„Nesoluționarea dosarului transnistrean  ne-a costat foarte mult în termeni de imagine, în termeni de funcționalitate a statului timp de 30 de ani, a fost o piedică oarecum pentru noi în avansarea mai departe. Desigur, dacă nu exista acest dosar, dacă se reușea soluționarea lui pe cale diplomatică mai repede, poate până la escaladarea tensiunilor în 92, Republica Moldova desigur era în altă parte, în altă parte în plan economic, politic, geopolitic. Sunt foarte multe semne de întrebare în legătură cu conflictul propriu-zis, cu felul cum a decurs, cum s-a declanșat. Fiind deputat am propus să fie creată o comisie specială, care să elucideze anumite aspecte ale felului în care a decurs conflictul, anumite ordine care s-au dat, pentru că sunt foarte multe speculații despre felul în care a decurs conflictul, despre eventuale trădări, despre acțiuni care sunt foarte interpretabile la Dubăsari, la Bender. Este curios că până în momentul de față, felul în care a decurs acest conflict are încă multe pagini negre, pagini neclare”, a declarat Oleg Serebrian. 

Oleg Serebrean consideră că în comparație cu alte regiuni separatiste, conflictul din regiunea transnistreană a rămas unul înghețat. Dar, totuși, în regiune a avut loc o politică de deznaționalizare a populației vorbitoare de limbă română, susține vicepremierul pentru reintegrare.

„Ceea ce a urmat după 1992 este un conflict înghețat. Bineînțeles partea pozitivă este că nu s-a mai împușcat, că există comunicare, că oamenii mai pot circula, ne-am adaptat cumva la această stare de anormalitate. Nu e ceea ce avem în Georgia sau în Karabah, unde societățile sunt totalmente separate, adică practic nu există comunicare între regiunile separatiste  Abhazia și Osetia de Sud și restul Georgiei sau Karabah și restul Azerbaidjanului. În Republica Moldova acest fapt a fost evitat, după cum s-a evitat și o epurare etnică, nu putem spune că a avut o epurare etnică ca în cazul conflicte din zonă din Balcani sau Caucaz. Da, a avut loc altceva. Și aici, știu că acest lucru nu place celor de la Tiraspol, dar insist asupra faptului că în ultimii 30 de ani s-a produs o politică de deznaționalizare și asimilare a populației de limbă română din zona transnistreană. Lumea nu a fost forțată direct să plece, dar să învețe în limba rusă - un proces de asimilare mentală, psihologică, emoțională. Este vădit evident acest lucru. 30 de ani e o perioadă îndelungată, s-au produs mutații interesante la nivel de mentalitate de o parte și alta a Nistrului”, a menționat vicepremierul.