Potrivit lui Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, independența statală presupune independență politică și suveranitate adică lipsă de subordonare și dependență a unei națiuni, popor față de altă țară. Din punct de vedere a dreptului internațional, independența unui stat este asociată cu recunoașterea acestuia ca subiect al dreptului internațional de către alte state cu care se stabilesc sau nu relații diplomatice. Din punct de vedere politic, termenul de „independență” este folosit pentru a desemna capacitatea administrării soluționării de sine stătătoare a tuturor problemelor de ordin intern în baza unui set pe principii constituționale.

Expertul afirmă că independența, per ansamblu, ar trebui să fie caracterizată prin: capacitatea de a determina în mod independent scopurile, obiectivele și metodele de realizare a acestora; capacitatea de a rezolva problemele pe cheltuiala lor; libertatea de a alege un comportament sau altul. „Articolul unu al Constituției RSSM prevedea că aceasta este stat socialist al poporului, care exprimă interesele muncitorilor, țăranilor și intelectualilor. Articolul 2 afirma că toată puterea aparține poporului, care o exercită prin sovietele de deputați. Articolul 6 afirma că forța conducătoare și directoare a societății, nucleul sistemului politic, este Partidul Comunist. Adică PC era plasat undeva între societate și Dumnezeu, iar Articolul 68 afirma că RSSM este stat sovietic socialist suveran, dar niciunul din componentele fostului stat sovietic nu a îndrăznit să vorbească despre independență, pentru că riscau represalii mai și inevitabile”, a spus Igor Boțan.

Virgiliu Pâslariuc, doctor în istorie, profesor universitar, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a remarcat că una din prevederile Constituției Unionale, care se afla la baza compromisului înțelegerii dintre fostele republicii sovietice, era că republicile unionale la un moment dat pot să se folosească de dreptul de autodeterminare. „La un moment dat să iasă din componența URSS. Evident că nu s-a ajuns pe întreaga durată a URSS, la această soluție, dar în perioada anilor 90-91, a avut loc „parada suveranităților” care a declanșat acest punct din contractul unional. Dar, independența în sine este un act relativ. Juridic înseamnă că niciun factor din afară nu are dreptul să impună anumite decizii. Dar, oricum gradul independențelor era relativ. De exemplu, în România putem urmări pe parcursul istoriei grade diferite de luare a deciziilor și nu e vorba doare de apartenența la anumite alianțe”, spune doctorul în istorie.

În ceea ce privește Republica Moldova, Virgiliu Pâslariuc, spune că chiar dacă a fost mișcarea de eliberare națională, au avut loc procesele declanșate de Gorbaciov care a pregătit cale pentru crearea statelor suverane, totuși, pentru elite, destrămarea Uniunii Sovietice a fost mai mult sau mai puțin neașteptată. „Discuțiile că Moldova a fost condamnată la această independență existau. O parte vedeau teritoriul în componența altui stat, alții voiau să păstreze vechile legături cu fostul imperiu. S-au scris foarte multe lucrări, potrivit cărora URSSS nu a rezistat în această concurență cu statele occidentale, economia nu rezista la turațiile necesare, aventura din Afganistan a adus probleme și complexului militar și economiei și asta s-a observat pe interior. De asta Gobaciov a și declanșat procesele centrifuge din URSS. De asemenea, către 1990-1991, URSS și-a pierdut legitimitatea în cadrul blocului socialist, nu a putut să mai explice care e rațiunea de a mai fi parte a acestui stat și asta a dus la implozie”.

Potrivit istoricului, trebuie să pornim de la faptul că principalul scop al unui stat este asigurarea unui nivel de securitate cetățenilor și a unui nivel de prosperitate, acces la resurse: „Dacă statul nu asigură acest lucru, încep problemele și societatea are dreptul să-l revizuiască”.

Potrivit lui Ion Varta, doctor în istorie, dreptul statelor de a părăsi URSS oricând a fost o ficțiune. „Un drept care a fost înserat în constituția lui Stalin în 1936 și în declarația inițială din 30 decembrie 1922 când a fost constituită Uniunea Sovietică, dar nu a îndrăznit nimeni pentru că ar fi urmat imediat represaliile. Era un fel de deziderat care nu putea fi realizat”.

„Încă în vâltoarea Primului Război mondial s-au ivit acele oportunități, posibilități să se profite de implozia imperiului rus și să revenim acasă. De fapt, acesta a fost obiectivul major de emancipare națională, care a evoluat într-o mișcare de eliberare națională și care, succesiv, a onorat niște obiective ale momentului concret, deoarece, toată această revenire a eșalonat în timp. Pe durata a mai bine de un an, în Basarabia s-a constituit un partid care reflecta interesele populației majoritare românești din Basarabia – Partidul Național Moldovenesc, care, într-un fel a urmărit această redresare a lucrurilor ca urmare a acelui Pact nedrept din 1812. În final, s-a produs acel act istoric din 27 martie 1918 când Republica Democratică Moldovenească prin vot cvasimajoritar, prin votul primului Parlament democratic, a șters această pată de rușine și Moldova de la răsărit de Prut a revenit acasă”, a spus Ion Varta.

Potrivit istoricului, URSS avea o politică abilă, instrumentată de regimul sovietic de ocupație, așa ca tot ce era românesc era prezentat într-o versiune distorsionată și poate de aceea nu a existat o coerență atât de exemplară care au demonstrat-o în lupta pentru independență popoarele baltice. „Nu ne-am ridicat la anvergura lor, pentru că, spre regret, acest specific ca parte integrantă a României ne-a jucat festa din mai multe puncte de vedere, multe elite au fost deportate și exterminate, altele au preferat să treacă dincolo de Prut și am rămas văduviți de multă materie cenușie, dar și de altele. Cu toate acestea, mișcarea noastră de emancipare națională a fost una admirabilă și e regretabil atunci când unii istorici din breaslă încearcă să diminueze rolul oamenilor care au decis să mărșăluiască până la Chișinău pentru a-și manifesta coeziunea la aceste deziderate. Această libertate pentru niște popoare captive a însemnat foarte mult. Multă lume care avea demnitate a susținut dezideratele de independență. Datorită oamenilor de atunci a fost posibilă cucerirea independenței în august 1991”, a spus Ion Varta.

Dezbaterea publică cu tema „„Prețul și efectele Independenței. Studiu comparativ (1877 vs. 1991)”, este ediția a 17-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.