Doamna Vițu, bun găsit la podcastul ,,Noi și Europa’’.

Bine v-am găsit.

Aveți o misiune complicată acum la Consiliul Audiovizualului, în special din cauza Războiului din Ucraina, care, iată, se răsfrânge și asupra presei din Republica Moldova. Mulți dintre noi, ca jurnaliști, am simțit cumva această perioadă ca fiind foarte tensionată. Am muncit și continuăm să muncim, aproape la minut uneori, cu actualizări. Îmi imaginez că e complicat și pentru dumneavoastră, și colegii dumneavoastră, care monitorizează această situație. Dar, în timp ce cei mulți dintre noi încercăm să ne facem munca bine, există și instituții media din Republica Moldova care au încălcat de mai multe ori legislația. S-a vorbit despre acest război din Ucraina sau a fost prezentată o imagine distorsionată a agresiunii militare a Federației Ruse în țara vecină. Câteva posturi au fost și amendate. Doamnă Vițu, spuneți-ne, aceste amenzi pe care le-a aplicat Consiliul Audiovizualului, aceste avertizări pe care le-ați făcut publice, au schimbat cumva situația editorială de la acele posturi de televiziune?

Într-o anumită măsură au schimbat, pentru că noi am făcut monitorizări și înainte să înceapă războiul. Noi am monitorizat, de exemplu, perioada 11-15 februarie, inițial. Am trecut prin sita monitorizării cinci posturi care erau în top 5 în studiile de audiență. După care am adăugat un al șaselea post din Federația Rusă sau care are, preponderent, retransmisiuni din Federația Rusă. Un alt val de monitorizări a ținut de perioada 21-22 februarie, când a fost pus pe post și difuzat discursul președintelui Federației Ruse la anumite posturi, fără context, fără analiști, fără ca să fie echilibrat, cumva, cu alte opinii.

Abia când a venit al treilea val de monitorizări, deja vizând primele zile de război, noi am remarcat anumite schimbări. Aceste schimbări au constat în faptul că trei posturi au renunțat la retransmisiunile din Federația Rusă. Deci din prima zi de război au renunțat să mai retransmită și s-au rezumat la conținuturile locale. Nu știu în ce măsură putem noi că spunem că, da, e legat doar de monitorizări sau că a fost și decizia lor editorială această prudență, pe care noi am numit-o o prudență editorială. Dar, iată, această schimbare a avut loc. Noi în acel moment am constatat că există o astfel de decizie. Abia pe 2 martie, prin decizia CSE, astfel de conținuturi au fost suspendate. Deci, o situație era deja pe piața audiovizualului cam de o săptămână de zile. Ăsta e un lucru pe care noi l-am remarcat.

Acum, revenind la amenzi, pentru că lumea e nedumerită și împărtășim această nedumerire, oamenii chiar sunt nedumeriți. De ce se merge la avertizări și la amenzi și nu la măsuri mai drastice? Aici se impune o precizare. Decizia CSE a Comisiei pentru Situații Excepționale din 2 martie vizează conținuturile retransmise. Deci, se suspendă retransmiterea programelor din țări care nu au ratificat Convenția Europeană privind Televiziunea Transfrontalieră. Anumite programe, talk-show-uri de analiză, au fost produse în țări care nu au ratificat această convenție, aceste conținuturi nu pot fi retransmise în Republica Moldova. Iarăși, cu excepția filmelor și emisiunilor de divertisment, dar care nu au un conținut militar. Iar în ceea ce privește conținuturile locale, programele de știri produse de posturile noastre care au licență de la CA și care sunt posturi din Republica Moldova, aici în continuare rămâne valabil Codul pentru Servicii Audiovizuale. Iar acest cod stabilește cum anume CA-ul poate să reglementeze. Deci, dacă s-a stabilit încălcarea pentru prima dată și nu este una serioasă, atunci trebuie să începi cu o avertizare.

