„Nu e chiar așa fioroasă regiunea pe cum vrea să pară și cum ne-am creat-o în lipsă de informații veridice de acolo, scrie jurnalista Irina Tabaranu, în Jurnalul săptămânal de la Europa Liberă. Sunt și ei ca noi, plini de neajunsuri și cam cu aceleași probleme, iar bani de apărare nu le-a ajuns, din fericire, niciodată astfel încât să fie un pericol iminent, la asta zic eu că trebuie să ne gândim mereu când auzim un nou zvon, despre regiune”, spune jurnalista de la ZonadeSecuritate.md, specializată pe reflectarea situației din regiunea transnistreană și zona de securitate a Republicii Moldova.

Tema războiului din Ucraina este abordată și în Gazeta de Chișinău. „Tactica aleasă de comandantul suprem al forțelor armate rusești pare a fi terorismul: bombardarea orașelor și transformarea rezidenților din localitățile ocupate în ostatici. Mariupolul a devenit un simbol al crimelor de război și al genocidului pe care le comite Rusia în țara vecină. Maternități, teatre, blocuri de locuit etc. sunt șterse de pe fața pământului. Nu trebuie să ne mire nimic în această tactică: teroarea, diversiunile, intimidarea, ignorarea costurilor umane sunt firești pentru un comandant de oști cu școală kaghebistă. Secolul XX ne-a obișnuit cu acest tip de gangsteri politici care își asumă rolul de strategi și șefi militari. Că vin din berăriile Münchenului interbelic, că din Direcția 5 a KGB-ului din Leningrad, cu toții au fost niște diletanți în arta războiului, care au preferat să extermine civilii atunci când nu-i puteau intimida pe adversari în luptă deschisă”, scrie Adrian Ciubotaru în Gazeta de Chișinău. „Mai mult, continuă autorul, trebuie să ne așteptăm ca acest măcel să continue până se vor termina, probabil, toate rachetele și bombele rusești disponibile. Căci Putin nu e omul care cedează. Cel care împielițează răul, întruchipează, de regulă, și mărginirea. Diavolul nu-și lasă actorii să prindă la minte, e prea gelos și egoist pentru așa ceva, dar tocmai aici e partea vulnerabilă a răului. Tiranii pierd pentru că șiretenia lor e lucrativă doar pe timp de pace, când binele se opune răzleț și dezorganizat; războiul cere însă flexibilitate, abordări rezonabile pe termen lung, răbdare și, mai ales, multă inimă. Toate acestea îi lipsesc lui Putin și generalilor săi, triați după criterii de loialitate, și nu competență”. Iar în încheiere, autorul se întreabă dacă „cineva din guvernul nostru o să aibă vreodată curaj să-l întrebe pe ministrul Nicu Popescu cum își pregătește acesta discursurile și dacă nu vrea cumva să efectueze o vizită de lucru la Tiraspol („teritoriu ocupat“, după APCE), ca să vadă și dumnealui, la fața locului, diferența dintre o „opinie politică“ și constatarea unei stări de fapt?”.

A treia săptămână de neutralitate – astfel se întitulează editorialul semnat de Vitalie Vovc pentru Deschide.md. „Într-o zi toate astea se vor sfârși. Lucrurile se vor limpezi și o nouă realitate se va cristaliza. Vom realiza care ne este locul în acea nouă ordine mondială,  scrie autorul. Și atunci vom cere socoteală! Pentru fiecare ezitare, pentru fiecare act de lașitate, pentru fiecare trădare, pentru fiecare oportunitate ratată!” Iar în P.S autorul notează că „săptămâna aceasta am fost racordați la sistemul energetic european. Așa, simplu precum ai zice „un-doi!”. Eu nu știu ce înseamnă exact acest lucru. Dar știu că până acum nu s-a făcut”, conchide autorul.