“Biserica este înființată prin anul 1989, are o comunitate formată, unită. Avem aici o bibliotecă, școală duminicală, vara se organizează tabere pentru copii. Anume aici, împreună cu alți enoriași, între care și un alt fost invitat al emisiunii, Andrei Olaru, am ctitorit o răstignire, în memoria celor deportați – a părinților, fraților și a tuturor celor care au avut de pătimit în urma represiunilor comuniste”, își prezintă ea comunitatea.

Amintindu-și despre evenimentele din 1949, despre care a auzit de la părinți, Ana Catruc povestește:

„Părinții mei au trăit în raionul Florești, satul Ciutulești. Chinurile părinților mei au început în acel moment când bunelul, Constantin Leonte,  a fost arestat, dus la cetatea din Soroca, și deținut în această cetate, incriminându-i-se că ar fi fost agent al armatei române. Nu știu exact în ce an se petreceau evenimentele, dar știu că în 1945 bunica a murit, iar atunci bunelul se afla de-acum în detenție la Soroca. Bunica a murit pentru că a fost pe jos de la Ciutulești, la Soroca, ca să-i ducă bunelului mâncare. Li se permitea o dată pe an sau odată la jumătate de an. Era toamnă târziu, ploua și era frig. Bunica a răcit și după aceasta s-a stins.

După aceea, în 1949, primăvara, când a fost deportat tăticul meu, părinții abia se căsătoriseră. Mama avea 19, iar tata nu avea încă 21 de ani împliniți. Mama era însărcinată. Au venit cu mașina ceea militară, descoperită. Ploua, i-au luat pe toți repede, că părinții mamei, care trăiau în altă măhală, nici nu au reușit să vină. I-au luat pe tata, pe sora sa geamănă și pe mama, și i-au dus la Florești. Tata ar fi putut să fugă, dar nu a vrut, pentru că mama era însărcinată, nu a vrut să o lase. Mama îl ruga – Du-te, poate vei scăpa, dar el nu voia”,

A urmat scenariul bine cunoscut. Oamenii au fost suiți marfare destinate pentru transportul animalelor. În vagon erau mai multe femei însărcinate, femei cu copii mici. Toți își făceau necesitățile în gaura făcută în podea. Bărbații le țineau soțiilor o basma sau altceva împrejur.

„Mama murea de sete, nu aveau apă. Și tătunea s-a coborât la o stație. A văzut un robinet și s-a coborât cu un vas să ia apă. L-au văzut paznicii din tren și au început să împuște. Tata, fiind tânăr, repede s-a aruncat la pământ. Mama însă a crezut că el a murit. Când trenul a pornit, el s-a sculat, și-a luat ceainicul și a fugit din urmă până l-a ajuns și a urcat. Mămunea de-acum răcnea în vagon, crezând că el e mort. Când vede – se deschide ușa și apare tata cu ciainicul cela cu trei guri de apă în el. După aceea mama nu i-a mai dat voie să coboare din tren, până au ajuns la destinație”, povestește fosta deportată.

Ajungând în Siberia, părinții Anei Catruc au fost repartizați în regiunea Amur, raionul Blagoveșcensk. Acolo a venit și ea pe lume. După nașterea fiicei în orășelul Blagoveșcensk, părinții Anei au mai mers încă timp de o săptămână prin pădurile Siberiei, până în sătucul de destinație – Astrahanovka, unde tatăl său a lucrat la tăiat păduri. Însă, la un scurt timp, capul familiei a fost luat și dus într-un lagăr. Precum se zvonea, din invidie, cineva l-a calomniat că vorbise de rău despre marele conducător – tătuca Stalin!

„Tata avea 20 de ani, era de la sat, nici nu prea știa cine este Stalin, nu că să mai spună ceva despre el. Mama rămăsese iarăși însărcinată. O puneau rusoaicele să facă ceva ca să scape de copil, dar mama le spunea – Aicea mor, dar nu fac nimic, că-i păcat! Tata a fost dus la minele de cărbune din regiunile cele mai îndepărtate ale Siberiei, pe locurile numite Noua Zeelandă. Ce a avut de pătimit și acolo! Mina s-a dărâmat peste el și i-a rupt picioarele. Dar, cu ajutorul Domnului, s-a vindecat. Când povesteau cum lucrau acolo –  Doamne-Doamne! Erau pe niște bârne puse mine acelea. Se dărâmau și acolo rămâneau oamenii, și numai știa nimeni de ei...”

După ce a murit Stalin, tatăl Anei Catruc, împreună cu alți deținuți politici, au fost eliberați. Ar fi putut să vină acasă. Dar el nu putea să-și lase soția și copiii și a plecat la ei. Aici lanțul necazurilor nu s-a încheiat.

Mai multe detalii aflați din interviul cu fosta deportată, Ana Catruc.