Ileana Stana Ionescu s-a născut la 14 septembrie 1936, în orașul Brad, județul Hunedoara, având origini italiene, după mamă.

Și-a petrecut copilăria la Turnu Severin, unde a absolvit Liceul teoretic, apoi a plecat la Reșița, unde locuia unchiul său, pentru a-și căuta de lucru.

Despre acea perioadă a copilăriei, actrița mărturisea: ”Amintirea din Severin foarte clară și cuceritoare este despre viața mea de școlăriță. Eram și la un liceu foarte bun, cu reputație națională, am avut profesori extraordinari, colegi minunați – ne întâlnim și acum, am făcut tot felul de aniversări de la terminarea liceului. Colegi de liceu au fost, printre alții, Geo Saizescu, odihnit fie, și Virgil Ogășanu”.

Și-a dorit foarte mult să devină ziarist, a dat examen la facultate, dar dosarul său nu a fost admis din cauză că avea rude în străinătate.

Unchiul ei, un mare iubitor de teatru, i-a facilitat întâlnirea cu actori de la Teatrul din Reșița.

În perioada în care se juca spectacolul ”Școala femeilor”, de Molière, interpreta rolului Agnes s-a mutat la un alt teatru, iar regizorul Gheorghe Ionescu a remarcat-o pe foarte tânăra – la acea vreme – Ileana, aceasta a dat o probă și astfel a obținut un contract de angajare la Teatrul din Reșița. A debutat, așadar, la doar 19 ani, în anul 1955, în ”Școala femeilor”, alături de actorul Andrei Ionescu, care juca rolul amorezului și cel care avea să devină, la scurtă vreme, începând cu anul 1959, soțul ei, în viața particulară.

Au urmat, la teatrul din Reșița, personajele Anejca, în „Judecată sângeroasă” de Iosif Kaxetan Tyl, regia Ion Deloreanu, în 1956, Agripina – „Ochiul babei” de Ion Creangă, regia Iosif Maria Biță și Mariana – „Nota zero la purtare” de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, regia Iosif Maria Biță, ambele în 1957, Natalia – „Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regia Eugen Vancea, Tereza – „Rețeta fericirii” de Aurel Baranga, regia Eugen Vancea, Kathleen – „Kathleen” de Michael Sayers, regia Iosif Maria Biță și Făt Frumos – „Înșir`te mărgărite” de Victor Eftimiu, regia Alexandru Miclescu, toate în anul 1958 și Zina – „Familia lui Allan” de Gusein Muhtarov, regia Eugen Vancea, în 1959.

În anul 1959 se mută, alături de soțul ei la Piatra-Neamț, iar între anii 1959 – 1966, a jucat la Teatrul Tineretului din localitate rolurile: Katea – „Povestea unei iubiri” de Konstantin Simonov, regia Cristian Munteanu, 1959, Lissette – „Jocul dragostei și al întâmplării” de Pierre de Marivaux, regia Lucian Giurchescu și    Prostituata – „Generalul și nebunul” de Angelo Vaghenstien, regia Cornel Todea, ambele în 1962, Celia – „Casa cu două intrări” de Calderon de la Barca, regia Gheorghe Jora, în 1963, Ema, Anca – „Fii cuminte, Cristofor” de Aurel Baranga, regia Cornel Todea, Lady Torrance – „Orfeu în infern” de Tennessee Williams, regia Cornel Todea, Cherry – „Stația de autobuz” de William Inge, regia Ion Cojar și Concetta – „Mizerie și noblețe” de Eduardo Scarpeta, regia Cornel Todea, toate în 1964 și Manți – „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, regia Ion Cojar, în anul 1965.

La un moment dat, a fost văzută de maestrul Radu Beligan jucând pe scena de la Piatra Neamț și acesta i-a propus să vină în București, să dea concurs la Teatrul Național.

În 1964, a debutat în film în pelicula „Merii sălbatici”, un film românesc regizat de Alecu Croitoru, în care Ileana a jucat rolul Anca, iar rolurile principale au fost interpretate de actorii Dana Comnea, Ștefan Ciobotărașu și Silviu Stănculescu.

În anul 1965 și-a făcut debutul pe scena Teatrului Național din București, avându-l ca partener pe Florin Piersic în „Idiotul” de Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Alexandru Finți, în care a jucat-o pe Nastasia Filipovna.

Despre debutul pe scena Teatrului Național din București, actrița avea să declare: „Am fost foarte îndoită și am avut emoții foarte puternice pentru că mă gândeam: Ce să caut eu la Teatrul Național între toate personalitățile alea? Eu nu făcusem școala de teatru, nu mă simțeam chiar bine armată pe toate direcțiile, dar uite că am câștigat concursul cu rolul din ‘Orfeu în infern’, un rol pe care l-am iubit și-l voi iubi câte zile voi avea pentru că Tennesee Williams m-a cucerit întotdeauna. Așa am intrat la Teatrul Național”.

