Constantin Tănase s-a născut la 5 iulie 1880, la Vaslui, tatăl său, Ion Tănase, fiind laborant de farmacie, iar mama sa, Elena, era o femeie simplă, care se îngrijea de casă.

În primii ani de viață, împreună cu prietenii, alerga pe toată ulița și pe toate maidanele, vara înota în apa Vasluiețului și prindea cu mâna pești și raci, iar iarna se dădea pe gheață, cu o singură patină, pe care o confecționase chiar el. Încă din acei ani a primit porecla „Năsăilă“, aluzie la nasul său lung.

Nu a fost un elev silitor, însă a fost atras de muzică și sport. În anii copilăriei a luat contact cu lumea teatrului, fiind foarte prezent la spectacolele de teatru popular de la Grădina „Pîrjoala”, unde a avut ocazia să admire prestația unor actori precum Zaharia Burienescu și I.D. Ionescu. În egală măsură era atras și de muzică, fiind nelipsit de la concertele fanfarei militare, desfășurate în grădina publică din Vaslui.

A fost cuprins de o pasiune aparte pentru teatru, fapt care l-a determinat să alcătuiască o trupă de amatori, prima scenă în care aceștia jucau fiind beciul casei, apoi în hambarul casei, în scene din piese precum „Meșterul Manole”, „Căpitanul Valter Mărăcineanu” sau „Constantin Brâncoveanu”.

La scurtă vreme a apărut și prima sa experiență  în teatrul profesionist, fiind cooptat în trupa de teatru de limba idiș din Vaslui, condusă de Mordechai Segalescu.

În anul 1896, Constantin Tănase încheia gimnaziul și, deși și-a dorit să facă teatru, s-a înscris la liceul militar din Iași, unde a picat, însă, la examenul medical.

Frecventează apoi, pentru o scurtă perioadă, liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, la care este obligat să renunțe din cauza lipsurilor financiare.

La vârsta de 18 ani devine învățător la Cursești, Rahova, însă, după un conflict directorul și unii dintre profesori, se mută ca învățător la școala din Hârșoveni, Poenești.

Tănase devine, la scurtă vreme un dascăl iubit de către elevi, părinți și localnici, construindu-și un stil de predare aparte, în care se regăseau mai vechile sale pasiuni din școală, muzica și sportul, dar și excursiile cu aplicabilitate practică, în care îi învăța pe copii istoria și geografia. Aprecierea de care s-a bucurat a atras însă antipatia notarului și a altor câteva figuri locale „de vază”, talentatul dascăl fiind în cele din urmă dat afară din școală.

La 14 octombrie 1899, se înrolează voluntar în cadrul Regimentului 1 Geniu București, unde, în ciuda vieții grele de ostaș, își începe adevărata carieră artistică, organizând primul teatru ostășesc. Timp de trei ani, Tănase pune în scenă, în sala de mese a regimentului, câteva spectacole, în aceeași perioadă a început să cânte la corul de la Biserica Popa Tatu și a frecventat reprezentațiile de la Teatrul Național, visând la momentul în care el va deveni un mare actor, iar spectacolele sale vor fi răsplătite prin aplauzele publicului.

După efectuarea stagiului militar, se înscrie la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, unde, în fața comisiei formate din Ștefan Sihleanu, C.I. Nottara, Aristizza Romanescu, Alexandru Davila și Eduard Wachmann, prezintă cu suuces fabula „Naiul, cobza și vioara“.

Anii strudenției au fost grei din cauza stării sale materiale catastrofale. Peste ani, cel care urma să devină un mare actor, mărturisea despre perioada studenției: „Am dus cea mai neagră mizerie pe care și-o poate închipui cineva! Eram admis la Conservator. Foarte bine. Dar ce mâncăm?“. Pentru a se întreține, cât de cât, a fost comisionar, vânzând unsoare pentru copitele cailor, apoi a cântat în corul bisericii, însă banii pe care îi primea nu reprezentau mare lucru. Tot Tănase rememora peste ani: „Aveam grijă în fiecare seară să-mi pun în ghete niște cartoane, care-mi țineau în loc de talpă. Seara le schimbam, și așa, în fiecare zi, aveam pingele noi“.

