Marconi s-a născut la Bologna, în Italia, la 25 aprilie 1874, fiind fiul lui Giuseppe Marconi, un bogat proprietar italian și om de afaceri și al irlandezei, la origini, Annie Jameson.

Tânărul Marconi a luat lecții private în domeniul științific, la Livorno, unde a căpătat o pasiune aparte pentru electronică, dezvoltată în anii următori alături de profesorul de fizică Vincenzo Rosa, de la liceul din aceeași localitate.

În paralel, în Villa Griffone din Pontecchio, Italia, tatăl său a amenajat un laborator de cercetări, dedicat studiului aprofundat al fiului său în domeniul electricității și experimentelor.

Pe zi ce trecea, Marconi devenea tot mai experimentat, iar, firesc, a urmat o ambiție crescută de a deveni inventator, prima sa realizare majoră în acest domeniu fiind o nouă baterie electrică, proiect realizat în anul 1892, la un concurs internațional organizat de publicația „L’Elettricità”.

După această realizare, dar și ca (de)formație de familie moștenită de la tatăl său, a îmbinat dorința de a inventa, cu perspectiva exploatării comerciale a proiectelor sale.

Și-a dorit să aprofundeze studiile cu profesorul Augusto Righi, de la Universitatea din Bologna, care era implicat în studiul practic al undelor electromagnetice, însă după ce acesta îi sugerează că ar fi mai potrivit să își încheie mai întâi studiile, se dedică total experimentelor în laboratorul de acasă.

A urmat perfecționarea detectorului de unde electromagnetice și a inventat antena, iar în anul 1894 a început experimentele de transmitere de semnale la distanță prin intermediul electromagnetismului.

În anul 1895, în localitatea Sasso, Marconi, alături de fratele său, Alfonso Marconi, a realizat prima legătură radio. El i-a spus fratelui său, aflat de partea cealaltă a unui deal, la aproximativ 2 kilometri, că dacă aude semnalul pe care el îl va transmite, de la punctul de emisie, la cel de recepție, să tragă un foc de pușcă. Marconi a auzit focul de armă într-un târziu, și a aflat astfel că anii de studiu nu au trecut în zadar, aflându-se în fața unei dintre cele mai mari descoperiri a finalului de secol XIX.

Curând avea însă să încerce dezamăgirea faptului că autoritățile italiene nu au dat importanță excepționalei sale descoperiri, manifestând chiar dezinteres cras, astfel că, alături de părinții săi, merge la Londra, unde prezintă invenția sa directorului Poștei Regale, iar acesta a acordat imediat importanța cuvenită proiectului și i-a acordat sprijinul necesar.

Conform altor surse, însă, bazate pe mărturii scrise, Marconi nici nu ar fi contactat autoritățile italiene, alegând deliberat să meargă cu invenția sa la Londra, un loc în care știa că proiectul său ar fi avut parte de o recunoaștere imediată, dublată de posibilități de exploatare comercială mult mai permisive.

Așadar, în februarie 1896, la Londra, Marconi începe o perioadă solicitantă, angajarea de consultanță, corespondență cu ministerele și celelalte autorități britanice și numeroase demonstrații ale principiului radiotelegrafiei.

În iunie 1896 primește brevetul de invenție, iar un an mai târziu fondează Marconi Company, punând bazele unei dintre cele mai înfloritoare afaceri din această perioadă.

Marconi era, însă, conștient că invenția sa avea încă multe neajunsuri pe care trebuia să le rezolve, dincolo de reacția favorabilă a opiniei publice: transmiterea lentă a semnalelor, imprecizia sistemului electromagnetic folosit, interferențele semnalelor și nu în ultimul rând, provocarea creșterii puterii de emisie.

Primește pentru sprijinirea activității de cercetare suma de 25.000 de lire sterline, pe care a folosit-o parțial pentru deschiderea, în anul 1898, a fabricii din Chelmsford, un loc în care a continuat cercetările pentru perfecționarea sistemului.

În anul 1900, obține brevetul 7777 prin care rezolvă problema interferențelor, bazat pe principiul sintoniei circuitelor de transmisie și recepție, însă invenția aceasta a fost urmată de aspre și îndelungi dispute în lumea tehnică a acelei perioade.

În decembrie 1901, Marconi reușește să transmită primele semnale radio peste Oceanul Atlantic, mesajul radiotelegrafic emis de stația din Poldhu (Cornwall) fiind receptat la San Giovanni di Terranova.

În anul următor concepe și brevetează detectorul magnetic, dipozitiv care a devenit receptorul de bord al multor ambarcațiuni dotate cu cabină radio, iar pe de altă parte continuă experimentele realizate la bordul navelor – Philadelphia și apoi crucișătorul Carlo Alberto, fiindu-i puse la dispoziție de însuși regele Italiei.

În anii următori Marconi construiește stații noi de emisie, în anul 1902 – cea din Glace Bay, sau în anul următor, la Cape Cod, dotate cu sisteme îmbunătățite. La 16 martie 1905, Marconi se căsătorește cu Beatrice O’Brien, care i-a dăruit trei copii, un fiu – Giulio, și două fiice, Degna and Gioia. Căsătoria lor a durat până în anul 1927.

Continuarea pe rador.ro.