În prezent, cercetătorii din cele două state lucrează asupra documentării acestui element de port popular, pentru a descoperi toate dovezile istorice la nivel de localități, de zone sau arii culturale mai mari, a declarat pentru Radio Chișinău etnologul Varvara Buzilă.

”Împart exact în jumătate altița, am făcut primul rând de șinătău, mi-am lăsat spațiu pentru chenar cu lănțișor, următorul rând de șinătău, după care, depinde, dacă nu am spațiu la model, de la chenar, atunci imediat încep ornamentul”, spune Olesea Enachi.

Ea este Olesea Enachi, o tânără din Republica Moldova pasionată de portul tradițional românesc, oferind informații despre cum se coase o ie, la ultima șezătoare organizată  zilele trecute, la Muzeul Național de Etnografie din Chișinău.

De mai bine de un an, în țara  noastră, atât la Chișinău cât și în localitatea Molovata-Nouă, din raionul Dubăsari, au reînviat șezătorile. Pasionatele de portul popular și de costumele pe care le purtau pe vremuri bunicile și străbunicile noastre se adună și își împart unele cu altele cunoștințele legate de cum se cos aceste elemente de patrimoniu național.

”Cred că pentru poporul român dragostea și abilitatea de a coase ii este în sânge. Ia pe care o port e cusută de mine, este prima ie pe care am făcut-o și sunt îndrăgostită de ea pentru că  am cusut-o, acum patru ani, în memoria Reginei Maria și din dragoste nemărginită față de Casa Regală . Dacă observați este în culorile tricolorului, cu motiv de Botoșani”ne-a declarat una din participantele active la șezători, Vera Sali, medic de laborator.

Parascovia Lepădatu, o tânără din Chișinău și-a finisat recent, după mai bine  jumătate de an ia oltenească,  pe care o poartă cu mândrie la șezătorile organizate la Muzeul de Etnografie.

”Port o iei oltenească din perioada interbelică, făcută de mine. La ea ar fi trebuit să port un vâlnic oltenesc, dar pentru că nu am cusut o fustă, căreia i-am făcut un ajur. Multe dintre aceste ii port simboluri pe care noi din păcate nu le putem descifra, iar datoria noastră este de a transmite mai departe aceste ii în speranța că moștenitorii noștri vor găsi descifrarea lor. De aceea trebuie să transmitem ornamentele și simbolurile exact așa cum apar ele pe iile din muzeu”, a declarat Parascovia Lepădatu.

La șezătoare au venit și mai mulți oaspeți din România, pasionați de potul tradițional, printre aceștia și Adriana Melinte din localitatea oltenească Drăgănești.

”Vin pentru prima dată la Chișinău și s-a nimerit să fie chiar la o șezătoare. Și în România, ca și în Basarabia, e același trend al revenirii la tradițional. Cred că ne-a cuprins pe toți odată. Reînviem niște modele, croiuri,  niște obiecte identitare demult uitate. Noi suntem în Uniunea Europeană, sperăm să veniți cât mai repede cu putință. În momentul în care face parte dintr-un conglomerat din asta de culturi, trebuie să știi foarte bine cine ești ca să te poți raporta la alții, altfel te pierzi”, a menționat Adriana Melinte.

Un oaspete de vază la șezătoare a fost Nelu Dumitrescu, stabilit în Germania, unde lucrează la un cămin de bătrâni, dar care în România a reușit să salveze și să adune într-o colecție personală zeci de ii realizate înainte de 1914.

”Am salvat cămăși vechi, dinainte de 1914, cusute în stilul vechi românesc, vrâncenesc, mai ales, cu mult fir de aur și de argint. La mine în sat nu a murit încă costumul, mai sunt încă câteva purtătoare zilnic de port românesc. Ce am văzut aici în muzeu, m-a impresionat. Deci se vede clar că și aici s-a purtat, portul a fost același, ca în restul Moldovei, nimeni nu poate să nege.  ”

În prezent cercetătorii de pe ambele maluri ale Prutului lucrează la pregătirea dosarului de includere a iei în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO, dar și la realizarea unui film documentar despre cum astăzi oamenii continuă să coase aceste cămăși naționale, a declarat pentru Radio Chișinău, etnologul Varvara Buzilă, doctor în filologie și directorul științific al Muzeului Național de Etnografie.

”Întreaga Republică Moldova și întreaga românime participă la elaborarea acestui dosar. Toată lumea participă cu ceva. Fiecare dintre noi care deja s-a apucat să coase câteva rânduri în cruciuliță, un punct bătrânesc bătut pe două fețe pe fir sau sub altă formă, toți cei care în viața lor au reușit să coase măcar o asemenea cămașă, contribuie la elaborarea acestei mari lucrări”

Amintim că până acum în lista reprezentativă a Patrimoniului cultural imaterial protejat de această organizație, a fost introdus colindul în ceată bărbătească și urmează să fie declarat și covorul tradițional românesc, numit scoarță. Ambele dosare au fost pregătite în comun cu cercetători din România.

Un alt dosar, de data aceasta multinațional comun, România, Bulgaria și Macedonia, care așteaptă verdictul, este ”Practici culturale asociate zilei de 1 martie. Mărțișorul”.