Nicolae Dabija a condus săptămânalul ”Literatura și Arta” din 1986, iar publicația a jucat un rol important în declanșarea Mișcării de Eliberare Națională. Un ziar care nu doar a relatat evenimentele și opiniile din acei ani dar care a făcut istorie.

„Atunci când s-a început a vorbi despre limba română, despre poporul român, despre cultura românească, despre literatura română, cei de la putere s-au speriat. Cuvântul „român” era tabu. După 1944, pentru cuvântul „român” erai trimis în Siberia.  În Codul Penal art. 71 era spus că dacă te declari român, înseamnă că ești naționalist și urmează să fii pedepsi, adică trimis în Siberia… Avem aceleași dureri, nu se schimbă nimic. Probabil că aceste dureri au fost întotdeauna ale neamului nostru, pentru că atunci când citesc publicistica lui Mihai Eminescu am impresia că este scrisă astăzi. Aceleași probleme pe care le semnala Mihai Eminescu sunt și astăzi. Am scris zece mii de articole de educație națională, aș vrea ca peste 25 de ani toate articolele mele să nu mai fie valabile din punct de vedere al tematicii, dar, din păcate, tematica rămâne actuală, pentru că am bătut pasul pe loc, nu ne-am mișcat deloc înainte.  Dacă nu vom fi împreună cu România, noi vom dispărea ca așchie de neam pe această palmă de pământ, pentru că sunt amenințate ființa și identitatea noastră națională. Putem găsi motive că vrem să fim stat independent, dar eu cred că nu poate exista un stat sărac, de aceeași limbă, aceeași istorie, lângă o țară emancipată. România la ora actuală este o țară emancipată, o țară europeană. Fără neamul nostru nu vom  putea supraviețui. Și Dumnezeu se bucură când frații sunt împreună. Iar noi trebuie să fim împreună”.