Pasatul - un sfert de kil, sa zicem - il speli in apa rece si-l pui pe foc, cu apa cat sa acopere crupele. Cand vezi ca s-au umflat si au absorbit apa, le pui intr-o strachina mai mare, adaugandu-le sare, piper macinat, doua-trei liguri cu bulion sau o jumatate de suc de rosii un pic mai gros, jumarile si ceapa prajite (cu-aceeasi mentiune a zilelor de post... fara jumari), o legatura de patrunjel verde si una de marar, tocate bine, putin cimbru, un ou, dac-ai trecut deja de Postul Mare. Vara, frunzele de vita, abia culese din perdeaua de vie ce imprejmuia casa, bunica le oparea cu putin bors, timp in care mie tare-mi placea sa vad cum isi schimba frunza culoarea... La vremea asta, inainte de Pasti, bune erau frunzele de vita de anul trecut, puse la sare si pastrate-n beci, pe care le desara cu multa apa rece, de fantana.

Pe cate o frunza cu vita-de-vie pui o lingura de umplutura intr-un capat (ori cat ti se pare ca e nevoie, de e frunza mai mare ori mai mica), o rulezi, o potrivesti la capete sa nu se desfaca, si tot asa pana gatesti si foile, si umplutura. Se pun sarmalele astea la fiert intr-o cratita, intre frunze de vita, turnand deasupra un sos mai subtirel facut din apa, vin, untdelemn, bulion, sare si cimbru. Iar la masa se aduc cu – sau fara - smantana groasa, dar musai cu un pahar cu vin de butuc, asa, cam cum se face la tara, mai rosu ori mai alb, cum a fost sa fie strugurele din vie.

Sursa: AntenaSatelor