PORTRET | Iosif Sava – un aristocrat al muzicii, un jurnalist generos, un interlocutor perfect

  • 16 Februarie 2018 15:55
PORTRET | Iosif Sava – un aristocrat al muzicii, un jurnalist generos, un interlocutor perfect
Sursa: TVR 3

Joi, 15 februarie, s-au împlinit 85 de ani de la nașterea lui Iosif Sava, clavecinist și pianist al mai multor formații de muzică de cameră, excepțional muzicolog, inegalabil realizator de emisiuni de radio și televiziune, remarcabil scriitor. Iosif Sava era cel care își imagina o cultură doar cu papion și frac, cu busturi de bronz ca decoruri, cu respectabilitate, era un om cu o viziune aristocratică asupra culturii, pe care o transforma, în fiecare emisiune și cu orice prilej, în ceva extrem de viu. Spirit tutelar al seratelor muzicale, a reușit să impună emisiuni culturale de radio și televiziune care au educat generații de tineri în atmosfera muzicii culte. Iosif Sava, un munte de om, cu o voce gravă și o manieră inconfundabilă a rostirii, este cel care a dat culturii noastre pre și postrevoluționare un sens profund, întruchipând, cu pasiune, rafinament și eleganță aparte, tot ceea ce a însemnat respectul profund pentru valori.

Iosif Segal, pe numele său la naștere, a văzut lumina zilei la 15 februarie 1933, la Iași, fiind descendent al unei familii de muzicieni profesioniști evrei, a căror activitate se întindea de-a lungul a 400 de ani. Tătăl său avusese șapte frați, toți cu rezultate notabile în muzică, bunicul său absolvise Conservatorul din Iași, fiind, pentru o vreme, unul dintre colaboratorii lui Gavriil Musicescu, iar străbunicul fusese unul dintre primii absolvenți ai aceluiași Conservator, întemeiat de Alexandru Ioan Cuza.

În anul 1939, la vârsta de doar 6 ani, Iosif Sava cânta la orga bisericii catolice din Iași.

Iosif Sava a studiat muzica, viola și pianul, la școală și la liceu. În anii 1944-1945 a studiat la Conservatorul Municipal din Iași, în perioada  1945-1947, a frecventat cursurile Academiei de Muzică „George Enescu“ din Iași, iar în anii 1947-1949 a studiat la Institutul de Artă din Iași.

În perioada 1949 – 1951, a fost colaborator al ziarului „Opinia” din Iași.

În 1951 se mută la București, și începe activitatea de colaborare ca editor muzical la Radiodifuziunea Română, a lucrat și la ziarul „Scânteia Tineretului” – la secția de știință și cultură -, unde a avut ocazia să întâlnească mari personalități ale timpului, și în paralel, în perioada 1951 – 1955, a studiat la Facultatea de Filosofie de la Universitatea București.

Din anul 1958 începe să scrie cronici muzicale, fapt care marchează începutul drumului său către inima publicului larg. Acela a fost și anul morții tatălui său, căruia îi făgăduise că nu va uita niciodată muzica…

Între anii 1962 – 1966, a studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din București, cu Constantin Constantinescu (teorie și solfegiu), Achim Stoia (armonie, contrapunct, forme muzicale) și George Pascu (istoria muzicii, muzică de cameră).

În anul 1968 se transferă la Radiodifuziune, iar începând cu anul 1972, a realizat aici programul săptămânal „Invitațiile Eutherpei“, dar, în paralel, a realizat și emisiunile „Cronica muzicală“ și „Viața muzicală în actualitate“.

Din anul 1972, a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR).

În perioada 1974 – 1987, a fost clavecinist și pianist al mai multor formații de muzică de cameră, precum Ars Rediviva, Quodlibet Musicum și Consortium Violae, și a fost partener de muzică de cameră al multor soliști români de marcă. A realizat turnee artistice în Bulgaria, Germania, Italia, Țările de Jos, Spania, Elveția, Cuba și U.R.S.S.

În anul 1980 și-a început activitatea la televiziune, pe programul 2 al TVR, unde a realizat săptămânal emisiunea „Serata muzicală TV“, un ciclu de emisiuni extrem de apreciat, un forum de discuție cu cei mai reprezentativi oameni de cultură români, gravitând în jurul muzicii, dar cu trimiteri la politica culturală și la problemele contemporaneității. Emisiunea a fost scoasă din grilă între anii 1985 – 1990 – , și s-a încheiat în mai 1998.

În perioada 1990-1993, Iosif Sava a fost redactor-șef al Departamentului de Muzică din TVR, iar din 1993 până în 1998, a îndeplinit funcția de redactor-șef al redacției culturale TVR. În mai 1998, Iosif Sava a fost îndepărtat din Televiziunea Română, prin pensionare intempestivă. „După 30 de ani de radio și televiziune, în care nu am lipsit o săptămână, s-a renunțat la mine cu atâta ușurință. Aceasta este marea mândrie a vieții mele: glasul meu nu a lipsit nici o săptămână de pe posturi, chiar atunci când, 4 luni am fost în spital – la ora 11 am fost operat și seara trimiteam banda la Radio. Despărțirea a fost bruscă și inechitabilă“ – mărturisea gazetarul într-un interviu.