Am avut o astfel de situație la ultima ședință, când am dat cinci avertizări radioului HitFM și cinci avertizări radioului Alla pentru conținuturile preluate de la Sputnik Moldova,  perioada 24-27 februarie, deci iarăși primele trei zile de război, pentru reflectare unilaterală, cu etichetări și multiple încălcări. De ce am dat avertizări? Pentru că ei nu au fost monitorizați până atunci, nefiind monitorizați, noi am început de la 0 în privința acestor furnizori. Alți furnizori, care au mai fost monitorizați și s-au stabilit la ei încălcări pe art.13, un anume aliniat care ține de buna credință, de acuratețe, de echilibru de opinie,  acolo deja se poate trece la o a doua treaptă. Deci articolul este astfel construit încât trebuie să mergi pe trepte, sunt sancțiuni graduale. Trebuie să ții cont, în primul rând, de postul respectiv: dacă este unul național sau local; de impactul pe care îl poate avea, dacă a fost doar o știre sau dacă a fost o emisiune de o oră. Una este să dai, în cazul NTV, o emisiune de peste 50 minute care a abundat de tehnici de manipulare și încălcare și alta este o știre care nu a fost echilibrată cu o a doua sursă. Deci trebuie să ținem cont și de gravitate și la câtă lume a putut să ajungă această știre care a încălcat codul, dacă este sau nu la prima încălcare. Așa începem cu avertizările. După care cu amendă de la 5000 la 10000 lei, 10000-15000 lei, după care se poate ajunge, eventual, la suspendare. Suspendarea înseamnă că noi, în decizie, trebuie să spunem pe ce perioadă se suspendă, în ce fel încălcarea poate fi remediată. Dacă, după suspendare, constatăm că se insistă pe încălcări, abia atunci putem ajunge la revocare.

Am înțeles, e o etapă lungă pe care trebuie să o parcurgeți. Legea le oferă acestor furnizori de servicii media mai multe șanse să își facă munca într-un mod corect și reponsabil.

Așa a fost conceput codul. Indiferent de ce fel de CA avem, un CA de bună credință sau un CA la cheremul unor interese, acest CA să nu poată să comită abuzuri. Imaginați-vă dacă am avea două sau trei trepte: asta ar însemna că ai dat astăzi o amendă, a doua oară o amendă și din a treia încercare ai închis un post. Pentru un CA de rea credință, asta ar însemna că noi riscăm ca țară să ne pomenim cu închiderea unor voci care sunt incomode unor puteri. Acest cod transpune directiva UE, nu am inventat noi  acest tip de sancțiuni și acest articol. Este, de fapt, o preluare de practici din Uniunea Europeană, din directiva UE care spune foarte clar: sancțiunile nu sunt neapărat ca să pedepsească, dar ca să te aducă într-un câmp legal, să te facă să respecți legea. Are și un rol de educație, dacă vreți: iată de ce există aceste trepte și etape pe care trebuie să le trecem. Altminteri, să sari peste o etapă, să treci peste una, ar însemna să încalci procedura și legislația.

Doamnă Vițu, în această perioadă, când ați urmărit buletinele informative produse în Republica Moldova, nu retransmise, ce încălcări ați observat dumneavoastră? Mă refer la întreaga echipă a Consiliului Audiovizualului.

În primul rând, cea mai răspândită este lipsa de echilibru cu a doua opinie sau când declarațiile nu se echilibrează cu acuzațiile făcute din prima sursă. Cea mai des întâlnită încălcare este scoaterea din context. O încălcare mai concertată pe care am văzut-o este omiterea, când nu le spunem oamenilor ce se întâmplă. Le spunem că avem refugiați în țară, dar nu le spunem de ce avem acești refugiați. Le spunem situația din Ucraina, dar nu le spunem în ce constă situația din Ucraina. Le spunem că există o criză în Ucraina, dar nu e clar ce e cu criza aceasta, cine a provocat-o și tot așa. Deci, omisiune, dezechilibru, dar avem și propagare de anumite narrative, cum ar fi cele legate de armele biologice, care nu sunt probate. Unii furnizori au și fost amendați pentru această informație neprobată. Acum avem alți doi furnizori care sunt în monitorizare exact pentru un astfel de subiect, legat de o știre ce ține de un astfel de subiect. Sunt diferite tipuri, dar meteahna cea mai mare este că la unele posturi, dacă ai sta să asculți, nu prea îți vei da seama, fiind consumator, ce se întâmplă de fapt.

