”Podul de Flori a rămas ca o amintire frumoasă. Deși toți apelează la acest termen, atunci când se construiește ceva se spune că e pod de programe, de proiecte, de studenți, de carte, e pod de toate felurile… dar se ironizează anume Podul de Flori. Adică ce fel de pod poate să fie pe un râu care este cu un pedigri negativ, însângerat încă? Adevărul este că există semnătura mea și semnătura fostului președinte al Ligii pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Victor Crăciun,  pe documentul oficial care a demarat această acțiune, dar au fost alții care au fost cu ideea. Acțiunea propriu-zisă a fost una care a uimit, eu cred, Europa și lumea întreagă pentru că pentru prima dată s-au deschis frontierele imperiului ceea ce nu s-a mai întâmplat de la constituirea lui niciodată. Asta a fost realizarea mare- au putut să se întâlnească familii care nu s-au mai văzut decenii la rând. Era ceva cutremurător. Noi eram cu o echipă la podul de la Albița, a fost improvizată o scenă, cu artiști, cu Sofia Vicoveanca, cu multe somități de dincolo de Prut. Din păcate cu nici un oficial român, si acesta a fost, de asemenea, un detaliu semnificativ. Eram cutremurați cum se strigau unul pe altul, rudele, neamurile, se întâlneau și plângeau. A fost ceva nemaipomenit. Asta este partea frumoasă și luminoasă pe care nu o poate lua nimeni de la această acțiune. Iar partea asta, să zicem persiflantă, că nu a avut o continuitate, că chipurile am fost trucați, jucați într-un fel, că în acest sens s-au dezumflat toate energiile și în loc să facem, să declarăm Unirea…. Cum să o declarăm atunci? La Podul de Flori? Este o absurditate ceea ce ni se spune. Sunt oameni care probabil sunt incompetenți și nu au idee ce înseamnă procesul politic. Nu aveam cum să continuăm… să rămânem și să distrugem sârma ghimpată, posturile de control? Este o absurditate totală. Uite, anume asta ar fi dus la conflicte și la reculul cu mulți ani înainte, și la compromiterea ideii de unire. Asta e ideea mea. Poate că eu greșesc.

Mulți zic că atunci, în anii aceia, a fost șansa, și la Podul de Flori și ceva mai târziu. Poate că am întârziat cu Declarația de Independență. După primele conflicte de la Dubăsari, eu aveam deja pregătit un proiect de Declarație de Independență. Atunci când era anunțat că vine Gorbaciov să împace spiritele, malul drept cu malul stâng al Nistrului. Ceea ce nu s-a întâmplat. Dumnealui s-a temut probabil de dezbateri cu partea asta agresivă a Tiraspolului și nu a venit. Și noi am întârziat. Față de Republicile Baltice a început o torpilare, o mișcare mai lentă a tuturor proceselor. Dar, repet încă o dată,  eu cred că noi am făcut față, în acea perioadă, evenimentelor. Altfel spus, problemele acestea unele dintre ele noi nu știam că sunt atât de grave, și atât de surmontabile”

În calitate de prim vicepreședinte al Parlamentului,  poetul Ion Hadârcă a fost cel care a propus proiectul de lege despre adoptarea imnului ”Deșteaptă-te române” drept imn al noului stat declarat Rep. Moldova.

”Înainte de a convoca propriu-zis ședința aceasta istorică de proclamare a Independenței, a fost convocată o Adunare Națională în Piața Marii Adunări Naționale și acolo s-a cântat imnul ”Deșteaptă-te române”. Patrioții noștri, liderii locali mă trăgeau de mânecă și îmi spuneau că trebuie, alături de independență, să votăm și imnul. După ce s-a votat (Independența n.r.), și cu elanul acesta am realizat un lucru istoric foarte important, eram unicul din prezidiul parlamentului ca prim vicepreședinte, care aveam dreptul să intervin fără a mă înscrie la cuvânt. Să intervin în orice situație. Și imediat după ce s-a anunțat rezultatul votului pentru Independență, mi-am luat inima în dinți și călcându-l pe picior pe regretatul președinte Alexandru Moșanu: - Dați-mi cuvântul!

Dumnealui s-a uitat așa nedumerit, ce pot să mai spun după Independență? Dar, odată ce am insistat a spus că are cuvântul prim vicepreședintele Ion Hadârcă să ne comunice ceva.

Eu improvizasem ceva  pe o foaie atunci care a devenit apoi legea: ”În virtutea faptului că este imnul cântat de către toți participanții la Mișcare de Renaștere Națională, la marile adunări, la mitingurile noastre, cu ele am promovat deșteptarea, există chiar un spirit al deșteptării neamului care trebuie să fie exprimat prin imnul național. Nu poate să existe un stat independent fără imnul său” A fost argumentul forte. Am suspus la vot și s-a votat ”(…)

Eu am reușit să extrag din stenograma acestei ședințe istorice festive, episoadele acestea și am păstrat, dar oficialii, cei care au știut ce și unde să sape au distrus aceste momente din stenogramă. Au făcut  tot posibilul să șteargă acest episod anume despre imnul ”Deșteapta-te române”

Partea I-a a interviului cu poetul Ion Hadârcă poate fi ascultată aici:

https://radiochisinau.md/oamenii-cetatii-poetul-ion-hadarca-primul-presedinte-al-frontului-popular-si-semnatar-al-declaratiei-de-independenta-noi-consideram-ca-alta-cale-decat-reunirea-nu-exista-altfel-vom-disparea-ca-fiinta-nationala-daca-nu-vom-reveni-la-matricea-noastra---161087.html