În 1998, emisiunea sa a fost mutată pe postul Pro TV și, ulterior, pe Acasă TV, sub titulatura “Salonul muzical Acasă – Lista lui Sava”, însă indiferent de titlulatură, seratele sale sunt considerate cele mai valoroase emisiuni culturale pe care l-a cunoscut televiziunea, în România, până astăzi.

Criticii muzicali muzicali Smaranda Oțeanu Bunea, Mihaela Doboș, Luminița Vartolomei și Iosif Sava - 8 februarie 1991. Întâlnire la Fundația Klaus Brambach. Fotografie din arhiva doamnei Mihaela Doboș
Criticii muzicali muzicali Smaranda Oțeanu Bunea, Mihaela Doboș, Luminița Vartolomei și Iosif Sava – 8 februarie 1991. Întâlnire la Fundația Klaus Brambach. Fotografie din arhiva doamnei Mihaela Doboș

A fost recompensat cu o serie întreagă de premii și distincții, între care Premiul Academiei Române, șase premii ale UCMR, patru premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România, Premiul Colegiului Criticilor Muzicali – în anul 1980, premiul Revistei Actualitatea muzicală, Premiul I – în 1981 – și Premiul pentru activitatea deosebită de critic muzical – în 1983 – la Festivalul Național „Cântarea României”, Premiul Centrului Internațional Ecumenic pentru Dialog Spiritual „Pamfil Șeicaru”, în 1996.

Iosif Sava a fost un scriitor prolific, scriind peste 50 de cărți și peste 6000 de articole și studii în presa din țară și străinătate. Câteva din volumele ce poartă semnătura remarcabilului om de cultură sunt „Ghid de operă: explicarea acțiunii scenice a 140 lucrări a 86 compozitori”, în colaborare cu Gabriela Constantinescu, Daniela Caraman Fotea, Grigore Constantinescu, București, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1971, „Istoria muzicii universale în date”, în colaborare cu Petru Rusu, București, Editura Muzicală, 1983, „Idealurile lui George Enescu. Șase decenii pe estrada Ateneului: amintiri în colocviu” – 2 volume, în colaborare cu Alexandru Rădulescu, București, Editura Muzicală, 1984/1985, „Eminescu și muzica”, în colaborare cu Zoe Dumitrescu Bușulenga, București, Editura Muzicală, 1989, sau „Mică enciclopedie muzicală”, în colaborare cu Luminița Vartolomei, Craiova, Aius, 1997.

A fost căsătorit cu doamna Marghit Sava, pe care o cunoscuse încă din anul 1956, la cantina de la „Casa Scânteii“și cu care s-a căsătorit în ianuarie 1957.

La 12 iulie 1998, o ocluzie intestinală l-a obligat să se interneze de urgență în Clinica de Chirurgie din cadrul Spitalului Universitar București, a urmat o intervenție chirurgicală de urgență, care a reușit, însă o infecție nosocomială postoperatorie avea să îi aducă sfârșitul.

BUCURESTI, ROMANIA: La 15 februarie 1933 s-a nascut muzicologul Iosif Sava (m. 18 aug. 1998). ROMPRES Foto/ ARHIVA
BUCURESTI, ROMANIA: La 15 februarie 1933 s-a nascut muzicologul Iosif Sava (m. 18 aug. 1998). ROMPRES Foto/ ARHIVA

A trecut la cele veșnice la 18 august 1998, la București, la doar 65 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Filantropia din capitală.

În semn de prețuire, numele lui Iosif Sava a fost atribuit, postum, unei piațete de lângă Universitatea Națională de Muzică București, aflată la intersecția străzilor Dr. Sion, Șipotul Fântânilor, Ion Brezoianu și Poiana Narciselor, unde a fost amplasat un bust al muzicologului.

Din septembrie 1998, Fundația ACCUMM organizează Stagiunea muzicală ”Iosif Sava”, găzduită de Muzeul Municipiului București.

La Radio, una din cabinele în care își monta emisiunile îi poartă numele.

În anul 2005, Școala de muzică și arte plastice nr.1 din București a primit numele de „Iosif Sava” în memoria marelui muzicolog român și se află în parteneriat cu fundația ce-i poartă numele și care și-a făcut un țel din sprijinirea tinerilor muzicieni.

Sursa: Rador

 

Tags

Alte Noutati

LIVE
Meteo Chișinău
2,74
Burniță de intensitate joasă
Umiditate:99 %
Vint:3,09 m/s
Tue
4
Wed
2
Thu
1
Fri
1
Sat
0
Arhivă Radio Chișinău