Adriana Boroș spune că în momentul în care motivația de a face un anumit lucru devine o alegere personală, înțelegând care sunt beneficiile pe termen scurt, mediu și lung, când acționezi din interior spre exterior, pentru că tu ai decis că ai nevoie de acest lucru, motivația de a acționa este o continuare a gândurilor tale.

Prin motivarea copilului să facă ceva în schimbul unei recompense sau a unei pedepse, motivația are efecte pe termen scurt, însă miza va crește mereu și pedeapsa va trebui înăsprită ca să obții lucrurile pe care le scontezi. Facând acest lucru, adică urmărind cu orice preț ca copilul să facă ceea ce noi credem că este bine, ignorăm de fapt, necesitățile lui, felul lui natural de a fi și a ase manifesta.

Poziționându-ne în fața copilului ca un atotștiutor, unul care știe mai bine decât el, ignorăm de fapt, personalitatea copilului și anulăm apriori puterea lui de a înțelege lucrurile altfel decât o facem noi și felul nostru de a gândi.

Totuși copiii știu foarte bine ce vor, ce au de făcut având un instinct de supravețuire foarte bine dezvolatat, care îi ghidează înspre ceea ce au ei nevoie să facă și să dezvolte în ei. Chiar și copiii mici au o fascinație concretă pentru cunoaștere exporare, dar pe parcursul vieții, unde educația devine „livrată”, interesul dispare și inhibează dorința de a mai descoperi lucruri noi. La maturitate acest inters se poate trezi și abia atunci s-ar putea să revenim la felul nostru natural de a fi și a vrea să te dezvolți.

Un exemplu relevant este atunci când copilul învață să meargă și vrea să facă câți mai mulți pași până când începe să să meargă bine. Nimeni nu l-a motivat, pedepsit s-au stimulat să facă asta. A fost un proces natural și firesc. La fel ar trebui să mergă și celelalte lucruri în viața lui.  

Procesele care se întâmplă în creierul uman atunci când atinge plăcerea împlinirii în urma unui lucru realizat de sine stătător se generează un precedent în memorie. Anume acest proces se activează atunci când vrea să încerce ceva nou, satisfacția și senzația de bine, generează și motivează spre acțiune înspre atingerea scopului. 

Mecanismul intern de satisfacție se numește motivație interioară și se formează pe parcursul vieții odată cu experiențele acumulate și rezultatele lor. 

Să îndemnăm copiii să facă lucruri potrivite vârstei lor ca să creștem în ei sentimentul de împlinire și reușită, aceasta îl va motiva cel mai mult să vrea să încerce lucruri noi, iar modul prin care a trecut prin aceste experiențe îi face să se concentreze spre rezultat.

Din punct de vedere psihologic și neurologic, există trei factori pe care se bazează motivația. Factorii acești asunt legați de nevoi.

1.  nevoia de putere

2.  nevoia de afiliere 

3.  nevoia de realizare

Satisfacția acestor nevoi de bază generează motivația și mersul spre activități care ne aduc rezultate. 

Ascultați interviul intergral în care Adriana povestește despre mai multe elemente legate de motivație și aplicarea lor în practică.