Faptul că nu orașele, nu Chișinăul, ci satele votează reîntregirea românească este un mare miracol politic, demonstrând că sondajele din ultimii ani nu mint, remarcă Petru Bogatu în Deschide.md. Procentajul adepților unirii crește pe zi ce trece. Tocmai deșteptarea națională a zonei rurale sperie atât agenturile putiniste de la Chișinău,

cât și partizanii așa-zisei națiuni civice care ar urma să fie formată chipurile în stânga Prutului. Afirmațiile potrivit cărora declarațiile de unire ale localităților basarabene ar da apă la moară lui Dodon, Putin sau încă nu știu cum, sunt niște raționamente puerile care nu au nimic de a face cu politica reală.

În realitate însă toate problemele ni le creează fosta metropolă, care și în 2018, ca și acum trei decenii, refuză să renunțe la ambițiile ei colonialiste. Încearcă să-și păstreze cu orice preț dominația în zonă. 

Fără imixtiunile Kremlinului în afacerile noastre interne, fără uneltirile spionajului rus și fără propaganda Moscovei lucrurile, de bine de rău, s-ar normaliza. Le-am explica și nostalgicilor, și minorităților naționale că o soluție mai bună și mai firească decât reunirea cu România nu există.

Comratul amenință cu vărsare de sânge, titrează ziarul Timpul. Nu încape îndoială că UTA Gagauz-Yeri a intrat în febra electorală, însă de această agitație ar putea să profite din plin inamicii noștri, observă Pavel Păduraru. În opinia acestuia, autonomia găgăuză ar putea fi asul din mâneca Moscovei, pregătit de la bun început în eventualitatea reunirii statelor românești și folosit, în momente de criză, ca obiect de șantaj contra Chișinăului. Se pare că la Comrat într-adevăr se clocește un război, pentru că promotorii separatismului din autonomie sunt gata să aducă Donbasul în R. Moldova, chiar dacă nu ne vom uni cu România. Ei sunt gata să pună mâna pe arme și în cazul în care Băsescu nu va fi alungat din țara noastră și unionismul nu va fi interzis. Mai bine zis, în viziunea lor, noi ar trebui să ne pedepsim frații, exact ca în perioada lui Stalin, și să ne dezicem de neamul nostru de dragul neamului găgăuz… De altfel, suntem amenințați cu moartea. Și iarăși același scenariu a fost realizat în Donețk, în Lugansk și în stânga Nistrului nostru. Or, nimic nou sub soarele Kremlinului.

După Petru Grozavu de la Ziarul de Gardă, amenințările de genul celei făcute la Tomai de deputatul Dudnic că „dacă va fi Unirea, eu primul o să pun mâna pe armă să apăr Găgăuzia” nu mai au șanse. La hotar cu R. Moldova, în sud, nu mai este URSS, frontierele NATO și UE au ajuns pe Prut și Dunăre și nici armatele sovietice nu mai stau la Bolgrad sau Reni. Și nici găgăuzii nu mai sunt cei de la 1990, deși nici atunci mare lume pe baricade nu s-a urcat. Potrivit autorului, găgăuzii sunt pașnici, iar faptul că Găgăuzia este periodic perturbată de Formuzali, Vlahi și Kendighileni, nu e problema găgăuzilor, ci a Chișinăului care, în 26 de ani, nu s-au implicat politic în viața acestei regiuni decât electoral. Nimeni nu monitorizează la modul serios alegerile la găgăuzi. La Comrat, Vulcănești sau Ceadîr-Lunga lumea știe de două partide, comuniști și socialiști, iar cuvântul de care ascultă găgăuzii este cel al președinților de colhoz.