Aici vreau să vă întreb ceva. Doamnă Vițu, noi am auzit aceste narrative, câteodată, să recunoaștem, păreau rupte din niște filme SF. Întrebarea este de ce oamenii sunt, totuși, atât de creduli privind aceste știri și de ce este atât de ușor să perceapă aceste lucruri care sunt false, drept o realitate?

Aici este clar că răspunsul este mai ramificat. Fostul premier britanic, Churchill, a spus-o cel mai bine: o minciună spusă de mai multe ori devine adevăr sau este percepută ca adevăr. Să nu uităm că nu doar televiziunile din Republica Moldova sunt sursă de dezinformare. Online-ul acum bate TV-urile, de când TV-urile cad și sub incidența dispoziției CSE, de când aceste conținuturi nu mai pot fi retransmise, avem o sursă foarte mare de fake-uri în online și în rețelele sociale. Haideți să nu uităm că până nu demult am avut și situații în care fake-urile și dezinformarea erau propagate la cel mai înalt nivel al politicului din Republica Moldova.

De biserică tac. Avem și acum o sesizare la CA pe cazul unui furnizor regional care, practic, a fost platformă pentru un preot care, în mod deschis, susținea intervenția Federației Ruse. Îți pui întrebarea: de ce un post de televiziune nu trece cumva prin sită și pur și simplu devine tribună? Până la urmă furnizorul poartă răspundere pentru ce este difuzat pe post. Dacă, în emisie directă, înțelegi că lucrurile nu sunt așa: atunci trebuie să intervii și să oprești emisia ori să faci cel puțin un disclaimer (apelul la violență, la război nu poate fi tolerat de postul nostru și tot așa). Când ai o școală în care gândirea critică abia se înfiripă, noi avem aceste cursuri de educație mediatică sau curriculum-ul deja ține cont de gândirea critică și se schimbă un pic modul în care copiii sunt instruiți și educați. Lucrurile acestea dau roade în timp, nu se întâmplă peste noapte.

Exact ca și cu sancțiunile pe care le dăm noi. Astea sunt menite să producă efecte în timp. Pentru o formulă rapidă, nu avem cum să livrăm de pe azi pe mâine. Eu nu vreau să zic că televiziunea nu a avut un rol, clar că a zombat și clar că a manipulat). Nu e din păcate doar televiziunea factorul care îi face pe oameni creduli. Mă tem că, pentru o bătrânică din sat, preotul și ce i-a spus preotul, dacă preotul îi spune că un anumit politician este trimis de Dumnezeu și trebuie să-l alegem, mă refer la cazul Republicii Moldova, am avut astfel de campanii electorale, e clar că persoana din sat va crede preotul, în loc să creadă un reportaj făcut bine, cu două, trei, patru surse.

Da, așa-zișii lideri de opinie locali, cred că asta s-a repetat și la cele mai recente alegeri, când tot de la biserică oamenilor li se spunea că nu poți să alegi o femeie președinte. În timp ce în localitățile, să zicem, mai îndepărtate din Republica Moldova, poate nu doar televiziunile sunt cele care promovează falsuri. Unele televiziuni, ca să fim mai exacți, nu doar așa-zișii lideri neformali locali, mai avem și internetul, online-ul, cum spuneați dumneavoastră. Slavă Domnului, e bun în Moldova, doar că avem și foarte multe portaluri care răspândesc știri false. Se întâmplă chiar să nu știm cine se află în spatele acestor portaluri de știri. Doamnă Vițu, ce putem noi să facem, ce puteți dumneavoastră să faceți în acest context, pentru că știm că nu există încă reglementări pentru mass-media online?

Ele nu există nici măcar la nivel european. Codul nostru, al Serviciilor Media Audiovizuale, ține de TV și radio, prin urmare CA-ul acum nu este instituția care reglementează online-ul în Republica Moldova. Noi vedem o oportunitate să începem să reglementăm site-urile televiziunilor și ale posturilor radio care au licență de la noi, pentru că aici am putea să spunem că site-urile sunt servicii nelineare. Linear este TV-ul și radio-ul, nelineare ar fi site-urile. Asta, iarăși, nu acoperă deloc online-ul, iar rețelele sociale cu atât mai mult. Un prim pas, pe care l-ați și menționat și cu care sunt absolut de acord, este această transparență a proprietății mass-media. Cel puțin să știm cine stă în spate, fie că este integrator, agregator de știri, platformă. Sunt mai multe tipuri de site-uri, în cazul celor care adună și încropesc buletine de știri, alții care fură de peste tot și se bucură de foarte multe vizualizări.

