Cel puțin declarativ, Guvernul lui Ludovic Orban pune accent atât pe evaluarea instituțiilor democratice din Moldova, cât și pe gradul de apropiere de UE, atunci când se referă la viitorul asistenței financiare, subliniază politologul.

În opinia lui, România optează pentru o strictețe maximă în operarea sprijinului financiar românesc, dar și cel european.

Politologul se referă la prima reuniune a Consiliului de Afaceri Externe al UE, de la intrare în funcție a noii Comisii Europene, la care diplomații români au evidențiat 4 principii pe care trebuie să se bazeze abordarea față de Moldova.

Primul principiu, scrie politolog, constă în „monitorizarea atentă și strictă” a gradului de îndeplinire a angajamentelor față de UE, dar înainte de toate a Acordului de Asociere.

Condiționarea asistenței financiare, laolaltă cu cea a sprijinului politic, în funcție de avansarea reformelor – reieșind din evidențe clare nu și declarații - reprezintă al doilea principiu listat de Dionis Cenușa.

Reorientarea asistenței către proiecte în interiorul Moldovei, dar destinate valorilor europene și interconectării cu UE, formează al treilea pilon al mecanismului de condiționalitate strictă, dedus de către politolog.

Potrivit observațiilor lui Dionis Cenușa, cel de-al patrulea principiu rezidă în menținerea unității și uniformității în abordările UE față de Moldova, ceea ce este totalmente contrar gesturilor guvernelor române trecute.

El consideră că niciunul din aceste principii nu a fost accentuat pe durata Guvernului Maiei Sandu, dar au intrat în circulația diplomatico-politică a relațiilor moldo-române după căderea acestuia. De asemenea, el argumentează că aceste principii implică pre-condițiile politice și reorientarea banilor de la autoritățile centrale către alte categorii de beneficiari.

Politologul punctează că Guvernele de la Chișinău nu mai pot miza pe lipsă de condiționalitate din partea României, care îmbrățișează în mod exhaustiv mecanismul de condiționalitate, activat de către UE în 2018 împotriva regimului oligarhic.

Astfel, poate spori eficacitatea presiunii exercitate de către instituțiile europene, iar în consecință opoziția și societatea civilă redevin parteneri majori în monitorizarea reformelor aflate pe agenda europeană, concluzionează politologul.