Lupta și curajul sunt, probabil, cuvintele care o definesc...  Eleonora Cercavschi este directoarea Liceului ”Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol, ”refugiat” în localitatea Doroțcaia – una din cele opt școli cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană persecutate de regimul de la Tiraspol. Curajul l-a moștenit de la părinți și bunei, trecuți prin calvarul deportărilor, mărturisește.

 „Părinții și bunicii mei au fost deportați în 1941, în primul val. Au trecut prin niște chinuri nemaipomenite. Întotdeauna s-a confruntat în capul meu ceea ce mi se spunea acasă cu informația venită din mass-media sovietică, inclusiv de la școală. Adevărul a câștigat însă în mine, în conștiința mea. Eu, ca și cadru didactic, mi-am făcut doar datoria, ceea ce trebuie să facă orice cetățean: să-și apere țara, să-și apere limba. Cadrul didactic este acela care formează… Dacă un medic poate să greșească și să sufere un pacient, un cadru didactic poate să distrugă generații. Și suntem martorii a ceea ce se întâmplă în regiunea transnistreană. O tânără generație, care are deja peste 30 de ani, care nu își cunoaște limba”.

Este născută în Bucovina, regiunea Cernăuți, dar soarta a făcut să ajungă în stânga Nistrului unde de 30 de ani Eleonora Cercavschi este directoarea Liceului ”Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol. Acum 20 de ani, elevii și profesorii instituției au fost forțați de așa numitele autorități transnistrene să părăsească clădirea în care studiau și să se refugieze în localitatea Doroțcaia, aflată sub controlul Chișinăului.

„Așa a fost să fie. Trebuia să mai fie o școală românească în regiunea transnistreană. Dumnezeu întotdeauna știe unde să te așeze, unde este locul fiecăruia în viață. Așa mi-a fost destinul. Mă mândresc că nu am cedat în fața dușmanului și am avut puteri să îi înving, pentru că este o victorie ceea ce am realizat noi acolo.”

Cel mai greu în acești 30 de ani de luptă cu regimul pro-rus de la Tiraspol a fost însă să accepte trădarea din partea guvernărilor de la Chișinău.

„Începând din 1997 și până anul trecut am avut la Chișinău guverne ostile acestor școli. Am fost loviți din două părți. Loviturile din dreapta Nistrului mai mult au durut și continuă să doară.

Să știți că cei din Tiraspol nimic nu au făcut fără să fie coordonat de Chișinău. Devastările din 2004 asupra școlilor după care au fost primiți și au putut să zboare liber prin aeroportul din Chișinău. S-au simțit în apele lor.

Deci în anul 1992, după război, noi acolo am rămas singuri în fața acestor bandiți. A plecat Procuratura, a plecat Poliția, au plecat militarii și am rămas noi, o mână de oameni cu câteva sute de copii în spate fiind nevoiți să apărăm țara, Rep. Moldova”

Propaganda rusă și anti-Rep. Moldova s-a intensificat și mai mult odată cu declanșarea de către Kremlin a războiului de agresiune împotriva Ucrainei, constată Eleonora Cercavschi, potrivit căreia Rusia a demonstrat ”că are putere de a lupta doar cu copiii și bătrânii”:

„La 24 februarie m-am trezit dimineața, la ora 4 și ceva, de la bubuituri și mi-am dat seama că a început războiul. Fiecare om s-a născut cu frică, este și normal. Să spun că nu mi-a fost frică? Sau să spun că nu mi-a fost frică atunci când mi-au pus cătușele pe mâini și m-au aruncat în închisoarea din Tiraspol? E clar că mi-a fost.

Cât privește propaganda, ea are efecte în stânga Nistrului. Acolo auzi zi și noapte, mai recent, de exemplu, că Rep. Moldova fură gazul Transnistriei. Nu putem veni la școală, nu putem munci pentru că Rep. Moldova ne fură gazul. Cine are ceva în cap își poate da seama că Rep. Moldova nu poate să fure gazul pentru că nu îl are. Dar pentru populația simplă are efect. Lupta se duce acolo pentru oamenii dezinformați care cred în radioul și televiziunea locală ca orbii. Toată această propagandă influențează și asupra tinerilor, inclusiv asupra elevilor noștri. Noi foarte bine simțim acest lucru. Da, ne străduim să îi informăm cât de cât corect, dar să auzi zi și noapte una și aceeași, creierul începe să accepte această informație”

Eleonora Cercavschi a evidențiat și o serie de probleme cu care se confruntă în prezent mai multe instituții cu predare în limba română din stânga Nistrului se confruntă și pe care speră că autoritățile de la Chișinău le vor rezolva în regim de urgență:

”Pentru anul 2023 avem finanțare pentru transportarea copiilor doar pentru câteva luni. În același timp școala din Tiraspol (Liceul ”Lucian Blaga” n.r.) transportă 60 de copii din Slobozia într-un microbuz cu doar 19 locuri.”