Organizația cere un moratoriu pentru țările în curs de dezvoltare pentru a inversa această tendință în contextul în care crizele din ultimii 3 ani, începând cu pandemia de coronavirus și până la creșterea costului vieții, au scăzut veniturile a 75 de milioane de oameni sub pragul sărăciei extreme, de 2,15 dolari pe zi.

Cei care trebuie să trăiască cu mai puțin de 3,65 de dolari pe zi, considerați săraci, sunt cu 90 de milioane mai mulți, arată proiecțiile Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).

Țările care au reușit să investească în măsuri de protecție în ultimii trei ani au împiedicat sărăcirea unei părți din populație, a arătat într-un comunicat administratorul PNUD, Achim Steiner. El a adăugat însă că în țările cu datorii foarte mari există o corelație între îndatorare, cheltuielile sociale insuficiente și creșterea alarmantă a ratei sărăciei.

De aceea, PNUD solicită o „pauză” în plata datoriilor pentru țările care sunt nevoite să aleagă între aceste obligații și ajutoarele sociale. Banii acestor țări ar trebui redirecționați către măsuri sociale de contracarare a șocurilor economice.

PNUD apreciază că „soluția nu depășește posibilitățile sistemului multilateral”: pentru a scoate din sărăcie 165 de milioane de oameni ar fi necesare 14 miliarde de dolari pe an, adică doar 0,009% din totalul mondial al PIB în 2022 sau mai puțin de 4% din serviciul datoriei țărilor în curs de dezvoltare.

Dacă se iau în calcul și veniturile pierdute de cei aflați deja sub pragul sărăciei înaintea crizelor recente, costul atenuării crește la 107 miliarde de dolari anual, adică 0,065% din produsul intern brut sau aproximativ un sfert din serviciul datoriei.

Plata dobânzilor, un cost uriaș pentru țările sărace

Un alt raport al ONU, publicat miercuri, consemnează că aproximativ 3,3 miliarde de oameni trăiesc în țări care cheltuiesc mai mult pentru dobânzile datorate decât pentru educație sau sănătate. De asemenea, țările în curs de dezvoltare plătesc dobânzi mai mari, deși au un nivel de îndatorare mai scăzut, iar datoriile lor cresc mai rapid. 

Steiner a arătat că „există un cost uman al lipsei de acțiune privind restructurarea datoriilor suverane ale țărilor în curs de dezvoltare. Avem nevoie de noi mecanisme pentru anticiparea și absorbția șocurilor și pentru ca arhitectura financiară să funcționeze pentru cei mai vulnerabili”. 

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, care cere de multă vreme o reformă a instituțiilor financiare internaționale, a condamnat din nou săptămâna aceasta sistemul „învechit, care reflectă dinamicile coloniale din epoca în care a fost creat”. 

ONU avertizase încă din 2020 că pandemia de COVID-19 va adânci decalajul de sărăcie extremă în special în ceea ce privește femeile, însă crizele ulterioare provocate de repercusiunile economice ale începerii invaziei rusești în Ucraina și alți factori au agravat problemele.