Cred că acolo trebuie, cu siguranță, să facem lumină. Din câte cunosc, un set de amendamente la legislație e acum practic finalizat. Urmează să fie înregistrat ca inițiativă legislativă, cred că va fi în decurs de câteva săptămâni și iată acolo o anumită intervenție, sunt și pentru a asigura această transparență a proprietarilor site-urilor online. Haideți să începem cu acest lucru, pentru că cel puțin haideți să-i responsabilizăm pentru știrile false. Dacă vor distribui fake-uri, vor distribui informații care incită la ură, la violență, cel puțin să știm pe cine putem trage la răspundere și poate acest lucru, faptul că vor deveni de găsit, poate acest lucru un pic îi va tempera pe acești proprietari să mai răspândească, că vor ști că iată de acum încolo pot scăpa de responsabilitate pentru acțiunile lor.

Și nu te mai poți ascunde atât de ușor după...

După un email sau după un număr de telefon, care nici unul nici altul nu sunt de fapt corecte și sunt indicate doar așa de ochii lumii.

Sau unele portaluri care nici măcar nu au această rubrică de contact, nu se mai găsesc cine ar fi.

Exact. Ceea ce am făcut noi acum, ne-am asigurat că prevederile privind transparența proprietății sunt respectate, pentru că potrivit Codului trebuie să fie indicate pe site-urile tuturor, iarăși posturilor de radio, trebuie să fie indicată și adresa exactă ca să știm unde este adresa juridică, fizică, juridică, dar să poți găsi redacția, cine este proprietarul, cine administrator. La fel acum analizăm toate rapoartele anuale, pentru că odată în an ei sunt obligați să ne dea rapoartele anuale, furnizorii și distribuitorii, de altfel. Acum analizăm iar formularul, are și un compartiment care ține de transparența proprietății, de sursele de finanțare. Ei să știți că am primit foarte multe lucruri interesante. De exemplu, avem câțiva furnizori care la surse de finanțare, în loc să spună că au primit, nu știu, fie publicitate, fie donație, fie granturi, fie altceva, au scris că este secret comercial sau că este confidențial, și nu au vrut să ne spună de unde au finanțare. Și aici urmează să vedem cum putem interveni, putem să-i obligăm, sunt ei obligați să ne spună sau nu sunt obligați pentru că s-a schimbat noțiunea de secret comercial. Și dacă nu mai poți folosi neapărat ca să nu ofere informații autorităților, deci nu mai poți folosi această noțiune de secret comercial.

Avem alte posturi care și au spus cine sunt beneficiarii finali și sunt persoane cunoscute publicului, unele care au plecat din țară, unele care sunt în țară afiliate unor partide. Dar iată prin această transparență a proprietății cel puțin persoana când consumă o știre să știe cine stă în spatele acestei redacții. Și atunci când tu știi că mie-mi este servită această pastilă, dar de fapt în spatele acestei instituții este persoana X sau Y. Este deja alegerea mea conștientă să cred sau să nu cred. Nimeni nu interzice să crezi sau să susții acel post sau furnizor.

Dacă, mă rog, așa vezi tu lucrurile e clar, dar cel puțin un om să cunoască cine stă în spate. Noi avem ,de exemplu, putem să vedem tot felul de practici în Statele Unite ale Americii, această susținere pe față a unui candidat în campania electorală, când anumite ziare susțin sau chiar unele televiziuni spun că da, noi susținem partidul X sau candidatul, dar acolo o fac echipele editoriale. Este bordul editorial, nu este redacția de știri care oricum se prezumă că trebuie să prezinte corect și să dea cel puțin și toate punctele și tot așa. E o practică, dar este o practică când, iarăși, oamenii aleg, oamenii cunosc, acest bord editorial nu spune că l-am ales și gata,i pentru că îmi place, el vine cu argumente. Veți citi prin Washington Post și Wall Street Journal, veți citi editoriale făcute iarăși de o echipă în care intră, avem și economiști și profesori de drept, care explică foarte clar de ce anumite politici sunt bune sau vor fi bune pentru țară, de ce nu sunt de acord cu anumite politici. Dar, bine, mai avem până la acea practică. Haideți noi cel puțin să informăm oamenii despre cine stă în spate, ca oamenii să poată în mod conștient să consume acea informație.

