Aceste livrări s-au încheiat la sfârșitul anului 2024: la 31 decembrie au expirat acordurile trilaterale semnate în decembrie 2019 de guvernele Rusiei și Ucrainei și de Comisia Europeană, sub forma unor contracte între companiile ucrainene Naftogaz și Tso și gigantul rus Gazprom, scrie presa italiană, transmite HotNews. 

Reînnoirea lor era imposibilă. Nici Kievul, nici Bruxelles-ul nu au avut intenția de a semna reînnoirea acordului. „Au anunțat că nu vor reînnoi contractul – un lucru confirmat deja de președintele rus Vladimir Putin la jumătatea lunii decembrie -. Acum nu există niciun contract și este imposibil să semnezi unul în trei sau patru zile”.

În realitate nu există nicio problemă imediată: depozitul european este plin cu peste 74% (și peste 80% în Italia), așa că este suficient gaz pentru această iarnă.

Pentru unele țări sfârșitul importurilor de metan din Rusia este, în general, o problemă gestionabilă așa cum subliniază o analiză amplă publicată la începutul lunii decembrie de Institutul Oxford pentru Studii Energetice.

Ungaria continuă să fie un mare cumpărător de gaz rusesc pe care îl importă prin gazoductul Turkstream

Italia, de exemplu, a redus la minimum achizițiile de gaze din punctul de intrare Tarvisio, cel de la care sosesc livrările rusești, iar în ultimii ani și-a diversificat aprovizionarea datorită celor patru regazificatoare instalate pe coastele dintre Veneto, Toscana și Liguria, precum și prin creșterea achizițiilor prin conductele de gaz din Africa de Nord.

Ungaria, care nu are ieșire la mare și nu se poate dota cu regazificatoare, continuă să fie un mare cumpărător de gaz rusesc pe care îl importă prin gazoductul Turkstream, care traversează Turcia și trece prin Grecia, Bulgaria și Serbia, deci, nu ar trebui să aibă probleme.

Situația Cehiei este mai problematică, deoarece plănuia să folosească gazul rusesc care trebuia să intre în Europa prin Nord Stream ca alternativă la gazul rusesc importat prin rețeaua ucraineană: numai că acea conductă a fost aruncată în aer și acum Praga își intensifică achizițiile de metan nord-european, pe care îl importă din Germania.

Austria și Slovacia se află într-o poziție mai dezavantajată deoarece continuă să primească 60% și, respectiv, 70% din gazul necesar lor din Rusia, prin conducte ucrainene.

Premierul slovac Robert Fico s-a întâlnit cu Putin pentru a discuta eventuale rute alternative pentru achiziționarea de gaz rusesc

Duminică, premierul slovac Robert Fico a mers să se întâlnească cu Putin la Moscova pentru a discuta și despre eventuale rute alternative pentru achiziționarea de gaz rusesc. Fico, care din 2023, momentul alegerii sale a oprit ajutorul militar acordat Ucrainei, a spus că Putin și-a confirmat disponibilitatea de a furniza Slovaciei gaz rusesc, explicând totuși că acest lucru este „practic imposibil”.

Acesta este motivul pentru care Slovacia se numără printre țările care forțează cel mai mult din Europa pentru a găsi o soluție. Și Austria are același obiectiv, însă păstrează un profil mai scăzut și s-a organizat în ultimele luni, semnând o serie de contracte cu compania britanică BP, norvegiana Equinor și texana Cheniere.

Printre „victimele” acestei situații se numără și Ucraina. Țara invadată este destinată să-și piardă rolul de hub rusesc de gaze în Europa. Transportul metanului siberian a fost principala activitate a Tso, compania ucraineană a rețelei de gaze: lipsită de această sarcină, compania va trebui să demonteze o mare parte a rețelei și va fi necesar să se găsească un echilibru complicat între reducerea activității și continuitatea serviciului pentru populația ucraineană.

La final, pentru toată lumea există problema prețului. Gazul natural lichefiat este mai scump decât gazul transportat prin conducte. Mai puțin legată de contractele pe termen lung, piața gazelor naturale lichefiate este mai instabilă și supusă unor schimbări bruște.

Efectele concrete ale acestei tranziții sunt deja vizibile: deși și-a revenit după vara nebună a anului 2023, prețul contractelor futures TTF olandeze, prețul de referință pentru piața europeană a gazelor, rămâne cu mult peste prețurile de dinaintea invaziei: era între 20 și 25 de euro pe MWh, s-a stabilizat peste 30 și în ultimele zile, din cauza temerilor legate de efectul real al închiderii tranzitului din Ucraina, Ttf a a crescut din nou peste 45 de euro pe MWh, aproape de maximele anului, atinse la sfârșitul lunii noiembrie.