Ziarul Timpul remarcă faptul că problema justiției din Republica Moldova este atât socială, care e creată de lipsa unei economii fiabile, ce împing masele la un exod și la drame care sfâșie familiile, dar și una statală, pentru că forțează elitele politice, de la putere, să perpetueze această stare, temându-se că, o eventuală revenire la normalitate i-ar putea afecta direct și violent. Potrivit publicației, ieșirea din acest cerc vicios al disfuncționalității, lașității și miopiei politice creează condiții pentru apariția unor politicieni care ar vedea dincolo de viitoarele campanii. Deocamdată ziarul nu vede politicieni, care ar avea aceste calități și care ar mai avea și cunoștințe sau o înțelegere documentată asupra funcționării statului și ieșirea din prăpastie.

Partide cu donații de milioane și formațiuni cu un singur sponsor, titrează Ziarul de Gardă.  Ziarul subliniază că Par­ti­dele poli­tice din Republica Mol­dova au decla­rat dona­to­rii și veni­tu­ri leși în timp ce unele au decla­rat veni­turi de mili­oane, din dona­ții și cote­za­ții de par­tid, cum ar fi Par­ti­dul Demo­crat, care a înre­gis­trat o creș­tere a veni­tu­ri­lor până la 15 mln de lei, altele au spus că nu au acu­mu­lat niciun leu, pre­cum Par­ti­dul „Plat­forma Dem­ni­tate și Ade­văr”. Par­ti­dul Demo­crat din Mol­dova a decla­rat o listă de 990 de dona­tori, prin­tre ei însă nu se află numele depu­ta­ți­lor sau miniș­tri­lor demo­crați, nici cele ale pre­șe­din­te­lui PD, Marian Lupu sau a prim-vicepreședintelui PD, Vla­di­mir Pla­ho­t­niuc. Datele per­soa­nele des­pre donatori sunt ascunse. Nici Renato Usa­tîi, lide­rul „Par­ti­dul Nos­tru”, nu se regă­sește prin­tre dona­to­rii par­tidului său. În rapor­tul pre­zen­tat la CEC figu­rează doar un sin­gur spon­sor, care și-a adus apor­tul cu 400 de mii de lei. Veni­tu­rile Par­ti­du­lui Comu­nist se află pe locul doi. Majo­ri­ta­tea dona­ți­i­lor sunt făcute cu mem­brii par­ti­du­lui, totuși, 125 550 de lei sunt inves­tite de per­soane din afara PCRM. Toți cei 16 dona­tori ai PSRM, prin­tre care lide­rul par­ti­du­lui, Igor Dodon, depu­ta­ții Vlad Bătrân­cea, Marina Rad­van, Vasile Bolea și Ala Dolința, au donat câte 5 mii de lei.

Nicolae Negru urmărește  în Ziarul Național „Foile de parcurs” în jocul comun al Moscovei și Chișinăului. Autorul scrie că ziarul „Kommersant” a publicat condițiile pe care le pune Moscova Chișinăului pentru a restabili relațiile economice cu Rusia. Acestea sunt în cea mai mare parte, după publicist, inacceptabile, ofensatoare și umilitoare, urmărind să preseze Republica Moldova să-și schimbe cursul geopolitic actual, să obțină de la ea niște concesii pe care încearcă să i le smulgă Ucrainei pe cale militară. Nicolae Negru se întreabă dacă e o simplă coincidență faptul că documentul respectiv a fost trimis la Ambasada Republicii Moldova din Moscova în ziua de 28 iunie, înainte de vizita vicepremierului rus Dmitri Rogozin la Chișinău, pe 5-6 iulie 2016? Conform „Kommersant”-ului, în afară de unele măsuri de „ordin tehnic”, „Foaia de parcurs” pentru relansarea relațiilor economice dintre Rusia și Republica Moldova stabilește că „partea moldovenească” trebuie să întreprindă unele acțiuni de ordin „politic și chiar geoplitic”, care pot fi privite ca o imixtiune în afacerile noastre interne  și vor necesita renegocierea Acordului de Asociere cu UE în ce privește unele standarde, care diferă de cele ale CSI.

Militarizare, condiționare și recrutare în războiul informațional al Rusiei, este tilul editorialului lui Iulian Chifu din ziarul Adevărul.

Editorialistul subliniază că Federația Rusă a propus, pentru începutul de secol 21, drept modalitate de angajare în conflict, războiul hibrid, iar în Republica Moldova, Rusia   desfășoară un  război informațional ce pare  să fi depășit jumătate din acces la nivelul populației.

Media rusă e în continuare dominantă, Republica Moldova fiind cea mai influențabilă, iar statele baltice sunt la coada unui clasament, puțin în spatele Georgiei. Capacitatea de influențare a televiziunilor ruse pe baza afinității lingvistice ruse, în special a minorităților din spațiul post-sovietic, creează o armă redutabilă care a fost contracarată doar prin interzicerea posturilor sau blocarea difuzării știrilor și programelor electorale pe aceste posturi. Aceasta e o soluție interimară în state cu democrație emergentă și fragilă, însă soluția nu poate dura, susține comentatorul politic.