Domna Vițu, aș vrea să ne oprim un pic și la piața de publicitate. Aș vrea să vă întreb dacă din discuțiile dumneavoastră cu furnizorii de servicii media, aceștia au spus că acum piața de publicitate a fost cumva influențată de războiul din Ucraina? Ce riscuri există pentru acești furnizori, poate pentru mulți dintre ei care trăiau mai mult din banii oferiți din publicitate?

La modul ideal ar trebui toată lumea să trăiască pe cât mai mulți bani din publicitate, pentru că asta înseamnă o adevărată independență economică și atunci când ai independență economică, tot mai bine stai și pe independența editorială. Deci noi ne dorim ca presa să consume sau furnizorii de servicii media să consume cât mai multă publicitate. Dar semnalele pe care le primim noi sunt că unele companii mari internaționale s-au retras, pentru că nu vor ca brandul lor, conceptul ăsta de siguranță a brandului, nu vor ca brandul să fie imaginea instituției, să nu fie cumva afiliată la război. Și atunci s-au retras de la posturile care acum preponderent reflectă războiul.

Aici este o nedumerire, pentru că ei cumva au rămas, cel puțin, iarăși din ce am văzut chiar și ieri sau din discuțiile recente la anumite posturi de televiziune, e că s-au retras de la posturile care reflectă războiul preponderent acum, ca politică editorială, dar au rămas să dea publicitate la posturi, de exemplu, din Federația Rusă. Pentru că alea, după cum ziceam, acum dau doar filme, concerte, un conținut mai relaxant să spun așa și în știrile lor locale nu prea au foarte multe, deci vă zic cumva războiul parcă este, parcă nu este la ei în știri. Iată, da, e o situație după mine, care cel puțin trezește nedumeriri și e destul de gravă, pentru că, într-adevăr, când se retrag câțiva jucători mari de pe o piață foarte mică de publicitate cum este Republica Moldova, asta poate crea niște mișcări tectonice și de durată, care acum pot să creeze mari probleme în activitatea posturilor. Conform unor estimări, asta ar însemna că acum, într-o măsură drastică de 80 de procente, s-a redus piața de publicitate. Iarăși, noi nu avem cifre, asta e din estimările pe care le fac anumiți jucători pe piața audiovizuală. Cu atât mai trist este că  acest război vine și după criza provocată de covid, care și aceasta a lovit foarte mult în veniturile presei din Republica Moldova. Așa că nu avem decât să ne rugăm să se termine cât mai rapid războiul din Ucraina, ca lucrurile să înceapă încet, încet să-și intre în făgașul normal. Până atunci, sperăm și mizăm ca de obicei pe susținerea donatorilor și poate pe loialitatea totuși a business-ului privat, care să înțeleagă că acum e foarte important să susții presa și mai ales jurnaliștii și redacțiile care informează și despre ceea ce se întâmplă în Ucraina, despre ce se întâmplă cu refugiații. Pentru că dacă dispare presa, dispare și posibilitatea ca vocea celor vulnerabili să mai fie auzită și ca istoriile lor să mai fie povestite.

Se pare că acest război din Ucraina și această criză a refugiaților din Republica Moldova ne confirmă nouă încă o dată nevoia de o presă liberă și independentă. Dacă vrem o presă liberă și independentă, avem nevoie și de securitate informațională în Republica Moldova, iar noi știm că în toți acești ani, spațiul nostru mediatic a fost foarte vulnerabil, în special în fața dezinformării și propagandei care a venit dinspre Federația Rusă. Spunea cineva la un moment dat că Federația Rusă e ca un fel de campion mondial la dezinformare și, probabil, că într-o anumită măsură are dreptate. Iată noi am citit în ultimele săptămâni că pregătiți un proiect de lege împotriva dezinformării și propagandei. Puteți să ne spuneți un pic mai multe și ce ar vrea să întreprindă autoritățile în acest sens, Consiliul Audiovizualului, ce ar vrea să schimbe în actuala lege și care sunt noutățile din acest nou proiect de lege?