În vara anului 1905, Constantin Tănase a absolvit Teatrul, în același an căsătorindu-se cu actrița Iosefina Reitman.

A început să lucreze în teatru, primind roluri nesemnificative la Teatrul Național, a jucat, apoi, în trupe particulare, care purtau numele celor care le înființaseră: Compania Grigoriu, Nicu Poenaru, N. Niculescu Buzău – oscilând între operetă și comedie.

Va cunoaște o oarecare faimă, după prestațiile din trupa lui Alexandru Bărcănescu, la „Asociația lirică“, înființată în anul 1912.

În perioada Primului Război Mondial, Tănase întrerupe stagiunea și se prezintă la regiment, iar pentru a ridica moralul soldaților români răniți aflați în spitale, susținea momente artistice alături de presonalități precum George Enescu.

A urmat divorțul de soția sa, se recăsătorește cu Virginia Niculescu, apoi, la aproape 40 de ani, în anul 1919, la 2 iulie, a înființat trupa de teatru de revistă „Cărăbuș”, chiar în inima orașului București. El crea o instituție de spectacole care promova un prototip de personaj apreciat de public – cetățeanul simplu, umilit și necăjit, mai mereu nedreptățit de autoritățile statului, îmbrăcat în costum cu pătrățele, obligatoriu cu o crizantemă la butonieră și cu baston – , și devenit purtător de cuvânt al unor categorii sociale defavorizate.

Spectatorii erau fascinați de fast, balet, paiete, orchestră și dansatori, iar serile la „Cărăbuș“ erau adevărate evenimente pentru bucureșteni, Tănase era principalul animator, iar starea de fapt nou creată suna astfel: dacă vrei să râzi, mergi „la

Tănase“.

Erau puse astfel, la noi, bazele teatrului de revistă, surse de inspirație fiind spectacolul de cabaret franțuzesc, pe muzică, la care Constantin Tănase are meritul de a fi fost inspirat în suprapunerea monologului, a cupletului satiric, a cupletului muzical și a altor mijloace moderne de realizare a unui spectacol de gen.

Trebuie spus că din momentul în care s-a mutat la București, singurele vizite făcute părinților, la Vaslui, au fost în timpul turneelor cu „Cărăbuș”.

În trupa de la „Cărăbuș” și-au făcut lansarea în lumea spectacolelor figuri devenite legendare, precum Maria Tănase și Horia Șerbănescu, și tot aici au fost aduse nume importante ale scenei internaționale, un exemplu fiind dansatoarea de culoare Josephine Baker, adusă în urma unor sacrificii financiare considerabile.

Subiectele pline de substrat ale spectacolelor trupei, l-au adus pe Constantin Tănase mai mereu în atenția cenzurii.

Constantin Tănase a realizat numeroase turnee cu trupa „Cărăbuș”, atât în țară, cât și în Turcia sau la Paris.

Pe măsură ce situația sa financiară s-a îmbunătățit, Tănase a realizat numeroase acte caritabile, printre realizările la care a contribuit financiar aflându-se o biserică și trei școli.

El s-a aflat și în distribuția unor filme, precum „Peripițiile călătoriei lui Rigadin de la Paris la București” – film mut din anul 1924 -, „Visul lui Tănase” (1932) sau „Răbdare Tănase!” (1943).

Pentru meritele sale artistice incontestabile, Constantin Tănase a fost decorat, la 28 ianuarie 1942, cu Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor.

În vara anului 1945, actorul a suferit o infecție faringiană puternică, în urma căreia i se recomandă un tratament intensiv cu aspirine – în condițiile în care a refuzat tratamentul cu penicilină, abia introdusă pe piață – însă, în urma acestuia face un blocaj renal, care îi determină sfarșitul tragic, la 29 august 1945.

În urma sa a rămas o puternică tradiție a teatrului de revistă, preluată în timp, până în zilele noastre, de Teatrul de revistă care i-a preluat numele, „Constantin Tănase”.

Arhivele sale personale și multe dintre obiectele care i-au aparținut au fost donate de soția actorului Muzeului județean din Vaslui, iar din anul 1970, la Vaslui are loc un festival de teatru de comedie ce-i poartă numele.