Secvențierea genomului Omului de Neanderthal, realizată în 2010 de suedezul Svante Paabo, recentul laureat al premiului Nobel pentru medicină, a permis trasarea în linii mari a istoriei acestei linii umane dispărute, care popula partea estică a Eurasiei cu 430.000 - 40.000 de ani în urmă.

Grație săpăturilor arheologice, se știe în prezent că unii dintre Neanderthalieni își îngropau morții, produceau unelte elaborate și chiar obiecte de podoabă, fiind departe de imaginea unor brute primitive care le-a fost mult timp asociată în secolul al XX-lea.

Însă oamenii de știință cunoșteau foarte puține lucruri despre structura lor socială. Secvențierea genetică a unui întreg grup de indivizi, cea mai vastă efectuată până acum asupra acestei specii de hominizi, a îndepărtat o parte din acest mister.

Noile descoperiri au fost făcute în sudul Siberiei, în Rusia, o regiune deosebit de fructuoasă pentru cercetarea ADN-ului străvechi, întrucât frigul contribuie la conservarea acestui indiciu fragil și prețios din trecutul îndepărtat. Din aceeași regiune a fost prelevat și genomul Omului de Denisova, o altă linie umană dispărută, în peștera cu același nume, reamintește un comunicat publicat de Institutul Max Planck de Antropologie Evolutivă din Leipzig, unde au fost realizate cercetările în cadrul noului studiu, publicat în revista Nature.

Un tată și fiica lui

La o sută de kilometri distanță de Peștera Denisova se află peșterile Șaghirskaia și Okladnikov, ocupate de Neanderthalieni în urmă cu circa 54.000 de ani. Multiple vestigii au fost deja recuperate de acolo, dintr-un singur strat de depozite sedimentare, care i-au făcut pe cercetători să emită ipoteza conform căreia locuitorii peșterii au trăit în cele două peșteri aproximativ în aceeași perioadă.

Pentru a verifica noua ipoteză, trebuia lăsat să vorbească ADN-ul, o sarcină cu atât mai delicată, cu cât nu era vorba despre schelete întregi, ci despre dinți și fragmente osoase risipite în interiorul peșterilor.

"Mai întâi, a trebuit să identificăm numărul indivizilor", a explicat paleogeneticianul Stephane Peyregne, unul dintre autorii principali ai studiului. Echipa lui a utilizat noi tehnici care permit izolarea ADN-ului uman străvechi - adeseori "înecat" în contaminări microbiene - și capturarea acestuia.

Verdictul: rămășițele umane provin de la 13 Neanderthalieni (șapte bărbați și șase femei, inclusiv cinci copii și tineri adolescenți), dintre care 11 au trăit în peștera Șaghirskaia.

În ADN-ul lor mitocondrial - transmis doar de către mamă -, cercetătorii au descoperit o aceeași variantă genetică, fenomen cunoscut sub numele de heteroplasmie, care a persistat doar pentru câteva generații.

Genele au dezvăluit totodată legături parentale strânse: un tată și fiica lui adolescentă, un băiat mic și o femeie adultă, care ar fi fost verișoara, mătușa sau bunica lui. Aceste detalii reprezintă dovezi directe ce atestă faptul că acei indivizi aparțineau aceleiași familii și că ei au trăit în aceeași epocă.

Grație geneticii, "noi producem astăzi o imagine concretă a felului în care putea să arate o comunitate de Neanderthalieni", a declarat Benjamin Peter, care a supravegheat cercetările, alături de Svante Paabo. "Neanderthalienii ni se par acum mult mai umani", a adăugat el.

Grupul analizat, apropiat genetic de Neanderthalienii din Europa de Vest, nu s-a încrucișat cu alte specii - Homo sapiens și Omul de Denisova -, așa cum au făcut-o Neanderthalienii din alte epoci.

Societate "patrilocală"

Diversitatea lor genetică este, de altfel, foarte slabă, semn al unei importante consangvinizări și al unei vieți trăite într-un mic grup de 10-20 de indivizi, mult mai redus în comparație cu străvechile comunități de Homo sapiens.

"Avem probabil de-a face cu o populație foarte subdivizată", care nu trăia totuși într-o manieră complet izolată, a declarat Stephane Peygrene. Femeile aveau tendința să migreze din comunitate în comunitate pentru a procrea, bărbații rămâneau în clanul lor de origine. Această funcționare "patrilocală", care prevala și la Homo sapiens, este sugerată de o diversitate genetică a cromozomilor Y (transmiși pe linie masculină) mult mai slabă decât aceea a ADN-ului mitocondrial, transmisă doar de către mame.

O astfel de organizare a fost deja sugerată după descoperirea unor fosile asemănătoare în peștera El Sidron din Spania, însă pe baza unui material genetic mai puțin diversificat, a precizat paleoantropologul Antoine Balzeau, care nu a participat la noul studiu.

"Noul studiu reprezintă o reușită tehnică foarte interesantă pentru cercetările noastre, chiar dacă va trebui să comparăm rezultatele cu cele obținute de la alte grupuri", a adăugat Antoine Balzeau, cercetător la Muzeul Național de Istorie Naturală din Franța.