Nu pregătim noi, pentru că noi, CA-ul, nu are dreptul la inițiative legislative. Poate să vină în schimb cu propuneri și atunci când este solicitat, și în cadru legal vine cu aviz, iar când este solicitat, hai să spun așa pe direcții de politici, poate să vină cu o părere în virtutea experienței sau a expertizei pe care o are. Nu este o lege pe dezinformare sau pe propagandă.

Este același set de legi la care m-am referit în discuția noastră, care se pregătește și de care ziceam că în două-trei săptămâni ar putea să intre în vigoare. Și da, acolo se vine cu o completare la Codul Serviciilor Media Audiovizuale. Sau cel puțin asta era, hai să spunem așa, la nivelul discuției incipiente. Era să se introducă o nouă noțiune de dezinformare în codul serviciilor media audiovizuale și, respectiv, să fie completat acel articol cu sancțiuni pentru dezinformare. Dar aici poate nu neaparat cu toate acele drepturi de care ziceam, de avertizări și cinci la zece, pentru că dezinformarea, fiind recunoscută ca o încălcare destul de gravă, poate ar trebui să fie recunoscută la nivelul încălcării de discurs, de ură ca gravitate și aici ar putea să fie și sancțiunile nu neapărat în cinci trepte, dar poate în trei trepte. Deci asta ar fi noutatea, că ar urma să fie o completarea la cod, să fie completat cu dezinformare. Iar acel articol 17 care ține de securitatea spațiului informațional autohton, național, să fie completat, pentru că în Republica Moldova este, acum așa spune acest articol, că în Moldova este interzis discursul de ură. Și atunci eu aș vedea să completăm și cu „dezinformare”, respectiv.

Ar trebui și o definiție, să înțeleg, deja pentru dezinformare, ca să înțeleagă lumea mai exact.

Definiția care s-a ales, cel puțin în varianta iarăși de care ziceam, care acum e într-o discuție informală și cu ONG-urile de media de la noi, cu specialiștii și cu partenerii externi, este o definiție luată din bunele practici ale Uniunii Europene, deci e o definiție cu care se operează la nivelul Uniunii Europene.

Bun,  trecem așa un pic la lucrurile care s-au întâmplat. Dumneavoastră și întreaga echipă din conducerea Consiliului Audiovizualului, ați fost numiți în funcțiile pe care le dețineți la sfârșitul anului trecut, în luna decembrie, mandat de șase ani, dacă nu greșesc. Dumnevoastră ați stabilit, presupun niște priorități la început de mandat. Aș vrea să vă întreb cum s-au schimbat și dacă s-au schimbat aceste priorități inițiale ale Consiliului Audiovizualului?

Sigur că s-au schimbat, pentru că în cele trei luni și un pic de mandat, o lună e deja sub semnul războiului și imediat ce s-a declanșat conflictul armat, noi am făcut o ședință în care am spus că acum atribuțiile prioritare vor fi legate de monitorizarea felului în care este reflectat acest război. Deci practic am trecut cumva pe locul doi orice altă acțiune de-a noastră, mai ales acțiuni care țineau de alte sesizări și de monitorizarea altor domenii. Urma să declanșăm și reorganizarea CA-ului, dar cred că acum vom aștepta totuși până când se liniștesc și până când pacea este instaurată, până revine pacea în Ucraina.

Prioritățile noastre se regăsesc și într-un plan de acțiuni pe care l-am făcut pentru anul acesta, tocmai ca să cunoască toată lumea ce ne propunem să facem. Ce să vă zic, în primul rând am constatat o stare deplorabilă, în ce privește dotarea tehnică. Practic inexistența unei baze tehnice, nu avem soft la monitorizare, servere de stocare a înregistrărilor. Lucrurile astea sunt lipsă. Atunci ești cumva la cheremul furnizorilor. Dacă vor să dea înregistrările ți le dau, dacă nu, nu. Am avut altă situație când unii furnizori cred eu din rea credință au ales să nu ne prezinte înregistrările, ca să evite o sancțiune mai mare pentru că dacă nu prezinți înregistrările poți fi sancționat între 5 și 10 000 de lei. Or dacă ești sancționat deja repetat pentru încălcare poți să iei o amendă mai mare. Sunt astfel de situații regretabile, care arată încă o dată cât de important este să ai toate lucrurile foarte bine puse la punct la tine acasă pe partea tehnică.

