua conducere politică și militară de după 1989 a determinat uciderea, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane”. Procurorii mai arată că, prin dezinformările și manipulările lansate în acea perioadă de la nivel oficial, „s-a creat aparența unui război civil”.

Divizarea conducerii Armatei, difuzarea de ordine și informații false care au avut drept urmare lupte între armată și miliție sau între unități ale acelorași arme, ar fi avut ca scop „preluarea puterii și legitimarea noilor lideri”. Pe 18 decembrie 1989, oameni mureau secerați de gloanțe pe treptele Catedralei de la Timișoara. Ziua de 18 decembrie 1989 rămâne în memorie ca fiind cea în care s-a murit pe scările Catedralei Mitropolitane din Timișoara, unde armata a tras în tinerii care manifestau. A fost și ziua în care zeci de trupuri au fost furate de la morgă și duse în Capitală, incinerate, iar cenușa aruncată în canal. Operațiunea „Trandafirul”, așa cum a fost ea denumită, s-a desfășurat sub coordonarea generalului Constantin Nuță, ajutat de Emil Bobu și de Tudor Postelnicu, fiind pusă în aplicare de către colonelul Ion Deheleanu, șeful MJ Timiș. Gândul propune o imagine completă a zilelor din decembrie 1989.

18 decembrie 1989. Începută cu o zi înainte, reprimarea manifestanților de la Timișoara a continuat pe 18 decembrie, zi care, dincolo de confruntări permanente din stradă, va rămâne în memoria colectivă drept data celei mai odioase crime îndreptate împotriva timișorenilor, a poporului, în general: ridicarea fără autorizație, transportul la București și incinerarea a 40 (43) dintre morții Timișoarei la crematoriul „Cenușa”, din ordinul Elenei Ceaușescu.

Operațiunea „Trandafirul”, așa cum a fost ea denumită, s-a desfășurat sub coordonarea generalului Constantin Nuță, ajutat de Emil Bobu și de Tudor Postelnicu, fiind pusă în aplicare de către colonelul Ion Deheleanu, șeful MJ Timiș. Inginerul Dan Rotariu va pune la dispoziția lui Deheleanu o autoizotermă, în care locotenent-colonelul Ioan Corpodean, locțiitorul comandantului MJ Timiș, va încărca cadavrele aflate la morga Spitalului Județean, împreună cu ofițerii de miliție Gheorghe Avram, Iosif Veverca, Laurențiu Preda, Tiberiu Grui, Eugen Mișea, Eugen Peptan.

Au mai participat la operațiunea de incinerare a cadavrelor și la aruncarea cenușii Grigorie Ciupagea, șeful Secției Cimitire București, Gheorghe Zâmbroianu, Mihai Mititelu, Bociagă Ștefan Nicolae, Cîmpean Grigor și Iordan Gheorghe, muncitori. Căpitanul de miliție Dorel Marian Nuțu a transportat cu o autospecială, cele patru pubele cu cenușă pe care le-a deversat, în data de 20 decembrie, la o gură de canal din comuna Popești-Leordeni

Ziua de 18 decembrie 1989 rămâne în memorie ca fiind cea în care s-a murit pe scările Catedralei Mitropolitane din Timișoara, unde armata a tras în tinerii care manifestau. A fost și ziua în care zeci de trupuri au fost furate de la morgă și duse în Capitală, incinerate, iar cenușa aruncată în canal.

„În 18 decembrie 1989, Timișoara părea un oraș învins”

Gândul a prezentat o serie de mărturii tulburătoare din acele zile de la Timișoara. Profesorul de istorie Adrian Kali de la Liceul Teoretic "Grigore Moisil"a povestit că în 18 decembrie 1989 Timișoara părea un oraș învins. Kali avea atunci 21 de ani și lucra într-un institut de proiectări din Timișoara. A ieșit în stradă să ceară și el căderea regimului comunist și a fost împușcat în spate, iar două gloanțe i-au perforat plămânul.

"În data de 18 decembrie 1989, Timișoara părea un oraș învins. În seara de 17 decembrie 1989 s-a tras și au murit oameni. Apoi a venit o ploaie care a șters tot sângele. A fost un fenomen interesant din punct de vedere meteorologic. Orașul era pe mâna forțelor de ordine. Erau dispozitive militare care blocau, pur și simplu, orașul. Cu toate astea, lumea a ieșit în stradă. Nu la nivelul zilei de 17 decembrie, dar a ieșit. Și s-a tras. S-a tras în acel grup de la Catedrală. Înainte de asta au mai fost împușcați mortal alți doi oameni", rememorează Kali.

Tot el spune că, în 18 decembrie 1989, primarul de la acea vreme, Petru Moț, a participat la mai multe ședinte, printre care una la Universitatea de Vest din municipiu, unde au fost condamnate evenimentele din zilele anterioare și apoi s-a decretat legea marțială.