Au urmat, la naționalul bucureștean, printre altele, rolurile Chiralina – „Coana Chirița” de Tudor Mușatescu, regia Horea Popescu, în 1969, Eleonora – „Trei frați gemeni venețieni” de Aldo Matiuzzi Colalto, regia David Esrig, în 1973, Fraulein – „Gaițele” de Alexandru Kirițescu, regia Horea Popescu, în 1977, Chiriachița – „Titanic vals” de Tudor Mușatescu, regia Mihai Berechet, 1983, Marina – „Bădăranii” de Carlo Goldoni, regia Victor Moldovan, în 1988, Hecuba – „Troienele”, Doica – „Medeea” de Seneca în „Trilogia antică”, regia Andrei Șerban, în 1990, Liubov Ranevskaia – „Livada de vișini” de A.P. Cehov, regia Andrei Șerban, în 1992, La Poncia – „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, regia Felix Alexa, în 1994, Coana Safta – „Anton Pann” de Lucian Blaga, regia Dan Micu, în 1995, Phoebe – „Cabotinul” de John Osborne, regia Alice Barb, și Contessina – „O batistă în Dunăre” de D.R. Popescu, regia Ion Cojar, ambele în 1997, Melissa Gardner – „Scrisori de dragoste” de Albert Ramsdell Gurney, regia Mircea Cornișteanu, în 2001, Ana Petrovna – „Mașinăria Cehov” de Matei Vișniec, regia Cristian Ioan, în 2003, Stăvăroaia – „Iolul și Ion Anapoda” de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, în 2006 și Amelia – „Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo, regia Dinu Cernescu, în anul 2007.

Mai recent, Ileana Stana Ionescu a fost aplaudată pe scena Teatrului Național București în rolurile Doamna Mase – „Molto, gran’ impressione” de Romulus Vulpescu, regia Dan Tudor, în 2009, Corul norilor – „Comedia norilor” după Aristofan, regia Dan Tudor, în 2009, Soacra – „Micul infern” de Mircea Ștefănescu, regia Mircea Cornișteanu, 2013 și Pasager, A doua femeie – „Terorism” de Frații Presniakov, regia Felix Alexa, în 2015, ultimul ei rol în teatrul românesc.

Doamna Ileana Stana Ionescu a colaborat și cu alte teatre: la Teatrul de Stat din Brașov a jucat rolul Melissa Gardner, în „Scrisori de dragoste” de Albert Ramsdell Gurney, regia Mircea Cornișteanu, la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra a întruchipat personajul Dacia din „Titanic vals” de Tudor Mușatescu, regia Toma Caragiu, iar la Teatrul Metropolis a jucat în „Gaițele” de Alexandru Kirițescu.

Pe marele ecran, după debutul din 1964, Ileana Stana Ionescu a jucat în filme precum „Un film cu o fată fermecătoare”, regia Lucian Bratu, 1966, „Drum în penumbră”, regia Lucian Bratu, 1972, „Păcală”, regia Geo Saizescu, 1974, „Serenadă pentru etajul 12″, regia Carol Corfanta și „Gloria nu cântă”, regia Alexandru Bocăneț, ambele în 1976, „Eu, tu și Ovidiu”, regia Geo Saizescu și „Tufă de Veneția”, regia Petre Bokor, în 1977, „Al patrulea stol”, regia Timotei Ursu, 1978, „Singur printre prieteni”, regia Cornel Todea, 1979, „Dumbrava minunată”, regia Gheorghe Naghi, 1980, „Șantaj”, regia Geo Saizescu, „Grăbește-te încet” regia Geo Saizescu și „Alo, aterizează străbunica”, regia Nicolae Corjos, toate în anul 1981, „Secretul lui Bachus”, regia Geo Saizescu, 1983 sau „Secretul lui Nemesis”, regia Geo Saizescu, 1985. De asemenea, ea a fost aplaudată în producții pentru marele ecran precum „Cuibul de viespi”, regia Horea Popescu, 1986, „Cucoana Chirița”, regia Mircea Drăgan, 1986, „Chirița în Iași”, regia Mircea Drăgan și „Zâmbet de soare”, regia Elisabeta Bostan, ambele în anul 1987, „Campioana”, regia Elisabeta Bostan, 1989, „Harababura”, regia Geo Saizescu, 1990 și „Aici nu mai locuiește nimeni”, regia Malvina Urșianu, 1995.

Ileana Stana Ionescu a fost distribuită și în numeroase piese de teatru TV, precum Tofana, în „Patima roșie” de Mihail Sorbul, Zoia – „Gaițele” de Alexandru Kirițescu, Dacia – „Titanic vals” de Tudor Mușatescu, D-na Draga – „Doctor în filosofie” de Bronislav Nușici, Mama – „Nu-ți plătesc” de Eduardo de Fillippo, Olimpe Jaquet – „Când vine barza” de Andre Roussin sau Contesa Funella – „Invitație la castel” de Jean Anouilh.