 Pe partea de resurse umane, suntem la capacitate de 50 la 50, deci avem 50 la sută funcții vacante. În departamentul de monitorizare avem 7 din 14, șefi de relații externe nu avem, persoană pe comunicare nu avem, în departamentul juridic din cinci cât ar trebui să fie, sunt doi, și probabil că o vom transforma în secție. Nu știu, mai vedem. Controlul, digitalizarea, la fel funcții vacante, licențiere la fel funcții vacante. E și în primul rând problema salariilor mici pentru că sunt salariile care vin pentru funcționari publici. Atunci dacă vrei să angajezi persoane tinere, acestea neavând experiență, de cei care au experiență și care sunt funcționari publici nu știu, de cinci, șapte, zece ani, au deja un adaos, un spor, trec pe anumite trepte și atunci au un salariu, bine, nu pot să spun că acela este tare decent, dar cel puțin e un salariu comparabil cu ce se câștigă în alte părți și atunci poți să ții oamenii la lucru. Or, acum, să atragi un tânăr cu 5000 de lei, cu 7000 de lei la monitorizare, și acum e o presiune enormă pe ei. Se lucrează și sâmbătă și duminică. E cam complicat, motiv pentru care am făcut și o reorganizare. Am încercat să rezolvăm problema, să mai reducem funcțiile care sunt rău plătite, prost plătite de to  și mai bine să mai majorăm salariile în altă parte. Am schimbat un pic și statutul monitorilor, să fie de fapt controlori, pentru că având funcția de controlori poți să ai un salariu din start mai mare. Deci lucruri s-au făcut, mai puțin s-a vorbit despre ele. S-au făcut, dar iată că a venit după cum ziceam războiul și atunci multe multe au fost suspendate, puse pe pauză și deja le vom relua când va fi liniște și bine.

Deci aveți multe locuri de muncă.

Avem foarte multe locuri de muncă și mai ales la monitorizare. Chiar și atunci când o să fim în fază activă de angajare, o să apelez la ajutorul tuturor să dăm vorba în țară ca să spunem așa. La monitorizare, de ce este important anume cu acest departament să începem să îl fortificam, pentru că sunt multe nereguli pe piață, multe disfuncționalități pe piață. Pe piață nu există o concurență corectă, deoarece mulți aleg să nu producă conținut local, pentru că nu vor să investească, fie nu vor, fie nu au bani, fie nu văd necesitatea. Dacă ei nu sunt monitorizați, ei nu sunt pedepsiți, nu sunt sancționați, pentru faptul că nu respectă prevederea. De ce să-și bată capul? Atunci trebuie să monitorizăm, toată lumea, să vedem ce fac ei pe acest conținut local. Or noi vedem conținutul local, iarăși, ca o cale de a fortifica audiovizualul național.

Cu cât mai mult produs local vom avea, cu atât mai mult și redacțiile se vor dezvolta. Vor fi și locuri de muncă, pentru că iarăși va trebui să angajezi oameni care să facă acest conținut local. Când nu produci, stai bine mersi cu retransmisiuni. Respectiv nu se dezvoltă piața. Acum, ca să facem o monitorizare a tuturor televiziunilor, imaginați-vă, e vorba de 60 de unități, peste 60 de unități la TV și cam atât în radio. Deci, ca volum de lucru, trebuie să fie acest volum, iarăși monitorizarea de exemplu, ca să-ți dai seama dacă se respectă conținutul local. Codul spune că trebuie să te uiți pe media unei săptămâni. Asta înseamnă că pentru fiecare post de televiziune trebuie monitorizată o săptămână, cel puțin. Înmulțiți acuma la câte avem. Și ca să vă dați seama ce volum de lucru este, și atunci, da, cuiva i se pare că e un raport de monitorizare, dar în spatele acelui raport de monitorizare pot să stea și să fie, nu știu, un efort de două, trei luni de zile, ca să ajungi la acel raport. Atunci ai făcut un raport de monitorizare, ai constatat încălcări, ai dat avertizări sau acele prime sancțiuni de cinci, zece mii, după care ce trebuie să facă CEA-ul, să mai facă o altă monitorizare peste o lună sau două luni. Ca să motiveze, ca să încurajeze, să miște din urmă dacă vreți, ca să înceapă să producă acest conținut. Asta este una dintre prevederi.

