PORTRET: Charlie Chaplin – „Râsul este tonicul, este eliberarea, este sfârșitul durerii”
-
18 Aprilie 2016 16:22
Casa din Elveția în care Charlie Chaplin și-a petrecut ultimii 25 de ani a fost transformată în muzeu și a fost deschisă publicului larg începând de duminică, 17 aprilie.
Reședința este situată în micul orășel Corsier-sur-Vevey de pe malul lacului Leman, în apropiere de Lausanne, unde artistul a trăit în ultima parte a vieții alături de soția sa, Oona Chaplin și de cei opt copii ai lor.
Complexul „Chaplin’s World”, amenajat de grupul de muzee Grevin, va avea două părți: conacul Ban – casa restaurată a actorului, și, într-o clădire separată, un studio hollywoodian, care le va permite vizitatorilor să intre în mediul artistic al lui Chaplin. Printre alte suprize, în muzeu vor fi expuse replici ale giganticei mașinării din filmul „Modern Times” (Timpuri noi), din 1936.
„Chiar și atunci când eram la orfelinat sau alergam pe străzi să găsesc ceva de mâncare, mă gândeam la mine ca la cel mai mare actor din lume.”
Considerat unul dintre cele mai mari staruri de cinema ale secolului 20 – actor, regizor, scenarist, compozitor și producător de film – Charles Spencer Chaplin Jr. s-a născut pe 16 aprilie 1889 la Londra, într-o familie de actori și cântăreți de talie modestă. Deși părinții săi au divorțat înainte ca Charles să împlinească trei ani, se pare că activitatea lor și-a pus amprenta asupra destinului său artistic.
Copilăria lui Chaplin a fost marcată de o sărăcie cruntă, lucru ce a influențat puternic creația sa, în special personajele din primele filme pe care le-a regizat.
Tatăl lui Chaplin, Charles Chaplin Sr., era alcoolic și nu a prea avut contact cu fiul său, cu toate că acesta și fratele său vitreg au locuit cu tatăl lor și concubina lui la adresa 287 Kennington Road, unde în ziua de azi poate fi găsită o placă comemorativă. Cei doi frați vitregi au locuit acolo, în timp ce mama lui Chaplin, care era bolnavă mintal, a fost internată la un azil.
Tinerii frați Chaplin au avut o relație strânsă pentru a putea supraviețui. Din cauza problemelor, au fost nevoiți să abandoneze școala și au început să joace în spectacole de vodevil. Aceștia au urmat cariera muzicală și au dovedit un talent actoricesc natural. Când a urcat prima dată pe o scenă, Chaplin avea doar 10 ani și făcea parte dintr-un grup de dansatori în saboți numit Eight Lancashire Lads.
Începuturile extrem de sărăcăcioase ale lui Charlie Chaplin fac din povestea sa, drumul de la mizerie la bogăție, cea mai rapidă ascensiune din istoria Hollywood-ului. Și-a început viața ca un copil fără adăpost, muncitor la atelier și neavând un ban în buzunar și a ajuns să aibă o avere de mai multe milioane de dolari.
În 1908, Charlie Chaplin s-a alăturat unei companii teatrale din care făcea parte și Arthur Stanley Jefferson, devenit mai târziu celebrul Stan Laurel. Aceștia au fost colegi de cameră într-o pensiune. În 1912, trupa condusă de Fred Karno a plecat într-un turneu în Statele Unite. Stan s-a întors în Anglia, dar Chaplin a decis să rămână în SUA. Charlie Chaplin a fost un actor de excepție, pasionat de mimă, care a îmbinat într-un mod unic drama și comedia, de-a lungul carierei sale.
Primele filme ale lui Chaplin au fost făcute pentru studiourile Keystone, unde și-a dezvoltat personajul „Vagabondul” și a învățat foarte repede arta cinematografică.
Pe 2 februarie 1914, Charlie Chaplin își făcea debutul în filmul scurt „Making a Living“. Celebrul său personaj Vagabondul (The Tramp) avea să apară pentru prima oară în fața publicului cinci zile mai târziu, pe 7 februarie 1914, odată cu lansarea peliculei „Kid Auto Races at Venice“. El a inventat costumul vagabondului după ce producătorul de la Keystone, Mark Sennett i-a cerut să „preia o costumație de comedie”, conform autobiografiei lui Chaplin, unde acesta povestește:
„N-am avut idee ce costumație să îmi fac. În drum spre dulap, m-am gândit să îmi pun niște pantaloni lăbărțați, pantofi mari, un baston și o pălărie tip melon. Am vrut ca totul să fie contadictoriu: pantalonii foarte largi, haina strâmtă, pălăria mică, iar pantofii mari. Nu eram decis dacă să arăt tânăr sau bătrân, dar mi-am amintit că Sennett se aștepta să fiu mai bătrân și am adăugat o mustață mică, pe motivul că mă va îmbătrâni puțin, fără să îmi ascundă expresia. Nu știam nimic de personaj. Dar când m-am îmbrăcat, hainele și machiajul m-au făcut să mă simt cine sunt de fapt. Am început să-l cunosc, iar când am urcat pe scenă era deja născut.”
