În țări precum Uganda, Burundi sau Rwanda se estimează că există un consum de 450 kg pe an pe cap de locuitor, cel mai mare din lume. Ugandezii folosesc același cuvânt “matooke” pentru a descrie și banana, și mâncarea, notează Rador.

Banema, banan, platano

Deși se crede că sunt originare din sud-estul Asiei, bananele își datorează numele termenului de “banema”, întâlnit în Guineea. Cultivarea acestui fruct a început înaintea orezului și primele indicii duc spre zona insulei Papua.
Cea mai veche dovadă scrisă a existenței bananelor a fost găsită în niște scrieri budiste numite Prakrit din secolul 6 î.Hr. Mențiuni au existat și în alte scrieri antice hinduse, chinezești, islamice, grecești sau romane.
Pe vremea aceea, însă, fructele erau roșii și nu se cunoșteau prea multe lucruri despre ele. Soiurile variate și dulci de astăzi sunt un hibrid descoperit în 1836 de Jean Francois Poujot pe plantația sa din Jamaica. Termenul spaniol de “platano”, sub care mai sunt cunoscute bananele, vine de la asemănarea dintre planta care le produce și o specie de copac numită platan. În arabă, cuvântul “banan” însemană “deget”, ceea ce indică faptul că pe acea vreme exista soiul cu fructe mai mici.

De la Alexandru cel Mare la United Fruit

În anul 327 î.Hr, Alexandru cel Mare și armatele sale au descoperit bananele în timpul unei campanii din Asia și au adus delicioasele fructe în lumea vestică, mai precis în zona Mediteranei. Mai apoi, cuceritorii islamici le-au adus în Palestina și Madagascar.
Bananele au călătorit apoi, în secolul 15, cu navigatorii portughezi din Vestul Africii până în Europa. În 1482, au fost duse de exploratorii portughezi în arhipeleagul Canarelor. În cele din urmă, tot conchistadorii le-au purtat până în Lumea Nouă și în Caraibe.
China a fost însă prima țară care le-a cultivat în mod sistematic și organizat. Dovezi ale cultivării bananelor au fost găsite și în Imperiul Roman, medicul împăratului Octavian Augustus fiind cel care a încurajat acest lucru.
În 1870, bananele au fost aduse din Jamaica în America de Nord, devenind un fruct foarte popular și, de acum, accesibil datorită dezvoltării rețelelor feroviare. Negustorii americani și europeni au descoperit imediat potențialul comercial al fructelor și au început să investească în crearea de plantații în America de Sud. Compania United Fruit a fost una din primele mari firme producătoare.
Astăzi, bananele sunt fructele cele mai căutate și cele mai accesibile iar cultivarea lor are un rol crucial pentru economiile țărilor în curs de dezvoltare. Beneficiile lor pentru sănătate sunt deja cunoscute: previn anemia, constipația, depresia, arsurile gastrice, stresul, ulcerele și sunt “hrană pentru creier”. În unele culturi asiatice sunt considerate chiar alimente holistice, cu puteri vindecătoare.
Nu există nici un motiv pentru care să credem că am mai putea trăi fără ele. În anul 2014, recolta de banane a lumii era estimată la valoarea de 31,4 miliarde de euro, fiind indispensabilă pentru hrana a mai bine de 400 de milioane de persoane.

Un fruct aflat în pericol

Specialiștii avertizează însă că, la ora actuală, întreaga recoltă de banane a lumii se află în pragul unui “dezastru” din cauza unei ciuperci imune la pesticide, Black Sigatoka. Semnalul de alarmă a fost tras după ce recent ciuperca a început să afecteze plantații din Mozambic și din Iordania, după ce a distrus recoltele din sud-estul Asiei. Experții spun că este posibil ca ciuperca să fi ajuns deja într-una dintre cele mai importante regiuni din America de Sud unde ar putea să distrugă vaste plantații de banane din varietatea Cavendish. Acest tip de banane reprezintă 95% din totalul bananelor exportate.