"Petru Moț a fost chemat la ședințe și s-a spus că, dacă e un grup mai mare de trei oameni pe străzi, să se tragă asupra lor. Asta era acea lege marțială", povestește Kali.

După-amiaza, sfidând noile reguli, un grup de peste 40 de persoane s-a adunat pe scările Catedralei Mitropolitane. Au început să strige împotriva regimului comunist și să cânte "Deșteaptă-te, române". Armata se afla peste drum de Catedrală, iar la un moment dat a început să tragă.

Atunci a avut loc deja celebrul episod în care porțile Catedralei au fost închise, iar oamenii au căzut secerați pe scări. Au fost adunate de pe scările lăcașului de cult 43 de cadavre care au fost duse, apoi, la morga Spitalului Județean din Timișoara.

"La București nu se întâmpla nimic în această zi, niciunde nu se întâmpla nimic, însă la Timișoara a fost a treia zi de rezistență. Seara s-au hotărât să scape de cadavre. S-a adunat o echipă de la Miliția Militară și au început operațiunea «Vama». Așa se numea pentru început, apoi «Travama», apoi «Trandafirul». Au intrat și efectiv au furat cadavrele din morga spitalului, cu complicitatea unor medici de la Spitalul Județean. Le-au încărcat ca pe colete, de fapt așa le-au și spus, colete, le-au pus într-o mașină frigorifică de la Comtim și le-au dus la București. Cadavrele erau învelite în cearșafuri. Aveau drumul deschis să ajungă cât mai curând la București. Au ajuns la destinație în data de 19 decembrie 1989, când deja știm ce s-a întâmplat acolo: cadavrele au fost arse, apoi cenușa a fost pusă în containere și aruncată într-o gură de canal. Șoferii erau civili, nu știau ce transportau. Când s-au întors la Timișoara, în 20 decembrie, orașul era cu totul altul, era liber de comunism", afirmă Adrian Kali.

Ce a urmat:

19 decembrie 1989. Timișoara a intrat în grevă, Armata în cazărmi

20 decembrie 1989.Ziua în care revoluționarii ies în balconul Operei, iar Timișoara e primul oraș liber de comunism

21 decembrie 1989. Ziua în care mii de bucureșteni au strigat „Jos Ceaușescu!” și „Libertate!”. Baricada de la Intercontinental, primii morți la Universitate

22 decembrie 1989. Ziua în care se naște Consiliul Frontului Salvării Naționale, avându-l, ultimul pe listă, „cu voia dumneavoastră”, pe Ion Iliescu 

23 decembrie 1989. Lupta cu teroriștii se întețește. În țară, mor sute de oameni nevinovați

24 decembrie 1989. Soarta lui Ceaușescu e pecetluită. Iliescu semnează înființarea Tribunalului Militar Excepțional

25 decembrie 1989. Ziua în care Nicolae și Elena Ceaușescu au fost executați

Dosarul Revoluției, redeschis. Cercetările extinse: Pentru păstrarea puterii, noua conducere politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea, lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane

După cum a relatat gândul, în 2011 România fusese obligată de CEDO să investigheze cu celeritate Dosarul Revoluției. După patru ani însă acesta a fost clasat, pentru ca în iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție să decidă redeschiderea lui pe motiv că ceercetările au fost făcute superficial. În noiembrie 2016, procuroriI militari ai Secției Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au dispus extinderea urmăririi penale, in rem (asupra faptelor), în Dosarul Revoluției, cu privire la infracțiuni contra umanității. „Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acțiunile desfășurate și măsurile dispuse, noua conducere politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împușcare, vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane”, arată procurorii, într-un comunicat de presă. Procurorii susțin că a existat un atac generalizat, care se circumscrie infracțiunii contra umanității, prin faptul că au avut loc incidente armate într-un număr mare de localități.

„Din modul în care s-a produs acest atac reiese existența unui plan după care s-a acționat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forțelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naționale și difuzarea unor ordine, rapoarte și informații false, scoaterea în stradă și înarmarea populației, respectiv crearea aparenței unui „război civil” în care să se confrunte unități înarmate aparținând Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne sau aceluiași minister, în scopul preluării puterii și legitimării noilor lideri. În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română care a transmis comunicate alarmiste și uneori false, la tăierea legăturilor telefonice și aducerea la conducerea ministerelor de forță a unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecința generării unui „război” psihologic și mediatic care a condus la producerea a numeroase victime”, arată procurorii.

Procurorii anunță că cercetările vor fi reluate cu privire la toate faptele care au făcut obiectul dosarului 11/P/2014, care a fost clasat, inclusiv cu privire la faptele comise după 22 decembrie 1989.

Sursa: mediafax.ro