După o lungă perioadă de conducere drastică, marcată de cultul personalității, în special, înainte de venirea lui Mihail Gorbaciov la cârma Uniunii Sovietice, presiunea asupra societății era copleșitoare. Odată cu venirea lui, lucrurile au început să se schimbe, inclusiv pe teritoriul RSSM. Deși cu pași mici, era deja posibil să se vorbească despre limba română, un lucru de neconceput în timpul lui Brejnev, când chiar și simpla menționare a acesteia putea atrage repercusiuni grave, spune Iraida Condrea.

„Toate lucrurile legate de românitate, de limba pe care o vorbim, de cultura românească – erau sub interdicție strictă. După venirea lui Gorbaciov, lucrurile au început să capete o altă dimensiune. Se putea, cel puțin, vorbi despre limba română, puteai să pronunți lucrul acesta, pentru că, înainte de asta, pe timpul lui Brejnev, de exemplu, puteai să ai mari neplăceri dacă vorbești despre limba română și o numești așa”, a menționat invitata. 

Iraida Condrea ne-a povestit că, în perioada renașterii naționale, lumea era însetată de limba română vorbită corect, fără frică, și să-și poată exprima gândurile, dar mai ales, își dorea să comunice în limba română.

„În parcul Valea Morilor aveau loc foarte des – sâmbăta și duminica neapărat, cenacluri literare la care lumea venea. Se cântau romanțe, se recitau poezii de Coșbuc, de Blaga”, își amintește profesoara.

Ea a vorbit și despre disonanța dintre statutul oficial pe care îl primise „limba moldovenească” și privilegiile acordate limbii ruse, căci Legea privind funcționarea limbilor din RSSM din 1889 a favorizat în mod disproporționat limba rusă, chiar și după dispariția republicii sovietice, consideră Iraida Condrea.

„Conform acesteia, limba oficială era „limba moldovenească”, dar limba rusă căpăta atât de multe privilegii, încât întrecea cu mult statutul limbii de stat, pentru că era numită limbă de comunicare internațională. Avea foarte multe drepturi: să fie peste tot prezentă, să fie peste tot scris în limba rusă, să fie predată în instituțiile de învățământ. Statistic, sintagma „limbă rusă” întrecea de două ori numeric sintagma „limbă moldovenească” – a fost atât de mult ocrotită... Și legea aceasta a fost abrogată acum câțiva ani, a fost totdeauna în vigoare, a fost o lege anacronică, absolut. Nu mai exista nici RSSM, dar, totuși, se făcea trimitere la această lege”, spune Iraida Condrea.

Profesorul universitar a împărtășit detalii despre semnarea și publicarea, în 1988, a „Scrisorii celor 66”, în ziarul „Învățământul Public”, evocând tensiunile și riscurile asociate acelui act care revendica cu fermitate drepturi pentru limba română, făcând apel la argumentul științific.

„Eu când am semnat, de acest lucru s-a ocupat Vlad Pohilă și Emil Mândâcanu; prin intermediul lor mi-am pus semnătura, dar acest lucru se întâmpla separat, eu n-am văzut cine a semnat înaintea mea. Se mergea de la om, lista persoanelor noi nu o vedeam și cred că așa era corect. Sigur că au fost persoane care și-au retras semnăturile, poate că unii au regretat acest lucru, dar era și o presiune foarte mare și noi nici nu bănuiam, deși era periculos.

După mulți ani l-am auzit pe regretatul Andrei Strâmbeanu că citise un document emis de KGB în care era o listă scurtă cu persoanele care au semnat acea scrisoare și că urmau să fie internate la spitalul de psihiatrie. Printre aceștia eram și eu, am auzit la televizor (...). Spitalele de psihiatrie erau, pe timpul sovietic, un fel de închisoare politică și cei care nu conveneau partidului erau închiși, iar toată activitatea lor se încheia acolo. Gorbaciov a anulat toate aceste regulamente cu psihiatriile, dar puteau fi urmări foarte grave.”

Iar când erai întrebat uneori în legătură cu limba pe care o vorbești, se răspundea „voi vorbi în limba mamei, în limba strămoșească, în limba națiunii, în limba poporului, în limba de stat, limba oficială – tot felul de eufemisme, numai nu „limba română”.

„Putem zice că era și o anumită doză de lașitate, dar trebuie să înțelegem un lucru: omul acționează întotdeauna, în primul rând, pentru salvarea propriei persoane fizice, are importanță, mai întâi de toate, să te menții în viață; siguranța ta, siguranța familiei, a copiilor. Unii au rămas cu aceste sechele și până acum”, spune Iraida Condrea.

Așadar, acțiunile de deznaționalizare, întreprinse cu bună știință, au fost extrem de nefaste, inducând un alt tip de conștiință națională sau chiar eliminarea acesteia, iar oamenii erau nevoiți să manifeste precauție și rezerve față de tot ce ținea de identitatea lor națională.

Iraida Condrea povestește cum a avut loc procesul de trecere de la grafia rusă la latină: „Secretarii de stat spuneau că e imposibil, că vom sărăci economia și vor trebui să treacă zeci de ani... dar trecerea s-a făcut foarte ușor și foarte firesc. Nu era pentru nimeni o noutate alfabetul latin, (...) și chiar de noi nu aveam manuale, nu aveam literatură în limba română, România ne-a ajutat foarte mult, căci, prin anii 90, România a inițiat o campanie de donare de cărți pentru Republica Moldova”.

În acest context, Iraida Condrea a amintit despre Societatea „Limba Noastră cea Română”, aflată pe strada Kogălniceanu, în frunte cu Valentina Botnaru. Aceasta avea un depozit mare, de unde mulți și-au făcut propriile biblioteci și, astfel, s-a întregit foarte repede fondul de literatură.

„Valentina Butnaru, alături de regretatul profesor Dumitru Irimia de la Iași, mergeau prin școlile de la sate cu cărți în limba română (...). Peste un an, toată lumea scria fără probleme în limba română. Pentru că totul a fost organizat foarte bine. În primul rând, la universitate, absolut în toate facultățile, se țineau cursuri și instruiri de limba română. Lumea a trecut foarte ușor și nu s-a întâmplat nimic din ceea ce cobeau răuvoitorii, că o să rămânem agramați.”

Referindu-se la situația actuală a limbii române, profesoara Iraida Condrea a subliniat importanța permanentă a actualizării și antrenării competențelor lingvistice în limba română, indiferent de contextul profesional sau personal.

„Orice persoană, orice funcție ar ocupa, trebuie să știe să vorbească și să scrie corect, indiferent ce specialitate are. Timpurile noastre oferă posibilitatea ca fiecare să-și poată forma propriul său program, și își poate alege acele aspecte care îl interesează mai mult, folosind și programe, și surse media, și literatură de orice fel. Eu nu cred că lumea nu mai studiază limba română și nu mai învață, eu cred că fiecare o face în mod individual și ia ceea ce-i trebuie.”

Interviul integral cu doamna profesoară Iraida Condrea, doctor habilitat în filologie, poate fi ascultat în fișierul audio anexat mai sus.