Mai avem o prevedere legată de 80 la sută, să fie cel puțin în limba română. Mai avem prevederi, de exemplu, ca toate desenele animate să fie dublate sau sonorizate în română, pentru că mulți iarăși recurg la subtitrări sau deloc, pur și simplu le dau așa cum le-au preluat. Și atunci este o încălcare gravă a legislației. Ca să nu mai zic de articolul 13 pe asigurarea informării corecte, unde avem de toate: și echilibrul, și separarea faptelor de opinie, și ca să corespundă burtiera, textul din imagine cu ceea ce se spune și tot așa. Pare simplu atunci când spunem monitorizare sau încălcare, dar e un efort enorm, motiv pentru care cred că prioritatea numărul unu, și dacă îmi reușește să o rezolvăm în acest an, o să consider că am reușit - este să fortificam departamentul de monitorizare cu soft și oameni.

Și doamnă Vițu, să sperăm că pacea se reinstaurează cât mai repede în Ucraina și criza se atenuează atât în regiune, inclusiv în Republica Moldova, ca și dumneavoastră să reușiți să vă fortificați iată, acest departament de monitorizare și ne-ați explicat de ce este atât de important. Acum, dacă iată aceste lucruri, ipotetic, și sperăm că se vor întâmpla, ce practici credeți că ar putea să fie implementate în Republica Moldova, practici audiovizuale din experiența Uniunii Europene sau din experiența internațională, ar fi potrivite pentru spațiul nostru mediatic și credeți că ar fi bune ca să le punem aici în practică?

După cum am zis, acest cod nou, a serviciilor media audiovizuale, care a intrat in vigoare in 2019, el a fost adoptat în 2018 la final și intrat in vigoare din 2019, el tocmai transpune directive UE, prin urmare dacă aplicăm codul, putem spune că aplicăm bune practici. E adevărat că mai avem foarte mult de lucru pe ce inseamnă discurs de ură, monitorizare de alegeri. Practic trebuie să luăm fiecare articol în parte și tot ce inseamnă protecția minorilor, a copiilor, cum sunt reflectate persoanele cu dizabilități, vulnerabile.

Bunele practici sunt în creșterea nivelului produsului mediatic. Cum se scrie? E un limbaj inflamator sau din contra e un limbaj care promovează coeziunea? Reflectăm steoretipat sau așa încât respectăm decența acelui grup sau victime? Suntem, de altfel, într-un dialog destul de strâns cu Consiliul Europei, tocmai pe acest discurs de ură, ca să avem noi ghidul nostru, metodologia noastră, ca să vedem cum monitorizăm acest discurs de ură. Lucrăm foarte strâns cu CEC-ul, ca să vedem cum monitorizăm alegerile. Pentru că, începând cu anul viitor, intrăm în anumite cicluri electorale. Practicile există, știm ce avem de făcut. Ne trebuie forțe, echipă, resurse, liniște și pace, ca să le punem pe toate în aplicare. Dacă ne reușește, atunci sunt sigură că, într-un an de zile, audiovizualul nostru va arăta altfel, cel puțin în ceea ce ține de regulile de joc, terenul și cred că va fi un teren mult mai propice pentru dezvoltarea audiovizualului în Republica Moldova.

***

Acest podcast a fost produs în cadrul proiectului „Creșterea nivelului de informare și înțelegere a problemelor de securitate și apărare ale Republicii Moldova”, implementat de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) și Fundația „Friedrich Ebert”, în parteneriat cu platformele media Zonadesecuritate.md și Zugo.md.