Respectând regulile oricărui fondue din Alpi, și balmoșul ciobanilor din Muscel se face din trei feluri de brânză. Mai precis, din brânză de burduf, telemea de oaie proaspătă și urdă grasă de oaie, căreia i se mai adaugă și ceva unt de oaie, ingredient pe care, din păcate, nu-l găsim decât la stână sau, cel mult, în locurile unde ciobanii își desfac produsele. Se face mai întâi un cir – terci, n.n. – de mămă­ligă, cu puțin mălai măcinat mai grosier, la moară tradițională, și lapte proaspăt muls. Se adaugă brânzeturile și se lasă să fiarbă ușor până se leagă toate și se face o pastă cremoasă. Până să-l iau de pe foc, eu torn iute și-un ciocan de țuică de prună. Până și acest ultim amănunt, alcoolul adăugat brânzeturilor, apropie balmoșul carpatin de fondue-ul alpin, în care se toarnă, îndeobște, un pahar de vin alb. Balmoșul se servește cu mămăligă rece sau caldă, însă varianta cea mai „subțire” este aceea în care pui alături cuburi de mămăligă rece. Le înfigi în furculițele pentru fondue și le treci prin balmoșul fierbinte, care se lipește „cu atâta dragoste” de ele!