De asemenea, ea s-a aflat în distribuția serialului TV „Un august în flăcări”, regia Dan Pița și Alexandru Tatos, difuzat începând cu anul 1973 și a serialelor pentru micile ecrane „Căsătorie imposibilă” (2004), „O soacră de coșmar” (2006), “Fetele marinarului”, de Sebastian Voinea, Valentin Hotea, 2009 și “Las Fierbinți” de Dragoș Buliga, Constantin Popescu, 2012.

Ileana Stana Ionescu a fost și o statornică colaboratoare a Teatrului Național Radiofonic, printre spectacolele în care a fost distribuită aflându-se „Curajul femeii în dragoste sau Femeia secolului XXI” de Felix Anton Rizea, în care a jucat alături de Tamara Buciuceanu-Botez, „Colecționarii” de Jiri Korbel, „Sosesc diseară” de Tudor Mușatescu, „Musca lui Vartolomei” de D.D.Pătrășcanu și varianta, din anul 1979, a celei dintâi montări radiofonice, difuzate la Radio România, la 18 februarie 1929, comedia „Ce știa satul” de V. Al. Jan, în care Ileana Stana Ionescu îi dădea replica lui Radu Beligan.

Marea noastră actriță a realizat numeroase turnee în țară și, mai ales străinătate, cu teatrele pentru care a jucat, printre destinații aflându-se Praga, Paris, Moscova, Leningrad, Belgrad, Zagreb, Budapesta, Berlin, Sofia, Varșovia, Milano, Sao Paolo, New-York, Toronto, Ottawa sau Israel.

În legislatura 2000-2004 a fost aleasă deputat în Parlamentul României din partea Comunității italiene din România, din 2000, activând, pentru o scurtă perioadă, ca secretar al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților, fiind și președinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Panama și membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Italia.

Este căsătorită, așa cum am amintit, de peste 60 de ani, cu actorul Andrei Ionescu, cei doi având un copil, Andrei Manuel, de profesie medic, și un nepot, Alexandru Luca.

Pentru excepționala sa activitate în domeniile teatrului și filmului, doamna Ileana Stana Ionescu a fost recompensată cu numeroase premii și distincții, printre acestea aflându-se Premiul la Concursul republican pentru rolul Prostituata – „Generalul și nebunul” de Angelo Vagenstein, regia Cornel Todea, 1963, Premiul Festivalului Național de teatru pentru rolul Chiralina – „Coana Chirița” de Tudor Mușatescu, regia Horea Popescu, în 1969, Premiul Teatrului Național pentru activitatea artistică, 1976, Premiul de interpretare feminină pentru rolul Coana Safta – „Anton Pann”, de Lucian Blaga la Festivalul Lucian Blaga, 1995, Premiul ACIN România pentru rolul secundar în filmul „Aici nu mai locuiește nimeni”, regia Malvina Urșianu, 1996, Premiul de Excelență al Galei UNITER, Trofeul „Dionysos” pentru „O batistă în Dunăre” de D.R. Popescu, regia Ion Cojar, 1998, Placheta de aur U.A.R.F. pentru merite deosebite în dezvoltarea artei și culturii cinematografice, 2001 și Ordinul Național Serviciul Credincios în Grad de Cavaler, 2002.

În 2002, Ileana Stana Ionescu a devenit societar de onoare al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, la 22 noiembrie 2018, a primit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului București „în semn de mulțumire pentru promovarea și dezvoltarea teatrului românesc”, iar la 19 martie 2019 a fost distinsă cu premiul Gopo pentru întreaga carieră la cea de-a 13-a ediție a galei, desfășurată la Teatrul Național din București.

De asemenea, în septembrie 2011, a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, din Capitală.

În anul 2018, îndrăgita actriță a decis se retragă în plină glorie, la vârsta de 82 de ani, de pe scena teatrului. După ce a jucat în sute de piese și filme, devenind una dintre cele mai îndrăgite actrițe de comedie, Ileana Stana Ionescu a decis că este mai bine ca ultimii ani de viață să îi petreacă acasă, alături de soțul ei, Andrei Ionescu. La acel moment, actrița a declarat: „Am vrut să renunț acum, ca să fiu în amintirea oamenilor așa cum sunt astăzi. Am zis să întrerup teatrul, să trag cortina, cum se spune acum. Nu se poate ști ce-ți oferă viața. Nu aș vrea să-mi pun colegii într-o situație neplăcută. Vreau să-și aducă aminte de mine fermă, în putere, așa cum am terminat de fapt teatrul, cum am ieșit din el. Soțul meu m-a ajutat foarte mult, m-a încurajat… Acum voi fi în familie, la căsuța mea de care ne vom bucura. Vreau să ne bucurăm de tot ce e în jurul nostru”…