Personajul Vagabondul (cunoscut ca „Charlot” în Franța și țările francofone, Italia, Spania, Portugalia, Grecia, România, „Carlitos” în Brazilia și Argentina, și „Vagabond” în Germania) s-a bucurat de o popularitate deosebită în audiențele de cinema. Amatorilor de film le-a plăcut acest nou personaj vesel, chiar dacă criticii l-au catalogat uneori drept vulgar. Chaplin a fost apoi lăsat să își redacteze și regizeze propriile filme. El a realizat 34 scurt-metraje în primul său an.
În 1915, Chaplin a semnat un contract mult mai favorabil cu studiourile Essanay, unde și-a îmbunătățit în continuare talentele artistice, adăugând noi nivele și adâncimi stilului Keystone. Majoritatea filmelor de la Essanay au fost mai ambițioase, având o lungime dublă față de cele de la Keystone.
În anul 1916, Charlie a semnat un contract cu Corporația Filmului Mut pentru fabuloasa sumă de 670,000 de dolari pe an. Acest lucru l-a făcut unul dintre cei mai bine plătiți oameni din lume. Prin comparație, președintele SUA era plătit cu aproximativ 75,000 de dolari în acea perioadă. Prin prisma noului contract, Chaplin chiar trebuia să muncească pentru ceea ce câștiga. Se stipula că trebuia să lanseze două filme noi în decurs de o lună. Chaplin a fost una dintre personalitățile cele mai creative și influente din epoca filmului mut. A fost primul actor care a apărut pe coperta celebrei reviste „Time”, în data de 6 iulie 1925. Se spune că în anii ’20 era cel mai cunoscut om din lume.
Frenezia Vagabondului – păpuși, reviste comice, chiar și cocktailuri – i-a sporit considerabil averea. Unii dintre admiratorii săi celebri au fost George Bernard Shaw, Marcel Proust și Sigmund Freud. Printre actorii care au recunoscut că au fost puternic influențați de stilul lui Charlie Chaplin se numără „vagabondul“ indian Raj Kapoor și mimul francez Marcel Marceau.
În anul 1919, Chaplin a fost co-fondator al companiei de distribuție United Artists, împreună cu Mary Pickford, Douglas Fairbanks și D.W.Griffith. Această mișcare, împreună cu controlul total al producțiilor, datorată studioului său, au asigurat independența lui Chaplin ca producător de film. A făcut parte din United Artists până în anii 1950.
În anii ’30, filmele mute nu mai erau la modă. Industria cinematografică evoluase și producțiile conțineau deja dialoguri, dar Charlie Chaplin a refuzat să se adapteze noului „trend”. În această perioadă, a scris, produs și jucat în filme sonore în care actorii nu vorbeau deloc, dar care aveau muzică pe fundal. „Goana după aur/The Gold Rush“, „Luminile orașului/City Lights“, „Timpuri/Modern Times“ și „Dictatorul/The Great Dictator“ sunt doar câteva dintre capodoperele care l-au transformat pe Chaplin într-un idol.
Filmul City Lights (Luminile orașului) din 1931 este poate, cel mai prolific. Luis Buñuel, care l-a vizitat în perioada elaborării filmului, susține că-și scria muzica filmului… dormind. Își instalase un dictafon lângă pat, se trezea noaptea, fredona, buimac, câteva note, ațipind apoi din nou. Dezvăluirea pare cu atât mai plauzibilă în lumina unei replici a clovnului Calvero din „Limelight” (Luminile rampei): „În vis am idei minunate, dar le uit imediat…”.
Tudor Caranfil afirma în „Istoria cinematografiei în capodopere: Vârstele peliculei” (ediția a II-a adnotată și adăugită, vol. 3, 2010): „Unii se îndoiau că Chaplin ar fi fost adevăratul autor al muzicii. Cei care l-au cunoscut însă îndeaproape pe artist știau că nu era doar un meloman pasionat, ci și un virtuoz interpret. Cânta admirabil la pian, orgă, vioară și violoncel. Încă în 1916 dirijase, la New York, un concert, interpretându-și compoziția proprie, iar în 1920 înregistrase un disc cu melodii originale: „Cântă un cântec” și „Cu tine, iubito, în Bombay”.
