Potrivit Direcției pentru Evidența Persoanelor, cele mai întâlnite prenume masculine sunt: Ioan – 447.697, Ionuț – 361.680, Ion – 336.421, Ionel – 134.570, apoi Nelu – 20.302, Ivan – 7.482, Jan – 4.491, Ionică – 4.460, Jean – 3.411 și Ioniță – 1.865. La femei, cele mai cunoscute nume de botez sunt: Ioana – 390.970, Ionela – 148.141, Oana – 72.012, Ionica – 19.241, Nela – 10.783, Ionelia – 6.785, Jana – 4.811, Ionuța – 582, Onuța – 134.

Tradiții

În Bucovina sunt puși brazi împodobiți la porțile celor care poartă acest nume, iar în Transilvania, cei care au numele Ion sunt botezați în râu.

Tradiția spune că, în dimineața zilei de Sfântul Ion, oamenii trebuie să se stropească cu agheasmă, pentru a fi feriți de boli în timpul anului.

De asemenea, tot conform tradiției populare, după Sfântul Ion „se botează gerul”, adică temperaturile încep să crească.

De Sfântul Ion, există obiceiul numit „Udatul Ionilor”. În Bucovina de exemplu, în trecut, se punea un brad împodobit la porțile tuturor celor care purtau numele de Ion, iar aceștia dădeau o petrecere.

În Transilvania, cei care purtau acest nume erau purtați prin sat până la râu, unde erau botezați.

Sfântul Ioan mai este numit și Înaintemergătorul, pentru că este cel care a anunțat venirea lui Hristos. Părinții lui sunt preotul Zaharia și Elisabeta, care erau rude cu părinții Fecioarei Maria, Ioachim și Ana. Arhanghelul Gavriil i-a vestit lui Zaharia că soția sa va naște un fiu la bătrânețe și se va chema Ioan. Zaharia nu a crezut acest lucru și a rămas mut până când Elisabeta a născut.

Sfântul Ioan „a trăit în vremea Împăratului Irod, care își repudiase nevasta și trăia în desfrâu cu soția fratelui său. Ioan îl mustră, iar Irodiada obține arestarea și chiar capul lui în schimbul unui dans pe care fiica ei, Salomeea, îl desemnează la sărbătoarea zilei de naștere a lui Irod. Nănașul lui Iisus este și patronul pruncilor pe care îi ajută să nu moară nebotezați. Sfântul Ion „botează” gerul, frigul se mai înmoaie. Sunt locuri unde tinerii colindă în noaptea de ajun. Iordănitorii stropesc cu apă oamenii.

Femeile merg la moașă cu plocon. Se spune că Sfântul Ion a fost păstor de capre. Nu văzuse niciodată chip de om. Când voia să se roage lui Dumnezeu sărea peste un butuc înainte și înapoi zicând: asta ție, Doamne, asta mie, Doamne. Niște oameni care s-au dus să-l vadă l-au îndrumat spre biserică. Acolo el i-a văzut pe credincioși purtându-și păcatele în spate ca pe niște snopi de paie. Vrând să fie ca ei, a luat în spate și el un snop, unul adevărat. Preotul a crezut că își bate joc și l-a dat afară.

Întors acasă, a început din nou să sară peste butuc. Și se spune că lui Dumnezeu îi erau mai plăcute rugăciunile lui decât ale celor care umblau în biserici…” (Irina Nicolau – „Ghidul sărbătorilor românești”).

Potrivit învățăturilor religioase, Ioan a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Iisus Hristos. Soția fratelui lui Irod a fost cea care a poruncit să i se taie capul lui Ioan Botezătorul, din ură, la un ospăț de ziua lui Irod.