„Patrimoniul onomastic național la noi a fost terfelit, neglijat, pe de o parte și batjocorit, pe de altă parte. Astfel, avem jumătate dacă nu mai mulți dintre basarabeni cu nume de botez rusești… Oricât ar fi de duioase amintirile și sentimentele, sunt totodată o urmă clară a rusificării, a deznaționalizării și a lipsei noastre de voință, de caracter, de tărie și nu în ultimul rând de dragoste și răspundere față de valorile naționale. 

De asemenea, acceptarea patronimicului după modelul rusesc, spre deosebire, de baltici, musulmani, armeni, georgienii din fosta URSS, la noi a fost o catastrofă, a fost devastator. Fiind interzise formulele „domn și doamnă”, basarabenii aveau nevoie de o formulă care să arate că unul e mai deosebit decât altul. Șeful, de exemplu, era numit Alexandru Ivanovici, sau șefa - Maria Mihailovna. La fel s-au numit  profesorii și învățătorii la noi.

În perioada 1989-91 s-a întâmplat un miracol, cum lumea a trecut electrizată la alfabetul latin parcă sfidând greutățile, tot așa toți Fiodorii, Feghea, au devenit Tudor, Ivanii, Vanea s-au făcut Ion, toți Stiopa s-au făcut Ștefan”.