Timpul atenționează asupra pericolului scăderii populației Republicii Moldova. ”Acum, elevii din clasele a XII-a scriu ultimele examene de bacalaureat și trebuie să decidă ce să facă cu viețile lor. Încotro vor merge oare? Câți sunt oare gata să-și sacrifice anii de tinerețe și studiile, sperând că într-o zi va fi mai bine?” se întreabă ziarista Ana Gherciu, amintind de studiul BBC care relevă că 106 de cetățeni moldoveni pe zi părăsesc țara.

Iulian Chifu scrie pe portalul Deschide.md despre lecțiile învățate din alegerile locale la București. În urma rezultatului alegerilor locale de la nivelul Bucureștiului, autorul reia pledoaria pentru candidatul unic al dreptei la prezidențialele de la Chișinău. Potrivit lui Iulian Chifu, în prezidențialele din Republica Moldova, numai unirea dreptei pro-europene într-o formulă care să evite bătăliile fratricide între diferiții săi candidați, numai potențarea întregului electorat ce-și dorește reforme și modernizarea țării, combaterea corupției și independența reală a justiției     poate să genereze un candidat cu șanse să intre în turul al doilea și să câștige alegerile prezidențiale. Mai mult, potențarea numărului mare de absenteiști nemulțumiți de către toate forțele politice este absolut obligatorie.

În Ziarul Național, scriitorul Vasile Gârneț mărturisește că s-a rărit corespondența sa cu prietenii și cunoscuții din Rusia, iar „factorul ucrainean” e esențial în acest reflux epistolar. Potrivit autorului, delirul intelectualilor ruși care îl slujesc pe Putin e un document de istorie care trebuie fixat, interpretat și aici, la noi, pentru că trădările și abdicările rușinoase, descalificante, se produc și în Republica Moldova la fiecare ciclu electoral. Scriitorul mai atenționează în Ziarul Național că psihoza „cetății asediate”, propaganda toxică, antioccidentală care se varsă de pe televiziunile rusești nu lasă pe nimeni neafectat.

Adevărul titrează ”Uniunea Economică Eurasiatică – un eșec cu efect întârziat”, referindu-se la un summit al Uniunii Economice Eurasiatice care a avut loc, la Astana, capitala Republicii Kazahstan. Reuniunea a făcut dovada existenței unor neînțelegeri și tensiuni între liderii celor cinci membri ai Uniunii, dictate în primul rând de interesele naționale ale fiecărei părți și de incapacitatea Uniunii de a se constitui în structura reciproc avantajoasă pe care o așteptau toate țările membre. După confruntarea militară armeano-azeră din aprilie, care s-a soldat cu sute de morți și răniți din ambele tabere, la Erevan au avut loc manifestații de protest în care Rusia a fost acuzată că ar crește forța amenințării Azerbaidjanului la adresa securității Armeniei și republicii autoproclamate a Karabahului de Munte, pentru a șantaja Armenia să rămână într-o formă de asociere politică strânsă cu Moscova.

Evenimentele de pe teren au demonstrat că nici organizația militară, nici cea politică, nu funcționează la fel pentru interesele sau siguranța tuturor membrilor... Între Kazahstan și Armenia sau între Belarus și Kîrgîzstan nu există activități comerciale. Coroborând economia cu interesele politice ale acestor țări, nu este clar ce le leagă, ce interese comune au. Este încă prea puternică impresia că unicul liant adevărat al UEEA, și putere dominantă, este Rusia. Uniunea Economică Eurasiatică este mult prea puțin importantă în viața reală, dincolo de declarațiile pompoase. Ea nu a reușit să-și impună propriile instituții și propria viziune. Motiv pentru care existența ei de facto va fi scurtă.