Între februarie 1931 și iunie 1932, după lansarea filmului „Luminile orașului”, Chaplin a efectuat o călătorie în Europa și Asia, în timpul căreia a întâlnit personalități precum Winston Churchill, Mahatma Gandhi, Albert Einstein, H.G. Wells și alții, care au devenit surse de inspirație pentru următoarele sale creații cinematografice.
Primul film cu dialog al lui Chaplin, The Great Dictator (Dictatorul) (1940), a fost o parodie împotriva dictatorului german Adolf Hitler și a nazismului. Filmul a fost filmat și lansat în Statele Unite, cu un an înainte ca SUA să renunțe la neutralitate în cel de-al Doilea Război Mondial. Chaplin a jucat rolul lui „Adenoid Hynkler”, dictator în Tomania, fiind modelat clar după Hitler.
Discursul dramatic de la sfârșitul filmului The Great Dictator, care a fost critic pentru naționalismul patriotic și suportul său public vocal pentru deschiderea unui nou front european în anul 1942 pentru a asista Uniunea Sovietică în cel de-al Doilea Război Mondial au fost controversate. În cel puțin unul din aceste discursuri, conform unui comentariu modern din ziarul Daily Worker, a insinuat că la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial comunismul va fi dominant în lume și va susține progresul uman.
În 1952, Charlie Chaplin a sosit în Marea Britanie pentru premiera filmului „Limelight“, dar când a vrut să revină în SUA a aflat cu stupoare că i-a fost revocată permisiunea de a intra în această țară, fiind bănuit că ar fi simpatizat cu Partidul Comunist. Toată această idee a pornit de la cunoscuta teorie a conspirației pe care senatorul McCarthy o dezvoltase în privința spionajului sovietic. Atât serviciul britanic de informații MI5, cât și FBI, și-au petrecut ani buni încercând să afle dacă Charlie Chaplin a fost spion comunist. Însă nicio dovadă nu a fost găsită.
Charlie Chaplin a fost căsătorit de patru ori, a avut zece copii și a avut numai soții tinere. La 29 de ani s-a căsătorit cu Mildred Harris, pe-atunci în vârstă de 16 ani. Aceeași vârstă a avut-o cea de-a doua lui soție, Lita Grey, doar că actorul împlinise deja 35 de ani la momentul căsniciei. Apoi, la 47 de ani a luat-o de nevastă pe Paulette Goddard, în vârstă de 28 de ani. A patra nuntă a avut loc pe când Chaplin avea 54 de ani, iar Oona O’Neill, fiica dramaturgului Eugene O’Neill, abia împlinise 18. Diferența de 36 de ani nu i-a împiedicat să aibă opt copii și un mariaj care a durat 34 de ani.
S-a stabilit, împreună cu ultima sa soție, Oona O’Neill, și copiii lor, în Elveția, unde a rămas până la sfârșitul zilelor, pe 25 decembrie 1977. S-a întors în SUA abia peste 20 de ani, în 1972, când a primit un premiu Oscar onorific.
Starea de sănătate a lui Chaplin a început să se deterioreze spre sfârșitul anilor ’60, după terminarea filmului „A Countess from Hong Kong”. Coloana sonoră a acestei pelicule, „This is My Song” a rămas imprimată în memoria noastră, a românilor, din perioada în care era genericul „Telecinematecii”.
Din anul 1969 până în 1976, Chaplin a scris melodii originale pentru filmele sale mute, iar apoi le-a relansat. În 1977 avea deja dificultăți în comunicare și se deplasa cu ajutorul unui scaun cu rotile. Chaplin a decedat în somn, în ziua de Crăciun, în 1977. A fost înhumat în cimitirul Corsier-Sur-Vevey, Elveția. Pe data de 1 martie 1978, cadavrul său a fost furat de un grup mic de mecanici elvețieni, cu scopul de a cere bani de răscumpărare de la familia lui Chaplin. Planul lor a eșuat, au fost prinși , iar cadavrul a fost recuperat după 11 săptămâni lângă lacul Geneva. Corpul său a fost reînhumat sub 1,8 metri de beton pentru a preveni alte incidente.
Documentarea: Bianca Ioniță
Sursa: Rador.ro
