Coacăzul negru (Ribes nigrum) este un arbust lemnos, care face parte din genul Ribes și din familia Grossulariaceae, cu aproximativ 150 de specii, între care, se numără și coacăzul roșu (Ribes rubrum), coacăzul de munte (Ribes alpinus), coacăzul auriu (Ribes aureum), agrișul (Ribes grossularia) etc. Ribes nigrum este originar din părțile temperate ale Europei Centrale și de Nord și din nordul Asiei, întâlnit la margini de pădure, acolo unde are suficientă lumină. Coacăzul negru este cunoscut ca plantă de cultură în Europa din secolul al XVI-lea, plantațiile fiind mai prielnice în zonele submontane și deluroase, informează agerpres.ro.

Arbustul, denumit alternativ ruzinca sau ribizli, crește înalt până la doi metri. Tulpina este dreaptă și puternic ramificată, fără spini. Frunzele au margini dințate, puțin păroase pe fața inferioară și garnisite cu numeroase glande punctiforme, galbene și parfumate. Coacăzul negru înflorește în lunile aprilie-mai și grupează între cinci și zece flori verzi-gălbui la exterior și roșiatice în profunzime. Fructele, niște boabe negre cu puncte galbene, cu diametrul de 0,5-1 cm, parfumate și cu gust aromatic și puțin acrișor, fiecare conținând mai multe semințe, sunt grupate în ciorchini și se culeg în a doua parte a verii, după jumătatea lunii iulie, potrivit site-ului pfaf.org.

Pentru uz medicinal se culeg fructele și frunzele, din care se prepară infuzie, decoct, tinctură sau se obține un extract fluid. Primăvara devreme se pot recolta mugurii de coacăz, iar după prelucrarea fructelor mature se rețin semințele. Din coacăzele negre uscate se prepară prin măcinare o pudră cu efecte vitaminizante, care se folosește într-o multitudine de boli. În medicina popoarelor nordice și baltice, acest fruct este considerat un adevărat panaceu.

Substanțele active importante din fructele și din frunzele de coacăz sunt: vitamina C, în cantitate foarte mare, provitamina A, complexul B (B1, B2, B6), vitamina PP, proteine, acizi organici, săruri minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc), flavonoizi, pectine, taninuri, ulei esențial, pectină și emulsină.
 
Coacăzele negre au proprietăți depurative, sudorifice, stomahice, antireumatice, antiinfecțioase și cicatrizante.

Frunzele au o mare capacitate diuretică, au acțiune antireumatică și efecte uricozurice, favorizând eliminarea purinelor și a acidului uric.

Fructele consumate în stare crudă sau sub formă de extract sau sirop au efecte benefice în: anemie, surmenaj, insuficiență cardiacă și respiratorie, pneumonie, gastrită, hipertensiune arterială, ulcer, colită, diaree cronică, dizenterie, boli reumatice, pielonefrite, celulită, ateroscreloză, obezitate, tulburări circulatorii, boli oculare, insomnii și afectiuni ale sistemului nervos.

Considerate ca făcând parte dintre cele mai bogate fructe în vitamina C (150-200 mg la 100 de grame de fructe), de trei ori mai mult decât portocalele, ele sunt recomandate în stările de oboseală cronică, suprasolicitare intelectuală. Pentru cei care fac eforturi intelectuale mari este recomandat în mod special siropul de coacăze negre, atunci când apar stările specifice de amețeală, somnolență, incapacitate de concentrare.

Durerile de gât, tusea, răgușeala, amigdalita pot fi tratate cu siropul de coacăze negre, care are dublu efect: pe de o parte, acționează direct asupra agenților microbieni, distrugându-i și "reparând" țesuturile (epiteliile) lezate, iar pe de altă parte, mărește pe termen lung imunitatea locală, împiedicând îmbolnăvirea ulterioară.

În special sucul obținut din aceste fructe este un excelent depurativ, îndepărtând multe din reziduurile toxice din organism.

Fructele uscate, consumate sub formă de pulbere, au efecte remarcabile asupra circulației periferice, fiind, totodată, indicate și persoanelor cărora li se umflă picioarele la căldură și celor care au fragilitate capilară.

Crescând foarte mult imunitatea, coacăzele sunt recomandate în hepatită și afecțiunile splinei. Sucul acestora combate paraziții intestinali, facilitează digestia, stimulează funcționarea ficatului, a pancreasului și a splinei și stimulează pofta de mâncare.

Frunzele coacăzului au efecte deosebite în artrite, gută, hidropizie, catar vezical, hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană, tuse convulsivă, migrene persistente, dureri de stomac și în calmarea durerilor provocate la înțepăturile de albine și alte insecte. Mugurii sunt eficienți în tratamentele multor afecțiuni, pentru care sunt utilizați alături de fructe și frunze. În uz intern, mugurii acționează în stimularea secreției hormonilor antiinflamatori în prostatită și adenom de prostată, în fibrom uterin, chisturi ovariene și alte inflamații locale la nivelul mucoaselor pulmonare, renale și digestive. În uz extern, preparatele din muguri s-au dovedit utile în dermatoze, urticarie și eczeme. Efectele benefice și curative ale coacăzului negru a fost confirmat de mai multe studii, potrivit site-ului sigmaaldrich.com.