Indiscutabil, Șevciuk merită arestat, susține Nicolae Negru în editorialul său din Ziarul Național. De fapt merita demult, de când a devenit „prezident” și chiar mai înainte, și e ciudat că justițiarii noștri de azi și-au amintit de el abia acum, când arestarea sa poate ridica unele semne de întrebare, poate fi văzută ca o reacție de colaborare cu „justiția” transnistreană. Unde erau luptătorii noștri pentru drepturile omului și integritatea teritorială atunci când „prezidentul” se întâlnea cu premierul Filat, apoi premierul Leancă, când tranzita Chișinăul în mașini luxoase și beneficia de statutul de VIP la Aeroportul Chișinău, de unde pleca la Moscova, pentru a pleda cauza independenței „Pridnestroviei”?,  se întreabă publicistul. În opinia lui Nicolae Negru, dodonii noștri trebuie să renunțe la întâlnirile cu liderii de la Tiraspol pentru a vorbi cu ei despre „întărirea încrederii între ambele maluri ale Nistrului” și, cu atât mai mult, pentru a-i felicita cu ocazia victoriilor electorale și a se așeza cu ei la masa de negocieri ca „părți egale”. E posibil așa ceva? De altfel, Poroșenko al Ucrainei nu îi tratează pe „prezidenții” din regiunile Donbasului ca „omologi”, ci ca bandiți și teroriști, preferând să vorbească cu șefii lor de la Moscova.

Recentele declarații din Duma de Stat a Rusiei, aparținând unui deputat cu nume de pistol-mitralieră, ar fi îngrijorătoare dacă ar avea acoperire în realitate, scrie Adevărul. Concret, deputatul Kalașnikov a acuzat autoritățile de la Kiev și Chișinău că „sugrumă Transnistria” și „iau diferite decizii fără a consulta Tiraspolul”.

În realitate, blocada la adresa Transnistriei, dacă există, este susținută, probabil, de Kiev. Autoritățile de la Chișinău, în schimb, nu numai că nu au interesul, dar nici nu impun o blocadă reală a Transnistriei. Dacă această blocadă ar exista cu adevărat, Armata a 14-a ar fi trebuit de mult să moară literalmente de foame.

Analistul politic Iulian Chifu observă în Evenimentul Zilei că într-adevăr, geografia se răzbună astăzi, când Federația Rusă nu poate să mențină o finanțare artificială și o susținere regiunii separatiste, situată încastrată între alte două state, fără ieșire la mare și acces direct. Nici aprovizionarea directă nu e posibilă, deoarece orice zbor aterizează la Chișinău – chiar dacă există un aeroport refăcut și la Tiraspol – zborurile către regiune reclamând survolarea spațiului aerian și, deci, acordul statelor respective pentru orice transport. Mai mult, chiar trupele din regiune sunt schimbate și se rotesc doar pe baze recunoscute – așa numiții pacificatori, nu și Grupul Operativ al Trupelor Terestre – prin Aeroportul Internațional Chișinău. Aprovizionarea cu furnituri militare nu mai e posibilă decât prin zone controlate de Chișinău sau Kiev. Cooperarea pentru deschiderea punctelor comune de frontieră între Ucraina și Republica Moldova pe toată zona separatistă și aplicarea regulilor internaționale de respectare a suveranității, integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova și a posturii suverane și în regiunea separatistă, a dus la un proces rampant, ușor și natural de reintegrare a regiunii separatist, conchide Iulian Chifu.