Cercetând istoria localității sale natale, ea a aflat poveștile mai multor familii din Bravicea deportate în Siberia, peste 130 de persoane (1940 – 6 pers., 1941 – 29 pers., 1946-1948 – 5 pers.; 1949 – 98 pers). O parte din ele au fost publicate în cartea „Istorii scrise despre deportații din Bravicea”, publicată în decembrie 2020.

Unele familii din Bravicea au reușit să fugă peste Prut în 1940, ca să scape de deportări, însă alții, care nu au reușit, sau au încercat să revină la baștină, au ajuns în Siberia. Printre aceștia și familia Țarină, Constantin cu soția Ecaterina și 5 copii. În 1949 au fost deportați în Siberia și acolo a murit fiica lor cea mai mare Eugenia.

Ion Cucu și feciorii lui Zosim,Venea (Eugen) și Mihai, primii doi și-au lăsat toată averea și s-au refugiat în România în 1944 de frica regimului comunist, fiindcă Mihai cu soția lui deja au fost deportați în Siberia, acolo a murit.

În 1940 din Bravicea au fugit în România și Ionel Racu – funcționar public și soția lui Maria, învățătoare, cu copii. Mariei Racu i-a fost atât de frică de comuniști, încât a rămas cu copii în România, chiar dacă soțul ei a încercat să revină la baștină. El a crezut că dacă va preda sovieticilor toată averea (casă-conac, pământuri, animale de tracțiune, unelte agricole etc.) va fi „iertat” și a revenit la Bravicea. Dar peste câteva luni, a fost arestat, deportat în Siberia și pierdut fără urme.

Istoriile altor refugiați în România le aflați din interviul cu profesoara Asea Timuș.