Și anume: 1) cetățenii Republicii Moldova nu vor îngheța la iarnă, indiferent de politica Gazpromului; 2) Chișinăul va cere ajutor de la București în cazul unei amenințări militare de dincolo de Nistru. Editorialistul observă că relațiile dintre Chișinău și București sunt urmărite cu gelozie la Moscova și se pare că au surprins în mod neplăcut Kremlinul. Dmitri Medvedev, care îndeplinește, temporar sau permanent, funcțiile lui Jirinovki, vede în acțiunile politicienilor români intenții de „absorbție” a Republicii Moldova și de creare a unei „noi Românii Mari”, intenții care la Bruxelles ar fi trecute cu vederea. La Tiraspol se consideră că reunificarea Republicii Moldova cu România a și avut loc de facto, rămânând să fie efectuate niște „formalități finale”.

Nicolae Negru subliniază că rezistând în fața agresiunii ruse, Ucraina pune bazele unei noi realități geopolitice. E pentru prima dată în istoria modernă când relațiile româno-române de pe malul drept și stâng al Prutului încep să nu mai depindă de hatârul Rusiei și există premisele să nu mai depindă niciodată. Adevăratele relații dintre noi și noi, vorba lui Serafim Saka, le vom vedea de acum înainte, conchide publicistul de la Ziarul Național.

Vitalie Ciobanu în articolul său din DW remarcă faptul că riscurile de securitate au forțat Republica Moldova să iasă din ambiguitatea limbajului diplomatic, din perifraze, metafore și învăluiri retorice. Întâlnirea de vineri, 29 iulie, de la București, a președinților României și Republicii Moldova, a instituit noua paradigmă a „vorbirii directe”. Dacă cei doi șefi de stat au vorbit în fața ziariștilor despre pericolul blocajului energetic, politic și chiar al unei agresiuni militare împotriva Republicii Moldova, Vitalie Ciobanu presupune  că în convorbirile tête-à-tête au fost mult mai tranșanți. Obligația unor oameni de stat responsabili,  e să fie pregătiți pentru orice evoluție a evenimentelor și în opinia publicistului, tragedia ucraineană impune niște decizii rapide și neconvenționale pentru apărarea Moldovei. În 1992, Moldova era singură în fața monstrului de la Răsărit și a trebuit să accepte condițiile umilitoare dictate de Kremlin pentru ca armele să amuțească. Azi, după 30 de ani, cu același pericol în față, sperăm că ceva fundamental s-a schimbat. În noi și în atitudinea celor pe care mizăm, comentează Vitalie Ciobanu.

Noul statut internațional al Republicii Moldova de stat candidat la Uniunea Europeană impune elaborarea și adoptarea unei strategii naționale care să asigure într-un orizont clar de timp îndeplinirea obiectivului major de pregătire pentru aderare la marea familie europeană, scrie Gheorghe Cojocaru în editorialul său  pentru Europa Liberă. Autorul subliniază că și războiul din Ucraina, și recesiunea economică la nivel mondial sunt factorii de natură externă care pun în dificultate eforturile Guvernului de redresare social-economică și, în contextul disputelor energetice de astăzi între Rusia și Uniunea Europeană, este de presupus că vor afecta și mai mult viața oamenilor. Autorul observă că tema protestelor care s-ar pregăti sau a unor lovituri care vor urma în toamnă este una recurentă în mass media. Este evident că există motive pentru nemulțumirile oamenilor. Ele cresc exponențial odată cu creșterea prețurilor, însă, chiar dacă prețurile, la benzină sau motorină, de exemplu, încep să scadă, nemulțumirea oamenilor de actuala guvernare, după cum arată sondajele de opinie, rămâne la cote alarmante. Toamna, după cum se știe, se numără bobocii, iar numărătorii opoziției și ai puterii, cu certitudine, nu vor ajunge nici atunci la un numitor comun, scrie Gheorghe Cojocaru.